8,023 matches
-
decidă asupra mea. La vreo două zile mă cheamă din nou spunându-mi că trebuie să mă tund, refuz și atunci aceștia îmi spun că nu trebuie să mă tund ,,0” , dar că trebuie să-mi scurtez părul. Nu-mi mirosea a bine, dar în cele din urmă accept, mă duc cu ,,majurul” în baie și acesta începe să mă tundă. Nu aveam oglindă dar eram atent, la un moment dat simt că mașina se duce din spate către creștetul capului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
erau dispuși să ,,adere cu toată ființa la politica înțeleaptă a partidului”. Cu alte cuvinte pe bază de slugărnicie necondiționată. Astfel s-a întâmplat ca văcarul satului, (,,prostul satului” ) care nu era capabil de nimic și leneș pe deasupra, dar care mirosind oportunitățile pe care le aducea noul regim, a fost primul care să ,,adere” la noua conducere ,,înțeleaptă”. A fost un element definitoriu și un fenomen în masă ca indivizi incapabili de la sat, prin aderența la noua conducere statală, să ajungă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
prinsă cu un elastic sau în copci. Să ne ridicăm gulerele pentru a nu fi recunoscuți. Să avem tot timpul gumă de mestecat la noi sau, și mai bine, frunze de pătrunjel sau rămurele de tisă, pentru a nu ne mirosi gura (pătrunjelul și tisa făceau minuni, iar tisa avea și avantajul că putea fi culeasă de pe drum). Să tragem, de fapt, aerul, făcîndu-ne că-l dăm afară, atunci cînd vreun profesor ne punea să suflăm. Să avem șervețele parfumate cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bărbie și înnodată sus, în creștet, și, după cum mi s-a părut timp de o secundă, cît am aruncat o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta foarte elegantă, iar doliul, blondă fiind, o prindea tare bine - aș
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe la ce doctori a mai fost. Nu știu de ce bunica mea îi zicea „cuscră“. Eu nu cunoșteam acest cuvînt, dar îl înțe legeam apropiat de „zacuscă“. Uneori pu team fi sigur că îi zice astfel. Bineînțeles că la etajul trei mirosea aproape mereu a zacuscă. Totul a fost bine, pînă cînd doamnei i-a murit bărbatul și și-a pus o fundă mare și neagră deasupra ușii. Nu i-am văzut omul mort, pentru că își dăduse duhul pe la un spital și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și ce povestise omul acela, părinții se supărară foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să-și cunoască mai bine colegii și se împrieteni cu cîțiva. De pildă, cu Marinescu, care, chiar dacă era tuciuriu la față, era deștept și nu mirosea a țigan ca Tănase. Sau cu o colegă pe care o chema Teacă Violeta și care îi făcea inele de plastic, din semnele de carte, sau solnițe și avioane din hîrtie. Teacă era o fată bună, dar îl deranja la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noi. Tipul s-a ferit. A încercat la altul, dar și ăla s-a ferit. Bulgarul și-a dat seama și a luat-o mai ușor : mai întîi și-a dus dopul la nas, a făcut un gest că adică miroase frumos și apoi ne-a dat și nouă să mirosim. Era parfum de trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și ăla s-a ferit. Bulgarul și-a dat seama și a luat-o mai ușor : mai întîi și-a dus dopul la nas, a făcut un gest că adică miroase frumos și apoi ne-a dat și nouă să mirosim. Era parfum de trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
avem relații cu străinii. Că nu numai ea putea s-o pățească, dar și noi, la o adică ! Una peste alta, tot timpul excursiei a existat o dovadă certă, imposibil de ascuns, a relațiilor nostre cu străinii : în autocarul nostru mirosea numai a parfum de trandafiri. ...Ultimul din lista de muzee vizitate avea să fie cel al tehnicii militare, unde, după ce am trecut prin toate sălile, am găsit în curte mai multe tunuri, tancuri și tanchete, pe care am putut să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce. În apropierea lăzilor mirosea și găinile erau foarte murdare pe la fund. Cînd venea mașina de la avicola, se forma imediat coadă în spatele aprozarului, acolo unde se descarcă. Oamenii stăteau înghesuiți, băgați și ei unu-ntr-altul, pentru că nu era prea mult spațiu. Cînd le venea rîndul, își
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în pom - nu am chemat pom pierii, ci m-am cățărat eu și am scuturat creanga pe care stătea, pînă a căzut -, a luat o bătaie zdravănă de la un alt motan etc.). În vremea aceea, în camera noastră de cămin mirosea numai a amoniac, dar ne putem socoti fericiți că nu ne-a făcut, în plus, și bucuria cu puricii. Deocamdată, puricii stăteau numai pe el. Avea să ne facă bucuria asta ceva mai tîrziu, cînd l-am dus la părinții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun și, în consecință, nu prea tînjea după apropieri). Bunica nu lua în seamă nazurile nepotului și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și Piața Primăriei gemeau de lume, unul dintre acești tovarăși ai mei a venit cu ceva nou și amuzant. Procurându-și, cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A urmat o goană fantastică. Aud încă țipetele în noapte. Văd încă panica în mulțime. Simt parcă și acum inima mea strângându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
2003) Culoarea scaunului Acum câtva timp, comentând Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu scria că îl interesează visele autoru lui tot atât de mult cum lar interesa ce culoare a avut scaunul lui de dimineață. În fine, trecând peste comparația urât mirosi toare, jurnalistul, ca exponent al maselor largi ce se află, voia să spună că lumea nu e interesată de amănuntele personale, intime ale cuiva. Nu discutăm acum faptul că visul, la Mircea Cărtărescu, e strâns legat de opera lui, așa cum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
senatorulre gi zor a fost pur și simplu blocat. Nui mai rămăsese decât să încuviințeze zâmbind. Dacă Mihaela Rădulescu înțelege să acceadă la statutul de om cult prin genuflexiuni repetate în fața „marilor personalități“ pe care le invită, Andrei Gheorghe a mirosit că, pentru a fi intelectual, trebuie să fii un original, un incomod, un tip în război cu toată lumea. După cum mărturisea întrun interviu din revista Beau Monde, el deasta e antipatic: pentru că toți ceilalți sunt simpatici, iar el șia propus să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le-au dat tovarășilor săi de drum să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt și cele mai curajoase. Pentru adevăruri banale astăzi, au fost oameni arși pe rug sau Întemnițați. Acum nu mai e nici un eroism să susții că pămîntul se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să umple golul pe care-l presimte sub conturul chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se spune că Pythia simțea adesea nevoia să-și umezească buzele În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mari și sufletele ca șși cum s-ar aflaț în niște trupuri de foc. 67. Al doilea punct. Să aud cu urechile plânsete, vaiete, strigăte, hule împotriva lui Cristos, Domnul nostru, și împotriva tuturor sfinților Săi. 68. Al treilea, să miros cu mirosul fum, pucioasă, murdărie și putreziciune. 69. Al patrulea, să gust cu gustul lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței. 70. Al cincilea, să pipăi cu pipăitul felul cum focurile ating și ard sufletele. 71. Dialog. Purtând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în amănunt situația Lor și trăgând vreun folos din aceasta. 123. Al doilea punct. Să aud cu auzul ceea ce vorbesc sau ar putea vorbi; și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos din aceasta. 124. Al treilea punct. Să miros și să gust cu mirosul și cu gustul nesfârșita gingășie și dulceață a Dumnezeirii, șanumeț în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mișcări nesigure, ca ale boxerilor care au ascultat numărătoarea și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot ce fusese frumos și bun între ei dispăruse. Floarea pe care o culesese nu mai mirosea. Era aproape strivită și fără petale. Trebuia să dărâme tot și să construiască tot. Dar cu ce preț? Omul acesta o scotea din minți iar ea nici măcar vocea nu obișnuia să o ridice la cineva și cu atât mai puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-și mâinile în jos, o strânse ușor în brațe, ridicând-o deasupra pământului cât putuse de tare. Ea își lăsă capul pe umărul lui fără a scoate vreun cuvânt. Îi mângâia părul care nu era deloc ciufulit și-i zise:Miroși foarte frumos. - Ar fi trebuit să miros altfel? Oricum îți mulțumesc. - Vreau să știi că te plac, vreau să-ți spun că-mi place de tine. Vino mai aproape, vreau să te simt, sa fii liniștea pe care o caut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în brațe, ridicând-o deasupra pământului cât putuse de tare. Ea își lăsă capul pe umărul lui fără a scoate vreun cuvânt. Îi mângâia părul care nu era deloc ciufulit și-i zise:Miroși foarte frumos. - Ar fi trebuit să miros altfel? Oricum îți mulțumesc. - Vreau să știi că te plac, vreau să-ți spun că-mi place de tine. Vino mai aproape, vreau să te simt, sa fii liniștea pe care o caut. - Dar sunt destul de aproape! Inima îi bătea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în două. Luna era caldă, palidă și-ncurcându-se în zorii dimineții avea să se ascundă sau să își continuie drumul, umblând după soare, cum îi este obiceiul. Mirosea încă a noapte. Decizia îi aparținea. În curând va sosi doctorul în salon, iar atunci nu mai avea ce face. Trebuia să se supună deciziei sale. Trebuia să se hotărască repede. Nu mai avea mult timp la dispoziție. Iși trase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat cu migală în zeci de zile și nopți se topise ca o figură de ceară, rămânând fumul fitilului ars. Ajuns depresiv, intoxicat de medicamente și mirosind a alcool, Valentin o privea chiorâș. Pleopele ochilor aproape se închideau. Nu-și găsea echilibrul. Carlina avea o vibrație mare în stomac, ca atunci când te încearcă mari emoții. Ochii lui erau reci, distanți. Dacă ar fi putut să îi deschidă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]