7,852 matches
-
afirmă despre Ligeia că îl conducea ca pe un copil care privea la ea cu încredere. La moartea ei, el este „un copil bâjbâind în întuneric” cu o „perversitate de copil”. S-a sugerat că, în ciuda acestei dependențe de ea, naratorul are o dorință simultană de a o uita (făcându-l poate să fie în imposibilitatea de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință de a uita este exemplificată în incapacitatea sa de a-i ști numele de familie al Ligeii
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
o uita (făcându-l poate să fie în imposibilitatea de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință de a uita este exemplificată în incapacitatea sa de a-i ști numele de familie al Ligeii. În povestire se spune, totuși, că naratorul nu a cunoscut niciodată numele ei de familie. Naratorul afirmă că Ligeia este extrem de inteligentă, „cum niciodată n-am mai văzut la vreo femeie”. Cel mai important, ea i-a servit naratorului ca profesor în „anchetă metafizică”, mergând mai departe
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință de a uita este exemplificată în incapacitatea sa de a-i ști numele de familie al Ligeii. În povestire se spune, totuși, că naratorul nu a cunoscut niciodată numele ei de familie. Naratorul afirmă că Ligeia este extrem de inteligentă, „cum niciodată n-am mai văzut la vreo femeie”. Cel mai important, ea i-a servit naratorului ca profesor în „anchetă metafizică”, mergând mai departe spre „înțelepciunea divină prea prețioasă pentru a nu fi
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
al Ligeii. În povestire se spune, totuși, că naratorul nu a cunoscut niciodată numele ei de familie. Naratorul afirmă că Ligeia este extrem de inteligentă, „cum niciodată n-am mai văzut la vreo femeie”. Cel mai important, ea i-a servit naratorului ca profesor în „anchetă metafizică”, mergând mai departe spre „înțelepciunea divină prea prețioasă pentru a nu fi interzisă!” Deci, cunoștințele ei de misticism, combinate cu o dorință intensă de viață poate fi dus la revigorarea ei. Epigraful de deschidere, care
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
care acesta contestă faptul că a fost Ligeia a renăscut în corpul Rowenei (o declarație pe care el a retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
fost Ligeia a renăscut în corpul Rowenei (o declarație pe care el a retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă... aș fi putut s-o mai aduc din nou
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
stil gotic. Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este din Germania, o sursă principală de ficțiune gotică în secolul al XIX-lea, și că descrierea de multe detalii nu spune nimic, mai ales în descrierea ochilor ei. Naratorul descrie „expresia” lor, ceea ce recunoaște că este un „cuvânt fără niciun sens”. Povestirea sugerează, de asemenea, că Ligeia este o transcendentalistă, un grup de oameni pe care Poe l-a criticat adesea. Charles Eames de la "The New World" a comentat
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
„” (în ) este o povestire comică a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1845. Povestirea urmărește un narator fără nume, care vizitează un spital de nebuni din sudul Franței (mai exact, un „"Maison de Santé"”), cunoscut pentru o metodă nouă și revoluționară de tratare a bolilor mentale numită „sistemul blând”. Un tovarăș cu care acesta călătorește îl știe
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Maison de Santé"”), cunoscut pentru o metodă nouă și revoluționară de tratare a bolilor mentale numită „sistemul blând”. Un tovarăș cu care acesta călătorește îl știe pe domnuk Maillard, inițiatorul sistemului, și-l prezintă acestuia înainte de a-l părăsi pe narator. Naratorul este șocat să afle că „sistemul blând” a fost abandonat recent. El pune sub semnul întrebării acest lucru, deoarece auzise de succesul și de popularitatea sistemului. Maillard îi spune „să nu credeți nimic din ce vi se spune și
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
de Santé"”), cunoscut pentru o metodă nouă și revoluționară de tratare a bolilor mentale numită „sistemul blând”. Un tovarăș cu care acesta călătorește îl știe pe domnuk Maillard, inițiatorul sistemului, și-l prezintă acestuia înainte de a-l părăsi pe narator. Naratorul este șocat să afle că „sistemul blând” a fost abandonat recent. El pune sub semnul întrebării acest lucru, deoarece auzise de succesul și de popularitatea sistemului. Maillard îi spune „să nu credeți nimic din ce vi se spune și să
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
a fost abandonat recent. El pune sub semnul întrebării acest lucru, deoarece auzise de succesul și de popularitatea sistemului. Maillard îi spune „să nu credeți nimic din ce vi se spune și să nu credeți decât pe jumătate ceea ce vedeți”. Naratorul face un tur prin spital și este invitat de domnul Maillard la cină. Acolo, lor li se alătură alte 25-30 de persoane, care sunt serviți cu o cantitate mare de bunătăți. Ceilalți musafiri, după cum observă el, sunt îmbrăcați oarecum ciudat
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
un număr mare de lumânări aprinse oriunde era posibil să se găsească un loc pentru ele. La cină participau muzicieni, care cântau la „viori, flauturi, tromboane și o tobă” și, deși acestea par să-i distreze pe toți cei prezenți, naratorului i se par niște zgomote oribile (la un moment dat, menționând chiar și un dispozitiv de tortură și de execuție cunoscut sub numele de taurul de aramă). Pe ansamblu, naratorul spune că întreaga cină a avut un aspect „bizar”. În timpul
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
deși acestea par să-i distreze pe toți cei prezenți, naratorului i se par niște zgomote oribile (la un moment dat, menționând chiar și un dispozitiv de tortură și de execuție cunoscut sub numele de taurul de aramă). Pe ansamblu, naratorul spune că întreaga cină a avut un aspect „bizar”. În timpul mesei, conversația purtată s-a referit la pacienții pe care ei îi trataseră. Mesenii îi demonstrează naratorului comportament ciudat la care au asistat, inclusiv pacienți care s-au crezut ei-înșiși
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
tortură și de execuție cunoscut sub numele de taurul de aramă). Pe ansamblu, naratorul spune că întreaga cină a avut un aspect „bizar”. În timpul mesei, conversația purtată s-a referit la pacienții pe care ei îi trataseră. Mesenii îi demonstrează naratorului comportament ciudat la care au asistat, inclusiv pacienți care s-au crezut ei-înșiși un ceainic, un măgar, o bucată de brânză, o sticlă de șampanie, o broască, o priză de tabac, un dovleac și altele. Maillard, ocazional, încearcă să-i
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
la care au asistat, inclusiv pacienți care s-au crezut ei-înșiși un ceainic, un măgar, o bucată de brânză, o sticlă de șampanie, o broască, o priză de tabac, un dovleac și altele. Maillard, ocazional, încearcă să-i calmeze, iar naratorul pare a fi foarte preocupat de comportamentul și imitațiile lor pasionate. El află apoi că acest personal a înlocuit sistemul blând cu un sistem mult mai strict, despre care Maillard spune că se bazează pe activitatea unui „doctor Catran” și
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
preocupat de comportamentul și imitațiile lor pasionate. El află apoi că acest personal a înlocuit sistemul blând cu un sistem mult mai strict, despre care Maillard spune că se bazează pe activitatea unui „doctor Catran” și a unui „profesor Pană”. Naratorul spune ca nu este familiarizat cu munca lor, spre uimirea celor din jur. I se explică în cele din urmă de ce a fost abandonat sistemul anterior. Un incident „singular”, spune Maillard, a avut loc atunci când pacienții, cărora li se acordase
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
pretins că a inventat o metodă mai bună de tratare a bolilor mintale și care nu a permis accesul înăuntru al niciunui vizitator, cu excepția unui „tânăr domn cu o mutră bleagă, de care n-avea niciun temei să se teamă”. Naratorul întreabă cum de nu s-a răzvrătit personalul spitalului și nu a readus lucrurile în ordine. Chiar atunci s-au auzit zgomote puternice și personalul real al spitalului a evadat din carcere. Este dezvăluit faptul că oaspeții de la cină erau
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
lor, deținuții au tratat personalul cu „catran și pene”. Gardienii i-au adus pe pacienții reali, inclusiv pe domnul Maillard (fostul director care înnebunise cu 2-3 ani în urmă și devenise la rândul lui pacient), înapoi în celulele lor, în timp ce naratorul, care este „tânărul domn cu o mutră bleagă” menționat de Maillard, recunoaște că nu a găsit încă niciuna din operele dr. „Catran” și a profesorului „Pană”. Sistemul domnului Maillard evita toate pedepsele și nu îngrădea libertățile pacienților săi. Lor li
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
om se credea pui de găină, doctorii îl tratau ca pe un pui, dându-i să mănânce grăunțe de porumb etc. Sistemul a fost aparent foarte popular. Domnul Maillard spune că toate „"Maisons de Santé"” din Franța l-au adoptat. Naratorul remarcă faptul că, după ce revolta pacienților este zdrobită, acest sistem este restabilit la azilul pe care îl vizitează - deși au fost aduse unele modificări însemnate care erau menite să-l reformeze. La timpul scrierii acestei povestiri, grija pentru bolnavii psihici
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
mai puțin - ca părul ăsta, din negru ca tăciunele, să albească de tot, să-mi slăbească mădularele și să mi se zdruncine așa de tare nervii, încât tremur la cea mai mică sforțare și mă tem și de umbra mea”. Naratorului, convins de puterea vârtejului pe care-l vede în largul mării, i se spune apoi de o expediție de pescuit a „bătrânului” cu cei doi frați ai săi care a avut loc cu trei ani în urmă. Condusă de „cea
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
erau trase în jos mai rapid. Spre deosebire de fratele său, el a abandonat nava și s-a legat de un butoi cilindric, până când marea s-a calmat și a fost salvat din valuri câteva ore mai târziu. Bătrânul îi spune povestea naratorului, fără nici o speranță că naratorul o va crede. Povestirea a apărut pentru prima dată în ediția din mai 1841 a revistei "Graham's Magazine", publicată în aprilie. Poe s-a grăbit să finalizeze povestea la timp și a recunoscut mai
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
rapid. Spre deosebire de fratele său, el a abandonat nava și s-a legat de un butoi cilindric, până când marea s-a calmat și a fost salvat din valuri câteva ore mai târziu. Bătrânul îi spune povestea naratorului, fără nici o speranță că naratorul o va crede. Povestirea a apărut pentru prima dată în ediția din mai 1841 a revistei "Graham's Magazine", publicată în aprilie. Poe s-a grăbit să finalizeze povestea la timp și a recunoscut mai târziu că finalul a fost
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
București). Începutul povestirii se aseamănă cu "The Rime of the Ancient Mariner" (1798) al lui Samuel Taylor Coleridge: în ambele, un bătrân își spune entuziasmat povestea naufragiului și a supraviețuirii lui. Povestirea este una de senzație, subliniind gândurile și sentimentele naratorului, în special frica sa terorizantă de a fi ucis în vârtej. Naratorul își folosește abilitățile sale de raționament pentru a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe. Povestirea îl menționează pe Jonas
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]