7,995 matches
-
Cititorul modern va gândi cu siguranță că descumpănirea lui Ulise se trage din monotonia acelei vieți veșnice promise. Prizonier pe o insulă, ne având "nici corăbii, nici vâslași ca să-l călăuzească", cum îi spune Calipso lui Hermes ca să-și justifice neputința de a-l duce pe Ulise acasă, nostalgia acestuia, așezat pe țărm plângând în fiecare zi, hohotind și gemând, cuprins de o durere care-i zguduie inima, e cea a timpului. Trebuie să se întoarcă în timp, să lase în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sa, nu în Grecia, ci pe pământ german. După numeroase aventuri și rătăciri și, cu toate că presat de familia lui greacă să se întoarcă în țară, el termină prin a-o găsi pe Penelopa sa. Dar aceasta îl va părăsi din cauza neputinței de a pune de acord valorile lui grecești socotite arhaice și propriile ei valori de nemțoaică burgheză. Kimon abandonează ideea de Itaca, fie ea germană sau greacă, pentru a se dedica scrisului. Cu Itaca sau călătoria cea frumoasă 187, Vassili
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit să părăsească Parisul pentru că a publicat Emil. "Am părăsit Parisul cu inima strânsă de durere după decretul parlamentului" (Al doilea proiect de prefață). Angoasa, sentimentul de abandon, de singurătate, de neputință caracterizează această perioadă a unui om nevoit să fugă și să se despartă de doamna mareșal de Luxemburg care dorește ca Rousseau să plece pentru propria sa securitate. Rousseau împarte această "poveste crudă" în patru cânturi "în stilul câmpenesc și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
imposibilă orice repetiție pentru cel care are acum o "viață prea frumoasă"550. Trimiterea copilului la nulitatea sa îl umple de o rușine de nedepășit pe care o încearcă în obediența față de o putere arbitrară, în tentativa de transgresiune, în neputința de a asculta 551. Această datorie căreia nu ne putem sustrage și pe care nu o putem achita și care isprăvește prin a îngloba întregul spațiu familial într-o încâlceală insolubilă nu poate să ducă decât la dispariția oaspetelui. Verdictul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
piatră părea să se fărâmițeze...". El nu se remarcă decât prin vechimea și degradarea nonșalante. Desigur, el poate fi, ca structură transcendentă, o imagine a societății moderne care, în anonimat, ordonează viața. Dar el este mai ales imaginea absenței, uitării, neputinței și golului, semnificând dispariția și moartea zeilor. Portretul cu capul aplecat, despre care se crede că îl reprezintă pe Westwest și care ar nu ar fi altul decât portarul (divinitatea scapă ordinii reprezentării), portret înnegrit, atât de întunecat încât îl
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acolo unde se termină lumina, pentru că ei sunt pe moarte", scrie P. Citati. Zăpada pierde, ca și Castelul, aura sa, ușurătatea sa pentru a nu fi decât apăsare, limitare, gravitate degradată, cale a unei schimbări paradoxale care încleiază ființa în neputință și repetiție 593. K. se afundă în zăpadă și trebuie să fie susținut ca să meargă. O opoziție care traversează ansamblul povestirii este prezentată (care totuși ca toate cuplurile binare la Kafka se dovedește în cele din urmă puțin eficace), cea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate un lanț de ceas cum își închipuie naratorul. Oaspetele se răzgândește imediat, sub pretextul că ar putea deranja. Cuvintele și negațiile sale sunt sancționate de către femeie care socotește că el vorbește mult și îl aduce pe solicitant la o neputință de a se apăra pentru care el caută zadarnic o justificare: "Simțeam în asta ceva care autoriza un oarecare reproș [...] pentru alte rațiuni care priveau îndeaproape existența mea". Întunericul devine și mai mare când o lumânare aprinsă este pusă pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hospes și hostis), care obsedează constituirea subiectului, ca față a sa întunecată și alienantă, dar și ca față a sa, cum ar spune Levinas, hrănitoare și constructoare?653 Această dorință dezvăluie lipsa, dar o și constituie în elanul său cu neputință de potolit. În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, Henri Blaze Barbaria, Michel Henry Breviar politic. Principii și maxime, Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Subliniază că în efortul UE de stingere a conflictelor în arealul abordat și cercetat și în alte zone, Uniunea Europeană este adeptă diplomației păcii, realizată printr-o politică "softpower". Autoarea sesizează îndriduit, ca diplomația păcii nu trebuie să conducă la diplomația neputinței. Din păcate, subliniază autoarea, UE nu a dat dovadă de coeziune și maturitate politică în numeroase cazuri privind derularea conflictului palestiniano-israelian. Autoarea motivează această judecată de valoare cu un articol publicat în "Financial Times" de către lordul Chris Patten, fost comisar
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
procesul de pace din Orientul Mijlociu și să decidă dacă merită să-și mai continue eforturile, având în vedere faptul că negociatorii isralieni și palestinieni nu reușesc să facă progrese".973 Care este semnificația acestor precizări? Oare trădează vulnerabilitatea și/sau neputința SUA în soluționarea conflictului israeliano-palestinian în viitorul apropiat? Nu pot oferi un răspuns la această întrebare, însă în încheierea subcapitolului, parafrazându-l pe Samuel P. Huntington, apreciez că dacă în secolul actual Orientul Mijlociu nu va fi unul american, atunci este
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
multă coerentă în ceea ce privește vizibilitatea și eficiența Uniunii Europene pe plan extern, conturându-i profilul pe scena internațională și conferindu-i, totodată, o identitate distinctă în vederea promovării interesului european comun. Eșecul diplomației americane, din ultimii ani aș putea spune, rezultat din neputința administrației Obama de a convinge conducerea israeliană de importantă și necesitatea prelungirii moratoriului privind continuarea reconstruirii Ierusalimului de Est, ne canalizează spre o perspectivă nouă în ceea ce privește posibilitatea că Uniunea Europeană să se implice mai mult în soluționarea conflictului israeliano-palestinian. Totuși, în
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
aceasta se numește o reformă măreață; aceasta se numește un respect al voinței țării; aceasta justifică mișcarea pe care ați înscenato dvoastre? Evident că nu! Unde sunt alegerile libere? Alegeri libere nu sunt decât acolo unde guvernul este pus în neputință, căci țările serioase nu cer de la guvern libertatea de alegeri, ci o iau în neputință, ziceam, a și manifesta voința lor.<ref id=”1”>P.P. Carp, Discursuri parlamentare, ed. cit., p. 587. </ref> Și, dacă abordarea gradualistă le apare celor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
justifică mișcarea pe care ați înscenato dvoastre? Evident că nu! Unde sunt alegerile libere? Alegeri libere nu sunt decât acolo unde guvernul este pus în neputință, căci țările serioase nu cer de la guvern libertatea de alegeri, ci o iau în neputință, ziceam, a și manifesta voința lor.<ref id=”1”>P.P. Carp, Discursuri parlamentare, ed. cit., p. 587. </ref> Și, dacă abordarea gradualistă le apare celor seduși de utopii umanitare ca o trădare a națiunii, ea devine, odată cu trecerea timpului, asemenea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se permită să funcționeze? Există în România elite conducătoare gata să „parieze” că oamenii obișnuiți, urmărindu-și propriul interes, vor promova, de fapt, interesul tuturor? 4. Etatismul întrebările de mai sus ne conduc la o altă problemă importantă. Fapt cu neputință de negat, cultura românească este dominată de o mentalitate etatistă. Aceasta se întinde de la instituții culturale (cum ar fi Academia Română) și sistemul universitar (format în întregime din instituții de stat până în 1990 și în cea mai mare parte și după
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
O eventuală împotrivire, chiar și circumstanțială, deci justificată în unele cazuri, este sortită eșecului. „Să cauți să reziști «americanizării» și să crezi că poți exista în America în stare de «ghetto», observa cineva trecut prin această experiență, ar fi cu neputință și fără folos”. Imigrantul român ajuns la gurile fluviului Hudson s-a trezit confruntat cu un „ritual” complicat, reprezentat de „fenomenul de «absorbție» (the merging process) și relația «simbiotică» (the symbiotic relation). Aceste două procese caracterizează dezvoltarea istorică «interioară», deci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric în România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” își pierde din „coerență”. Argumentul ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
recunoaștem, e ceva într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric în România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ion Palade XE "Palade, Ion (colonel)" și alții - „ei au știut de toate În fiecare moment... fiecare s’a putut convinge că la unitățile de pază și ordine se infiltrase germenul anarhiei”. Iar Chirilovici XE "Chirilovici" a scris În Încheiere: „Neputința de a domina situația... a dus la asasinat În masă”99. Raportul nu i-a amintit pe germani. Nu-i de mirare că acest raport a dispărut. Marele Cartier General s-a aflat În legătură directă cu autoritățile din Iași
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
intrat În panică la vederea mormanelor de cadavre din fiecare dintre cele douăzeci de vagoane. „Populația evreească a Început să aducă căldări cu apă, lămâi și zahăr Însă foarte puțini au putut să se folosească de ele Întrucât erau În neputință de a se mai mișca.” 32 Este important să notăm că, numai cu câteva minute Înainte, jandarmii Încă Îi mai Împiedicau pe evrei să bea din băltoacele de pe drum. La Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" s-a petrecut un caz
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Mihai" care se afla de fapt În fruntea lui - privind știrile despre masacre executate de soldați români: „Ministerul de Externe șdin Bucureștiț este primul care a recunoscut caracterul regretabil a unor astfel de incidente... dar șdupă spusele saleț Își recunoaște neputința și lipsa sa de autoritate declarând că nu a fost consultat asupra multora dintre aceste măsuri, relevându-se deseori incapabil de a influența șchiarț În cazuri de importanță secundară”. Era un exemplu clasic de ipocrizie românească. Mihai Antonescu XE "Antonescu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
insultat armata, și-au bătut joc de credința noastră strămoșească, care au slujit N.K.V.D. și au contribuit la deportarea și maltratarea bunilor gospodari, se plimbă nesupărați prin satele și orașele acestui Județ. Au micșorat prestigiul autorităților românești considerându-le în neputință de a lua măsuri contra acestor fel de indivizi. Toți cetățenii, atât de la orașe cât și de la sate, sunt profund indignați de această stare de lucruri. Ucrainienii iredentiști speculează aceste chestiuni și spun sătenilor că românii nu pot face nimic
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
este cel al teatrului în teatru - Hamlet regizează Cursa de șoareci, iar interpreții nu sunt actori, ci chiar Claudius, Gertrude și Polonius, forțați de Hamlet să istorisească crima. „Hamlet este contemporanul nostru. Dacă transformăm așteptarea, atributul său ab initio în neputință, vom descoperi omul de astăzi, devorat de responsabilități care îl depășesc“, explică Oana Stoica și Radu Alexandru Nica, cei care semnează dramatizarea. În ajunul premierei, regizorul ne-a acordat un interviu. După Vremea dragostei, vremea morții și Balul, care sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
moartea lui Saint-Exupéry, ale cărui texte le citea în școală și pe care îl admirau mulți piloți de pe vremea aceea (cărțile francezului, pare-se, i-au făcut pe mulți tineri să aleagă o carieră în aviație). „Ar fi fost cu neputință să știu că în avionul ăla se afla Exupéry. Am sperat și continuu să sper că nu era el“, zice Rippert. Istoricii speră, în schimb, închiderea cazului, deși au dubii referitoare la autenticitatea mărturisirii veteranului. Dar mă întreb: ce motive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
săriților de pe fix Boala Familiei M, scrisă de unul dintre cei mai jucați dramaturgi italieni tineri, Fausto Paravidino, este un hățiș erotic-nevrotic. Afrim renunță la personajul doctorului din textul original, conținându-l în celelalte personaje. Familia M își trăiește dependențele, neputințele și escapadele într-o suspensie temporală, într-o buclă care pare desprinsă de orice cronometru obiectiv, într-un supratimp pliat pe suprarealismul vizual. Timpul subiectiv al personajelor glisează între stagnare și ruptură, între întâmplări reluate circular și spargeri de ritm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
trimite tot felul de flori. E înverșunată (Florentina Țilea pedalează pe o încrâncenare transformată în final în dezarmare) și tristă. Modelul pe care ițl propune potențialul iubit (Aurelian Bărbieru are o forță de contracarare dublată în cele din urmă de neputință) e total diferit de ațl soțului. Și totuși ea, la sfârșit, ca o supremă refulare, își mărturisește dorul de soțulțjavră. Iar iubitul actual se... o să vedeți! Relațiile sunt tocate mărunt, mărunt În Opposites Attract, lumina are o funcție extrem de bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]