8,529 matches
-
în 1930, un model matematic bazat pe funcții exponențiale pentru descrierea orbitalului atomic. Chimistul american Linus Pauling (1901 - 1994) se remarcă prin aplicarea mecanicii cuantice în chimie. Descoperirile sale au condus savanții britanici la determinarea structurii de dublă elice a moleculei de ADN. Descoperirea, în 1895, a razelor X de către Wilhelm Conrad Röntgen (1845 - 1923) și, un an mai târziu, a radioactivității uraniului de către Antoine Henri Becquerel (1852 - 1908), ca ulterior soții Marie (1867 - 1934) și Pierre Curie (1859 - 1906) să
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
azot. Unele zăcăminte de gaze naturale din America de Nord conțin câteva procente de heliu. Heliul din aceste gaze provine tot din elemente radioactive. Deși relativ rar pe pământ, heliul este, după hidrogen, cel mai abundent element din univers. Gazele rare formează molecule monoatomice. Acest fapt s-a stabilit pe baza raportului dintre căldura molară la presiune constantă și căldura molară la volum constant, C/C, care este egal cu 5/3=1,666, în conformitate cu teoria cinetică a gazelor. În consecință, la gazele
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
atmosferă). Solubilitatea în apă scade cu temperatura și crește cu presiunea. Dacă se răcesc sub 0 °C soluțiile obținute sub presiune ale gazelor rare din apă, cristalizează hidrați ai gazelor rare. În acești hidrați, forțele care leagă atomul gazului de moleculele apei sunt forțe Van der Waals. Aceste forțe unesc și atomii gazelor rare în cristalele lor. Deși au inerție chimică mare, gazele nobile pot forma unele combinații chimice, unele chiar stabile. Heliul ocupă, ca și hidrogenul, un loc aparte în
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
crește cu numărul atomic, Z. Până în prezent nu s-au putut obține combinații stabile ale primelor trei gaze rare. A putut fi pusă însă în evidență existența, în fază gazoasă, a unor ioni instabili HeH și ArH și a unor molecule (He) și (Ne). Calculele teoretice nu exclud posibilitatea unor compuși stabili ai argonului. Kriptonul are o reactivitate redusă; se cunosc numai puține combinații ale acestui element. În schimb xenonul se combină ușor cu fluorul. Fluorurile xenonului dau reacții variate, și
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
groasă și impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
nivelul cloroplastelor alături de " clorofila a, pigment activ în reacțiile fotochimice, se mai găsesc și alți pigmenți, cu rol de pigmenți accesori: Mecanismul clorofilei se pare că include 3 procese principale: Prin fotosinteză plantele transformă apa și dioxidul de carbon în molecule mari ca glucoză, celuloză etc. Formarea acestor substanțe este endotermă și însoțita de creșterea ordinii în sistem, datorită trecerii moleculelor simple la molecule complexe. Sunt astfel de reacții probabile din punct ce vedere termodinamic? De exemplu formarea glucozei: 6 CO6
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
accesori: Mecanismul clorofilei se pare că include 3 procese principale: Prin fotosinteză plantele transformă apa și dioxidul de carbon în molecule mari ca glucoză, celuloză etc. Formarea acestor substanțe este endotermă și însoțita de creșterea ordinii în sistem, datorită trecerii moleculelor simple la molecule complexe. Sunt astfel de reacții probabile din punct ce vedere termodinamic? De exemplu formarea glucozei: 6 CO6 HO → CHO +6 O sau simplificata cu 6 se obține: CO+HO →CHO+ O Consumul unui mol de CO și
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
se pare că include 3 procese principale: Prin fotosinteză plantele transformă apa și dioxidul de carbon în molecule mari ca glucoză, celuloză etc. Formarea acestor substanțe este endotermă și însoțita de creșterea ordinii în sistem, datorită trecerii moleculelor simple la molecule complexe. Sunt astfel de reacții probabile din punct ce vedere termodinamic? De exemplu formarea glucozei: 6 CO6 HO → CHO +6 O sau simplificata cu 6 se obține: CO+HO →CHO+ O Consumul unui mol de CO și formarea unui mol
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei lui van't Hoff. Echilibrul osmotic este un echilibru dinamic în cadrul celulelor vii, menținând constant raportul moleculelor de apă ce intră și ies din celulă.
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
neurotransmițător: Neurotranmițătorii se categorizează în patru grupe: Principalii transmițători din creier sunt glutamatul (excitator) și GABA (inhibitor). În afară de neurotransmițătorii propriu-ziși, neuronii mai secretă și alte substanțe folosite pentru transmiterea impulsului nervos: îi se găsesc în vezicule care conțin mai multe molecule de mediator. Cand potențialul de acțiune ajunge la sinapsa, se deschid canalele de Că++. Că++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
se găsesc în vezicule care conțin mai multe molecule de mediator. Cand potențialul de acțiune ajunge la sinapsa, se deschid canalele de Că++. Că++ pătruns în terminalul presinaptic, stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
dispare și se instalează toleranța. Asemănător cu morfina, are tot acțiune agonistă asupra receptorilor µ (miu), determinînd din această cauză aceleași efecte ca morfina, dar cu o viteză mult mai rapidă. Acest lucru se datorează liposolubilității pe care o imprimă moleculei de heroina cele 2 grupări acetil, datorită acesteia heroina avînd o mai mare putere de penetrare a barierei hematoencefalice. La administrarea intravenoasă, datorită liposolubilității sale crescute, heroina are putere de penetrare rapidă. Timpul de înjumătățire a heroinei este de 15-30
Heroină () [Corola-website/Science/302339_a_303668]
-
Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și moleculă neutră de He, ce are un numar mari de benzi spectrale, cei doi atomi fiind uniți prin intermediul unei legături trielectronice bicentrice și HgHe, care este stabilizata prin forțe de polarizare. Prin electroscopie s-au putut studia heliurile PbHe, PtHe și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
încoace. Iar mă întreb - așa să fie? După mine, nu este adevărat că „peștele de la cap se împute” - de unde or fi scos românii această vorbă? Se strică din toate părțile - și de la coadă și de la burtă și de oriunde, dacă moleculele din care se compune sunt atinse de... stricăciune. Din nefericire, ”stricăciunea” se află pe oriunde în România și la sate și la orașe, în mintea marii majorități a funcționarilor publici, a multor pensionari etc. Am fost membru PDL; am organizat
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
de-al doilea neuron (sau mușchi, glandă, etc.). Și aici există o porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică. Pe această densitate postsinaptică se aglomearează receptorii pentru mediatorii chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină depolarizarea celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
la un pH 7, forma ciclică este predominantă. La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la fosta grupă carbonil o nouă grupare hidroxil, care se numește hidroxil glicozidic și care are o reactivitate mai mare decât celelalte grupe hidroxil din moleculă. În acest caz, numerotarea carbonilor începe de la primul carbon de după oxigenul din ciclu, în sens orar. Glucoza are patru centre optice, deci teoretic glucoza poate avea 16 stereoizomeri optici. Doar șapte dintre aceștia sunt găsiți în natură, iar dintre ei
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
sunt încălzite, toate monozaharidele (nu numai glucoza) se descompun înainte de a se topi, în carbon și apă, reacție numită "carbonizare". Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei (care este luată ca unitate). În această reacție se adiționează o moleculă de hidrogen diatomică la o moleculă de glucoză, adiția având loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon. Legătura pi dintre cei doi atomi se rupe, iar câte un atom de hidrogen se leagă la fiecare dintre ei și astfel
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
glucoza) se descompun înainte de a se topi, în carbon și apă, reacție numită "carbonizare". Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei (care este luată ca unitate). În această reacție se adiționează o moleculă de hidrogen diatomică la o moleculă de glucoză, adiția având loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon. Legătura pi dintre cei doi atomi se rupe, iar câte un atom de hidrogen se leagă la fiecare dintre ei și astfel se produce hexitolul (sorbitol). formula 1 formula 2
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
fi folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la scară largă în toată lumea. Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 °C, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie adăugate în
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
lumina solară, conform particularităților genotipurilor. Un exemplu clar îl constituie acei indivizi care au moștenit trăsăturile albinismului; aceștia nu se bronzează și sunt sensibili la arsurile datorate soarelui. Caracteristicile ereditare se transmit de-a lungul generațiilor prin intermediul ADN-ului, o moleculă care este capabilă să codifice informația genetică. ADN-ul este un polimer compus din patru tipuri de baze azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
la arsurile datorate soarelui. Caracteristicile ereditare se transmit de-a lungul generațiilor prin intermediul ADN-ului, o moleculă care este capabilă să codifice informația genetică. ADN-ul este un polimer compus din patru tipuri de baze azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea unui calculator. Acele porțiuni ale moleculei de ADN care se referă la anumită unitate funcțională se numesc gene. Genele se diferențiază prin modul de
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
informația genetică. ADN-ul este un polimer compus din patru tipuri de baze azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea unui calculator. Acele porțiuni ale moleculei de ADN care se referă la anumită unitate funcțională se numesc gene. Genele se diferențiază prin modul de realizare a succesiunii bazelor. La nivel celular, înlănțuirile de spirale ADN se acociază cu proteinele formând structuri complexe numite cromozomi. O anumită
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
vezi sinapsa) spre nucleu unde modulează expresia genelor. Aceasta poate avea implicații serioase în activitatea celulei, de exemplu la nivelul răspunsurilor mediate de hormoni și neurotransmițători. Dopamină(DA), prin acțiunea să în sistemul mezocorticolimbic (vezi: cortex, mezencefal, sistem limbic), este moleculă cel mai direct implicată în formarea dependenței de diferite substanțe, datorită efectului ei de recompensare. Zona ventral tegmentală și nucleus acumbens au fost asociate cu formarea dependentelor, prin input-urile glutamatergice venite de le cortexul prefrontal, hipocamp și amigdala. Consumul
Efectele etanolului asupra organismului () [Corola-website/Science/302156_a_303485]