KorAP: Find »[drukola/base=minți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...299 300 301 ...365 >

9,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

indignat. Se vede că nu te-a bătut la timp!" Nici o grijă, bunicule, că m-a bătut chiar în ziua când i-am spus că o să avem un copil, strigă Matilda. E adevărat? Spune-i bunicului, ești om, încearcă să minți", mi se adresă iarăși. Înseamnă că nu te-a bătut bine", răspunse bunicul care știa el adevăruri fundamentale, că numai un bețiv și un stricat își bate nevasta degeaba și n-avea el nevoie să mă audă pe mine negând

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
judecători, spuse el, noi stabilim fapte și trimitem dosarul în instanță. Acolo poți să te aperi, ai dreptul la ultimul cuvînt..." Asta suna sinistru. Ai dreptul la ultimul cuvânt după pronunțarea sentinței, când nu mai puteai schimba nimic. Or, el mințea! Am aflat mai târziu că procesul era o simplă formalitate, dacă proces exista, sentința era dată de ei, în aceste birouri, procurorul o prelua, instanța, surdă, amenința că ea însăși dacă nu se conforma, o pronunța. Din instinct am simțit

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zi că vrea să mă vadă. "Doamnă, zice, nu e bine cu Petrini. Cum a putut să facă imprudența să scrie astfel de lucruri și să le mai țină și în casă? Acuma eu ce să fac? Nu pot să mint, fiindcă"..." Și mi-a repetat exact ceea ce gândise și fratele colegei mele: că Securitatea nu se va mulțumi cu un referat și va cere altul, și dacă al doilea va face un referat așa și pe dincolo... În ce situație

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
treaba noastră, a partidului, să-i demascam, ei ar trebui doar să sesizeze și hotărârea în ceea ce privește vinovăția unui membru de partid s-o judecăm noi întîi. Soțul dumitale nu e membru de partid!" " Nu." "De ce?" "A vrut să fie, am mințit eu imediat, dar tocmai atunci, știți, s-au închis porțile și au început verificările." "Așa este, zice, dar de ce nu l-ai atras mai dinainte?" "Nu-l cunoșteam, abia de curând ne-am căsătorit." A dat din cap cu reproș

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
urmat o tăcere, cei doi nu i-au răspuns îndată la această întrebare logică. "Principalul acum e că vrem să vă ajutăm, i-a răspuns în cele din urmă betonistul. Am primit propuneri scrise din partea unor membri ai organizației, a mințit el apoi, trebuia să vă punem pe ordinea de zi." Or, astfel de propuneri se fac de obicei în plen, cu o dată înainte, și punctul respectiv se discută și el dacă să fie pus sau nu pe ordinea de zi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zise precipitată, dar Ion mi-a spus că i-ai vorbit într-un mod straniu. E explicabil, a zis el, să-l lăsăm să se reînvețe cu ideea că e liber...", " Da, da", îngînai eu, gîndind: statueta a învățat să mintă. "Trebuie să-ți fie foarte greu că nu mai poți preda la Universitate!" Da, foarte greu!", "Dar probabil că te compensezi lucrând acasă!" (Deci Ion nu-i spusese unde mă văzuse lucrînd? Sau îi spusese și statueta trecea discret peste

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
alții spun de noi tot felul de prăpăstii, ce-ai zice? Ai fost acolo să vezi? Tu citești tot felul de prostii prin ziare și le crezi!'' Nu, bunicule, sânt oameni care au fost și povestesc!" Și crezi că nu mint?" S-ar putea să mintă, dracu să-i pieptene... Hai mai bine să bem!" Băurăm. Dar unde dispăruse bunica? Și mai era un loc gol: dispăruse și domnul Chiriță, parcă îmi aminteam că îi zărisem umbra tăcută îndepărtîndu-se undeva de unde

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
felul de prăpăstii, ce-ai zice? Ai fost acolo să vezi? Tu citești tot felul de prostii prin ziare și le crezi!'' Nu, bunicule, sânt oameni care au fost și povestesc!" Și crezi că nu mint?" S-ar putea să mintă, dracu să-i pieptene... Hai mai bine să bem!" Băurăm. Dar unde dispăruse bunica? Și mai era un loc gol: dispăruse și domnul Chiriță, parcă îmi aminteam că îi zărisem umbra tăcută îndepărtîndu-se undeva de unde nu mai revenise. Era târziu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să le spuneți vreun cuvânt urât... Asta ar mai fi lipsit, să insultați dumneavoastră, fostul patron, pe muncitori..." N-aveam de gând să-i insult și nu cred că oameni pe care eu îi cunosc bine ar fi putut să mintă, i-a răspuns tata, ieși afară, netrebnicule, nu te-am angajat să gândești pentru mine, ci să-ți faci datoria și să prezinți justiției probele de la dosar. Fă recurs, dacă vrei să-mi dovedești că nu ești un laș." Atunci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Petnni! Totul se știe." O vreme gândisem că avea dreptate: ce să facem cu trecutul cuiva? Într-o iubire, trecutul e o imagine favorabilă pe care o oferim celuilalt spre a-l înșela? E imposibil, vorbind despre noi, să nu mințim? Plecând de la zero numai trecutul care se creează împreună cu celălalt are valoare. Totuși, gândisem mai târziu, confesiunea ei din prima noastră noapte de dragoste mă apropiase de ea atât de mult, încît fără asta nu știu dacă mi-ar fi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Ce pot eu să răspund? Că n-am fost la Sinaia, că n-am fost cu tine... Atunci unde am fost? Am stat acasă și n-am ieșit nicăieri? Și un simplu anchetator mărunt îmi poate foarte repede dovedi că mint. O să depună părinții mei mărturie că am stat la ei? Ar depune dacă nu și-ar da și ei seama că e zadarnic. Dar să zicem că ar depune, sânt fata lor, ce li se poate reproșa? Dar știm noi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
amnistiat? m-a întrebat. Parcă luaseși șase ani!" I-am povestit cum am reușit să-i reduc la doi, nu s-a mirat, dar continua să fie totuși mirat. "Și ai muncit tu în halul ăsta?" Avea aerul că îl mințeam. Da, ce te miri?" Nu se vede, zice, parcă ai mai întinerit, în loc să..." Acest compliment a fost, ca să zic așa, baza împăcării noastre. Am izbucnit în râs și l-am bătut pe spinare protector. "Și tu arăți bine, i-am

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
apoi cu o bănuială disimulată, în timp ce desfăcusem totuși pachetul și începusem să înghit cu un apetit de lup din puiul rumen. "De vreo cinci-șase luni." Timpul de când ai ieșit dintr-un penitenciar nu e aproximativ, gândii visător. De ce o fi mințind? E clar, a ieșit mult mai devreme și vrea să diminueze, printr-o minciună sau prin sugestia unei date aproximative a ieșirii, gravitatea faptului că a lăsat să treacă atâta timp să se decidă să mă vadă. Să vină să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
aer preocupat că a reușit să obțină un pașaport, să plece în Italia, unde au chemat-o niște rude. Rudele, adică, au reușit să obțină acel pașaport. "Te mai întorci?", o întrebai. Bineînțeles că mă întorc", protestă ea. Bineînțeles că mințea. Nu se mai întoarse... Mi-am recitit acest lung manuscris și, dincolo de ceea ce el conține, m-a uimit barbaria concretului, pe larg etalat, și cu plăcere vizibilă, și pe care nu l-am putut ocoli fiind încredințat că astfel m-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

repulsie, Ripley. Ea nu-l luă în seamă și-l fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce te frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează un sintet la bordul fiecărui aparat. Ei nu au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
era destul de aproape. Dacă-și lua picioarele la spinare ajungea la el în câteva minute. Ca să fie din nou singură?... Cu toată siguranța oferită de blindat, știa că risca mai puțin în acest loc, în mijlocul infanteriștilor. Încercă să țină bine, minte acest lucru și o luă cu ceilalți din loc. ― Drept înainte, locotenente. Trecerea era blocată de o baricadă improvizată, compusă din plăci de oțel și țevi asamblate prin suduri, panouri de uși, dale din plafon și planșeu confecționate din materiale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și nu ies dintr-o carte. Nu sunt falși ca la televizor. De ce se spun lucruri din astea copiilor, toate minciunile astea? Ripley sesiză o intonație ciudată în glasul ei: reproșul. Și pricepu că ar fi fost inutil să o mintă. De altfel, nici nu avusese de gând. Newt văzuse prea multe ca să mai fie amăgită. Instinctul îi spunea femeii că va pierde pentru totdeauna încrederea ei dacă nu era sinceră cu ea. ― Ei bine, unii copiii nu sunt în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
conducta metalică. Când om fi acasă, fetițo. o să-ți cumpăr cea mai mare păpușă, sau ce-oi vrea tu. ― Un pat bun ajunge, domnule Hicks. După câteva minute de târâre, ajunseră la conducta de aerisire principală a coloniei. Newt nu mințise; pasajul era destul de spațios pentru a le îngădui să se mai îndrepte puțin, spre binele coatelor și genunchilor lui Ripley. Progresia micului grup se făcu mai rapidă. Femeia se lovea mereu de partea superioară a cilindrului, dar se simțea atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

care o defineau: să nu îmbrac niciodată în public costumul comod și elegant al memoriei, croit din imagini, senzații și impresii care ar fi putut fi interpretate sau, mai rău, să încapă pe mâna unui securist. Să inventez, da; să mint, încă mai bine. Și, mai presus de toate, să intru în pielea celor care, vii sau morți, reali sau fictivi, m-ar fi putut ajuta să mi se piardă urma. Mințeam senin, cu dezinvoltură. Chiar și-atunci când tăceam, între mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
încapă pe mâna unui securist. Să inventez, da; să mint, încă mai bine. Și, mai presus de toate, să intru în pielea celor care, vii sau morți, reali sau fictivi, m-ar fi putut ajuta să mi se piardă urma. Mințeam senin, cu dezinvoltură. Chiar și-atunci când tăceam, între mine și lumea din jur se interpuneau straturi subțiri de gânduri, o rețea sângerie de neuroni și sinapse punea în mișcare mecanismele de protecție și nimeni (uneori, nici măcar eu) nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a extrage toată seva infectă și delicioasă a minciunii. Unul, doi, trei, cinci Alexandri, jucându-se cu gândurile mulțimii. De-oricâte ori era nevoie; și era nevoie tot timpul. Un spectacol mut, cu sala tăcută, cuminte, arhiplină. Mă pricepeam să mint, iar lumea cerea să fie păcălită. O căutau cu lumânarea; altfel, de ce-ar fi venit la noi? Le ofeream un escroc, un impostor abil și creativ, nimerit din întâmplare în cripta Facultății de Litere. Din întâmplare? Asta rămânea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
promițător de sâni. La față nu se uita nimeni, nu era un concurs de frumusețe. Fata se bucura de ceva notorietate: pe care-l întrebai, jumătate din liceu se culcase cu ea. Cealaltă jumătate fie o „bucise“, fie o „mamelise“; mințeau liniștit, cu nerușinare. Ieșeam după ore, luam troleibuzul 83 spre Herăstrău (întorcea departe, la Roată) și ne plimbam de ne dureau picioarele. Ei îi plăcea să vorbească (nimeni altcineva nu-și pierdea timpul ascultând-o), iar mie, să tac. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului de-a deschide gura și-a minți. Trebuia artă, dexteritate și-o privire de pramatie inocentă, ca să iasă pasiența; profesorul se bucura de toate, iar aspirantul abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
timp, creierul tău se prăjea, dar oricum după aia nu-l mai aveai, ca să-ți aduci aminte. Curgeau și niște bale, nimic important. Filmul părea grozav, nu te mai săturai să-l vezi. De fapt, nici nu era filmul meu, mințisem, dar dacă și celui care îl făcuse i se umblase la bibilică, nu riscam nimic. N-avea cu cine să se certe. În fiecare noapte, o luam de la capăt. Maria se lipea de mine, frumoasă ca o necunoscută. O iubeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
film cu James Bond?“ „Nu. De-abia aștept să-l ratez.“ Maria a râs și ea, cam strâmb, dar a făcut-o. Rămăsesem singurul care nu se distrează. „Pari mai binedispus ca de-obicei. Vreun motiv anume?“ „Nu.“, l-am mințit. Nimic nou, o făceam aproape întotdeauna. Îmi iubeam prietenii, dar nimeni nu trebuia să știe ce gândesc. Nici ce, și mai ales nici când. Doar așa poți fi sigur. „Vi-l recomand. Bond se duce-n Siberia și descoperă acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]