7,707 matches
-
Satirele descriu degradarea lumii de la cosmos la om cauza fiind că zeii s-au îmbolnăvit de omenesc; în „Luceafărul”, care urmează imediat, se stopează amestecul dintre zei și oameni iar lumea se însănătoșește. Cei care-l văd pe Eminescu însuși nebun în finalul poemului său ar trebui să citească textul cu mai mare atenție. Putem fi impresionați până la lacrimi de proza lui Vlahuță și în același timp, în același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a evapora mercurul prin apă minerală, să nu ajungă a se paraliza peste un timp oarecare. Să mă lăsați cu toții a-l căuta serios, măcar acum când s-a tras el din instinct la mine. De patru ani el este nebun, numai din sifilis încarnat ce este în corpul lui. Oaren-a știut toți pretinșii săi amici, de nu li-a venit în minte să-l puie în salce de a ajuns în starea de a-i pune șapte grame de mercur
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
desigur, întărirea convingerii colective că modelul este cel adevărat. Aceste mituri, povești, legături, întăresc impresia că Eminescu a fost într adevăr cel care se reverberează în ele. Dacă, de pildă, Nerva Hodoș, primul editor al poeziilor postume eminesciene, a murit nebun după ce a descâlcit scrisul manuscriselor eminesciene este tot pentru a completa și valida destinul poetului. Iar colegul și colaboratorul său, Ilarie Chendi, s-a aruncat în gol de la etajul spitalului Mărcuța gestul său continuând alte „flori” din covorul destinului. Dacă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în care sunt antrenate multe ziare și care coboară din presă în stradă? în primul rând este prima oară când se rostește și se tipărește felul bolii lui Mihai Eminescu: nebunie. Ventura arată că Macedonski este acela care-l face nebun pe Eminescu, drept pentru care se ridică împotriva lui Macedonski. Pe fondul acestei tulburări mediatice vine tatăl lui Eminescu în București, probabil și Matei este speriat de presă. De ce se procedează, însă, astfel împotriva lui Eminescu, cel care oricum era
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spui la lume, / C-am vărat o vară-n tine, / Cu mândruța lângă mine. Las` să spuie pământul, / Că el mi-a fost așternutul, / Las` să mă spuie frunza, / Că ea mi-a ținut umbra."83 sau "Lună, lună, ești nebună / Ce lumini noaptea pe brumă? / Eu cu mândra în zăvoi / Și tu lumini după noi, / Eu cu mândra intr-un casă / Și tu lumini la fereastră."84 Elementele primordiale își recapătă viața proprie în cadrul ceremonialului de înmormântare, "petrecerea" din astă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spus că acolo va fi întuneric, iar el mi-a spus că urăște lumina zilei. I-am spus că va fi singur, iar el mi-a spus că își prostituează mintea vorbind cu oameni inteligenți. I-am spus că este nebun, iar el a spus că-și dorește ca Dumnezeu să-l păzească de normalitate.“21 La sfârșitul lui octombrie, Wittgenstein a revenit în Norvegia, stabilindu-se într-o mică localitate dintr-un fiord, la nord de Bergen. Era pătruns de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
emoții sau unui instinct, recurge la un comportament irațional, bizar sau ridicol. * „Alături de nebuni este necesar să-ți ieși din minți.” (Petronius) Altfel riști să fii considerat o excepție pentru ei și să fii tratat ca atare, adică drept un...nebun (nebunii nu se consideră, se știe nebuni și de aceea Îi privesc cel puțin cu reticență pe toți cei care nu gîndesc ca ei). * „Gestul este punctuația vorbei.” (H. Paronian) Da, dar numai În cazul oamenilor sinceri, nedisimulați. În rest
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
legea fără moravuri - aproape nimic” (M. Eminescu). * „Plăcerile sînt cuiele care țintuiesc sufletul de trup.” (Plutarh) Cu siguranță, nu este vorba de orice plăceri, ci de cele senzuale, primare, care devin necontrolabile: „Fie omul cît de bun, vinul Îl face nebun”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește cu paie”; „Decît să rîmÎie brînza, mai bine să crape rînza” (proverbe). * „Un viciu mic Întrece În eficiență o mare virtute.” (Emil Cioran) Pentru că „viciul”este mai contagios, decît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
N. Iorga) CÎnd nu putem evita considerarea unor aspecte din propriul comportament ca fiind mai ciudate, atunci avem indecența de a ne salva reputația pe seama semenilor noștri din „casele de nebuni”. Este revelatoare, În acest sens, observația lui B. Gracian: „Nebuni sînt toți cei ce par nebuni și jumătate din cei ce nu par”. Poetul Ion Minulescu dă expresivitate artistică acestei observații a lui B. Gracian: „Ei mă urăsc că nu-s ca Ei... Eu Îi iubesc că nu-s ca
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ochii altora poți să-ți vezi mai bine defectele” (proverb). * „Să fim naționali cu fața spre universalitate.” (Titu Maiorescu) Motivația o aduce Ch. de Montesquieu: „Fiecare națiune este un eu; din unirea tuturor se alcătuiește eul-umanitate”. * „Mai bine să fii nebun laolaltă cu toți, decît Înțelept de unul singur.” (B. Gracian) E mai sănătos să servești un adevăr comun decît un adevăr În care să crezi numai tu, sau care să-ți servească doar ție. * „Totul Învață oamenii prin relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pierde pe vreunul dintre ai săi.” (P. Syrus) Din păcate, trebuie să se producă pierderile prin „moarte”, ca cei mai mulți dintre noi să ne dăm seama - În măsura În care ar trebui - cît de necesari ne sîntem, de fapt, unii celorlalți. * „Poți să devii nebun din cauză că ești singur și nebun din cauză că nu ești niciodată singur.” (G. Cesborn) Nevoia de altul este la fel de importantă pentru obținerea echilibrului psihic individual, ca și nevoia de sine: imaginea despre sine, oricît ar fi inițial de obiectivă, se deformează În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
săi.” (P. Syrus) Din păcate, trebuie să se producă pierderile prin „moarte”, ca cei mai mulți dintre noi să ne dăm seama - În măsura În care ar trebui - cît de necesari ne sîntem, de fapt, unii celorlalți. * „Poți să devii nebun din cauză că ești singur și nebun din cauză că nu ești niciodată singur.” (G. Cesborn) Nevoia de altul este la fel de importantă pentru obținerea echilibrului psihic individual, ca și nevoia de sine: imaginea despre sine, oricît ar fi inițial de obiectivă, se deformează În timp cu impresii de sub sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
moștenise funcția de intendent de la tatăl său și avea un viitor strălucit în față. A căzut în dizgrație brusc, iar a doua jumătate a vieții a fost un șir neîntrerupt de călătorii, încarcerări, eliberări. Contemporanii săi au sugerat că era nebun, însă presupusele sale memorii, publicate la Amsterdam în 1726 demonstrează contrariul: H.L.L.B este un fin observator al personajelor și întâmplărilor din primii ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Tot din aceasta lucrare aflăm cum, după arestarea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
tatălui. Și în această perioadă relațiile cu părintele vitreg erau la fel de tensionate, încordate: „...dracul când se îmbăta mă dădea afară, spunea să mă duc în boscheți... să-mi iau copilul... o dată, de două ori... până când mi-a venit tot sângele nebun în cap și atâta bătaie i-am dat, că m-am răcorit pentru toată viața mea, pentru tot răul ce mi-a făcut...”. Inculpata vorbește cu multă ură, patimă, defulează o serie de reprimări, de dorințe, impulsuri, nemulțumiri, idei, imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a putea face față singurătății, dezamăgirilor de tot felul, sentimentelor de abandon, de eșec, de inutilitate, nesiguranței, lipsei prezenței celor dragi... Se confirmă aici afirmația unei alte deținute: C.A. - ,,Domnule, după 15 ani de pușcărie, te eliberezi de aici nebun de tot”. Inculpata are planuri de viitor. Își dorește să se elibereze, să se dedice susținerii, asigurării celor necesare existenței și viitorului fetiței. Profilul psihologic: - vede viața mai degrabă ca pe un joc de noroc decât ca pe o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
mai lucra și el câte ceva pe lângă casă... dar când scăpa la băutură... influențat de familie/rude, venea acasă și-mi aducea toate vinile de pe lume, mă bătea, mă amenința cu toporul, cu cuțitul, totul se relua, parcă era și mai nebun...”. Prejudecățile deținutei, obișnuințele socioculturale introiectate, frica de a nu mai fi capabilă să-și întemeieze o familie, nesiguranța, lipsa opțiunilor o determină să revină acasă la agresor, dar mai ales datorită specificului unei relații abuzive avute cu soțul. O relație
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
socio-cultural. Prezența nebuniei în societate ne amintește de normele și valorile pe care societatea ni le impune și pe care nu avem permisiunea de a le încălca. Cei care încalcă aceste norme culturale sunt „diferiți” de ceilalți fiind etichetați drept nebuni sau sociopați. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că societatea adoptă o anumită „atitudine față de nebuni”, care poate lua trei aspecte: atitudinea nespecialiștilor, atitudinea mass-media, atitudinea specialiștilor. Le vom analiza pe rând în continuare. Atitudinea nespecialiștilor Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
periculozitate, dar deși statutul de nebun este identic în societate, atât pentru bărbat, cât și pentru femeie, rolurile sunt diferite. Astfel se consideră că femeia este victima propriei sale nebunii, care returnează violența nebuniei asupra ei însăși, pe când bărbatul este nebun, periculos și violent, descărcându-și pulsiunile asupra celorlalți. Femeia recurge la suicid, pe când bărbatul la crimă. Atitudinea specialiștilor În acest sens se disting două curente principale de opinii: a) Psihiatria clinică tradițională, consideră nebunia în conformitate cu modelul de gândire medicală ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
planul rațional și de planul iraționalului. Privită din perspectiva culturală, sănătatea mintală ca și nebunia sau boala psihică, ne apar ca produse ale culturii, care le dă forma, sensul și dinamica specifică. A. Béguin (1952) afirmă că „fiecare individ este nebun în raport cu o societate dată”. O altă problemă care se pune este legată de faptul că bolile psihice, dincolo de aspectul lor clinico-psihiatric, pur medical, sunt și produsul specific al unei culturi particulare. Aceasta se manifestă prin următoarele aspecte: influența moravurilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavii mintali are în primul rând o semnificație morală. Nebunia este infamată întrucât de ea se leagă o anumită atitudine etică dată de rușine, teamă, culpabilitate. Dar, în egală măsură, orice societate se simte răspunzătoare de nebunie, de proprii săi nebuni. Acestea apar în interiorul societății respective ca un produs al acesteia. Nici o societate nu este pură. Nici o societate nu poate evita nebunia. Culpabilizând nebunia și pe nebuni, societatea devine responsabilă de prezența acestora. Din aceste considerente, ea urmărește să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ți fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu mai acționează uzul comun al rațiunii și în care în prim-plan apare pasionalitatea în formele ei vizibile. Mesajul pe care Zița nu-l poate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
realitate? "Marjă de libertate", "cîmp de posibilități", "arie de posibilități": tot atîtea expresii curente, prea evidente, care, analizate în mod critic, ne conduc la ideea că imaginația generatoare de lumi, proprie ființei umane, e nebunie poetică. Suntem cu toții niște poeți nebuni. Această concepție asupra umanului se opune viziunii realiste promovată de științele așa-zis umane. Demersul nostru vrea să elibereze ființa umană de științele autoproclamate umane, să redescopere libertatea, acea capacitate de a zămisli lumi, contingente și instabile. Cititorul a remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
simt că trebuie să accentuez și mai mult culoarea Africa nu se află prea departe." Starea de sănătate a lui Vincent se deteriorează, face crize. În iulie 1888 îi explică fratelui că ceva s-a rupt în el, că e nebun, că se abrutizează lucrînd, iar lucrul e singurul remediu al suferinței sale, că-l apasă mai mult ca oricînd dependența financiară, dar că e pictor mai deplin ca niciodată: Dacă m-aș gîndi la posibilitățile dezastruoase n-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
-se deja în afara lumii, e atent la absurditatea situațiilor. Se supune. De exemplu, i se ordonă să se descalțe, să-și ducă papucii într-un colț. Apare un individ cu o mătură care împinge toți papucii afară, în grămezi. E nebun, îi amestecă: 96 de perechi, o să fie toți desperecheați." Un inginer pe care l-a cunoscut în lagărul italian îl întreabă dacă crede că le vor mai vedea pe femei. Încearcă să-l liniștească: e un bărbat însurat, tată al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]