9,387 matches
-
perioada celui de-al doilea război mondial și care au redebutat după 1965. Notația directă, un anumit sarcasm, substanța metaforei, „atmosfera bogat degajată de imaginile modern cenușii, mai prozaice” (Ion Negoițescu) îl apropie însă și de poetica generațiilor mai recente. Nuvelele din Palatul de toamnă (1976) și Grădini în podul palmei (2000) par mai degrabă un joc, un exercițiu de inteligență, deopotrivă o practică de exorcizare (enigma e aparenta coerență a absurdului) și un rămășag de stil (în registre narative diferite
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
Impresii asupra literaturii spaniole (1946). Dramaturgul se semnalează cu Șun sau Calea netulburată. Mit mongol (1943), reporterul cu însemnările de călătorie Kiev - Moscova - Leningrad (1949) și Am fost în China nouă (1955); prozatorul este din nou prezent cu volumul Trei nuvele (1949) și mai ales cu romanele Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960), inegale ca valoare. Neobosit, istoricul literar publică monografiile Nicolae Filimon (1959), Gr. M. Alecsandrescu (1962), după ce textul acestora apăruse în revista „Studii și cercetări de istorie literară
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de profundă originalitate al lui Arghezi, C. fixează tipologia scriitorilor români: boierul „generos, revoluționar din inteligență, liberal, socialist chiar” (Kogălniceanu, Alecsandri
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
prezent, București, 1941; ed. 2, îngr. Al. Piru, București, 1982; Șun sau Calea neturburată. Mit mongol, București, 1943; Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1945; ed. postfață Al. Piru, București, 1968; Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946; ed. București, 1965; Trei nuvele, București, 1949; Kiev-Moscova-Leningrad, București, 1949; Bietul Ioanide, București, 1953; Am fost în China nouă, București, 1955; Studii și conferințe, București, 1956; Nicolae Filimon, București, 1959; Scrinul negru, București, 1960; ed. (Scrinul negru și Dosarele „Scrinului negru”), I-II, îngr. Cornelia
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Stănciulescu-Bârda, pref. I.C. Chițimia, București, 1984; Corespondența lui Al. Rosetti cu G. Călinescu (1932-1964), pref. Liviu Călin, București, 1984; G. Călinescu și contemporanii săi, I-II, îngr. Nicolae Mecu, București, 1984-1987; Aproape de Elada, îngr. Geo Șerban, București, 1985; Poezii. Teatru. Nuvele, București, 1986; Însemnări și polemici, îngr. și postfață Andrei Rusu, București, 1988; Cronici literare și recenzii, I-II, îngr. Andrei Rusu și Ion Bălu, București, 1991-1992; Opere, I-IV, coordonator Ion Bălu, îngr. Nicolae Mecu, introd. Ion Bălu, București, 1993-2002
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
literare și care îi arătase, cu puțin timp înainte de moarte, manuscrisul volumului al doilea din Ciocoii vechi și noi, intitulat Ciocoii noi. Lui N. Filimon i se dedică, de altfel, o bine scrisă prezentare, ce însoțea republicarea în foileton a nuvelei Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. În continuare a apărut și Mateo Cipriani. Gazeta susține literatura originală, inspirată mai ales din istoria țării, recomandă difuzarea scrierilor lui N. Filimon, Gh. Sion și, ca o bună reprezentantă a literelor craiovene
CLOPOTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
la Berlin. În 1925 participă la lucrările Internaționalei Muncitorilor din Învățământ de la Paris. În 1926 frecventează cursurile de vară de la Centrul de Studii Istorice din Madrid. A fost membru al Ligii Drepturilor Omului. În 1907 C. publică primul volum de nuvele, intitulat Doamne, ajută-ne! Începuturile lui literare stau sub semnul sămănătorismului. Pe aceeași coordonată se înscrie și culegerea de nuvele Lacrimi călătoare (1920). Influențat de scriitori precum I. Slavici sau I. Agârbiceanu, dar deschis, totodată, receptării tendințelor realiste de la „Viața
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
Centrul de Studii Istorice din Madrid. A fost membru al Ligii Drepturilor Omului. În 1907 C. publică primul volum de nuvele, intitulat Doamne, ajută-ne! Începuturile lui literare stau sub semnul sămănătorismului. Pe aceeași coordonată se înscrie și culegerea de nuvele Lacrimi călătoare (1920). Influențat de scriitori precum I. Slavici sau I. Agârbiceanu, dar deschis, totodată, receptării tendințelor realiste de la „Viața românească” (în 1920 se afla printre membrii Asociației literare și științifice „Viața românească”), își va adapta opera literară la tonul
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
cu degradarea conștiinței protagonistului care din dorința de a sta în rând cu fruntașii satului recurge la furt de cai după ce încercase, fără izbândă, mai multe îndeletniciri cinstite, se deteriorează și ansamblul de valori morale ale comunității rurale. Volumul de nuvele Români din secuime (1942) ilustrează doar un proces de selectare, de rescriere a câtorva nuvele publicate anterior. Romanul Pe urmele destinului (I-II, 1943) conferă o nouă deschidere prozei autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
recurge la furt de cai după ce încercase, fără izbândă, mai multe îndeletniciri cinstite, se deteriorează și ansamblul de valori morale ale comunității rurale. Volumul de nuvele Români din secuime (1942) ilustrează doar un proces de selectare, de rescriere a câtorva nuvele publicate anterior. Romanul Pe urmele destinului (I-II, 1943) conferă o nouă deschidere prozei autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei familii din Ardeal pornite să se salveze din fața armatelor austro-ungare, în 1916. Familia lui Costache
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
1929). C. a străbătut multe dintre țările Europei, a fost unul dintre puținii români care au ajuns la Polul Nord și a vizitat Egiptul. În Franța face cunoștință cu Panait Istrati, de care îl va lega o statornică prietenie. Entuziasmat de nuvela Divorțul, devenită Trei aldămașe, Panait Istrati își exprimă dorința de a o traduce în franțuzește. În manuscris lui C. i-au rămas patru piese de teatru și un volum de memorii. În 1970, apare postum volumul de nuvele Trei aldămașe
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
Entuziasmat de nuvela Divorțul, devenită Trei aldămașe, Panait Istrati își exprimă dorința de a o traduce în franțuzește. În manuscris lui C. i-au rămas patru piese de teatru și un volum de memorii. În 1970, apare postum volumul de nuvele Trei aldămașe, alcătuit și prefațat de autor. SCRIERI: Doamne, ajută-ne!, București, 1907; Lacrimi călătoare, Iași, 1920; Cutreierând Spania, București, [1927]; ed. îngr. și pref. N. Jula, București, 1988; Pe urmele Basarabiei..., București, 1928; Sub soarele polar, București, [1929]; Vârtejul
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
fost asociată excesiv cu cartea lui Koffka din 1927 - Dezvoltarea intelectului. Experimentele de insight, menite să demonstreze insightful learning („învățarea iluminatoare”), au fost supuse ironiilor ecologiștilor în a doua jumătate a secolului XX. Romancierul francez Pierre Boulle a imaginat în nuvela Planeta maimuțelor o lume în care maimuțele (inteligente) desfășurau experimentele köhleriene pe oameni (idiotizați). Succesul acestei splendide cărți de propagandă ecologistă a estompat gloria pe care genialul psiholog Wolfgang Köhler o câștigase în prima jumătate a nedreptului veac XX. A
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mai însemnată biruință a lui ca președinte al Ligii rămâne amplasarea, în decembrie 1930, a bustului lui Eminescu în parcul Arboroasa din fața catedralei cernăuțene. G. desfășoară de timpuriu o activitate publicistică susținută. Articole de critică, istorie literară, literatură comparată, poezii, nuvele, traduceri, studii filosofice și din domeniul pedagogic sunt răspândite cu generozitate în numeroase publicații din Bucovina și din alte părți ale țării. Cu oarecare regularitate scrie pentru „Glasul Bucovinei”, „Poporul”, „Junimea literară”, „Gazeta poporului”, „Codrul Cosminului” (toate din Cernăuți), dar
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și alte stihuri modelate după specii folclorice. Cele mai multe dintre poeme sunt adunate în volumul Poezii (1934), apărut postum. Scriind și proză, G. își ilustrează în parte concepția filosofică. Eroii nuvelelor sale, romantici cerebrali, cu model în Dionis, își plăsmuiesc o lume a lor, de oameni singuratici, cu pasiune pentru artă și crezând profund în Dumnezeu. În Emaus, filosoful se străduiește zadarnic să înțeleagă pe cale rațională legile vieții. Asemenea lui, protagoniștii
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
în dramatizări, ca de pildă aceea după romanul Kârdjali de Mihail Czajkowski. Ca prozator, el se arată copleșitor prin abundență și dezolant prin facilitate. A produs, de la cea dintâi încercare, Amazoanele române, publicată în „Naționalul” (1858), un lung șir de nuvele, schițe, basme și legende (în volum s-au tipărit, în 1858, Cămătarul și O lacrimă a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
pamfletară, cu fantezie și cu ideație de autentică originalitate. FLORIN MIHĂILESCU SCRIERI: Încercări critice, I-II, București, 1957-1958; Păreri literare, București, 1964; Polivalența necesară, București, 1967; Vârstele tinereții, București, 1967; Coborând, București, 1968; Titu Maiorescu, critic literar, București, 1968; 3 nuvele, București, 1973; Printre cărți, București, 1973; Înainte de tăcere, București, 1975; Doctorul Poenaru, București, 1977; Revelionul, București, 1977; Volume, București, 1978; Vara baroc, București, 1980; Solstițiu tulburat, București, 1982; Siesta, București, 1983; Mai mult ca perfectul, București, 1984; Natura lucrurilor, București
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru a trata superficial, dar dezinvolt și cu prospețime, teme ca iubirea sau moartea, invidia sau generozitatea. Nuvelele din Aldebaran (1970), mai puțin reușite la nivelul epic decât la cel al notației unor procese sufletești tulburi, urmăresc destinul unor femei singure și nefericite, marcate de sentimentul ratării. În proza scrisă de G.-C. mai toți eroii, de care
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
A. iubea prea mult teatrul, pentru a nu cocheta cu dramaturgia. Textele pe care le-a semnat sunt, de fapt, montaje dramatice sau dramatizări (O seară la „Union”, Altă seară la „Union”, Momente, după schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
casetei cu echipa redacționala se află precizarea: „Cu colaborarea fruntașilor scrisului românesc”. Versurile poartă semnăturile lui Victor Eftimiu, Magdei Isanos, Al. Antoniu. Secțiunea de proza este acoperită de Eusebiu Cămilar, Maria Arsene, Dan Petrașincu și G. Călinescu (Definiții pentru o nuvelă). Publicistica dau Dumitru Hâncu, Mircea Mancaș, Aurel Baranga, G. Călinescu. De consemnat și amintirile lui Zaharia Stancu (Din vremurile de altădată - Însemnările unui ziarist), precum și reportajul lui F. Brunea-Fox (Un boem al ideilor generoase) despre socialistul Panait Moșoiu. Câteva traduceri
ALMANAHUL REVISTEI „APARAREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285291_a_286620]
-
girată fiind de Romulus Golopenția. Almanahul își propune să înfățișeze „roadele activității Banatului pe tărâm industrial, comercial și cultural”, devenind din 1938 „un magazin literar în mic”. Versuri publică Gr. Popiți, C. Miu-Lerca, Iustin Ilieșiu. Nicolae Tomiciu semnează o lungă nuvelă istorică. Sectorul publicisticii este mai bogat. Dimitrie Gusti oferă câteva Reguli călăuzitoare pentru viața și pentru ceasul de azi al României. Alți colaboratori: Aurel Bugariu, Dan Smântânescu, Ionel Negru, Octavian Neamțu, Grosz Desideriu, Cornel Grofșoreanu. D.B.
ALMANAHUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285288_a_286617]
-
Bukarester Hauskalendar auf das Jahr 1868”), adaptare care nu făcea trimitere la opera folosită și care va fi reluată ulterior în traducere românească și apropriată integral de A. Poligraful, specializat în colportaj, prelucrări, compilație și pastișă, a publicat poezii, povestiri, nuvele, amintiri de călătorie, romane, drame, comedii, vodeviluri, articole de popularizare a literaturii române și străine, tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
Dona Serafina, precum și poezia lui Duiliu Zamfirescu, Liniștea. Nu la același nivel se prezintă scrierile în proză. I. Creangă trimite doar o Anecdotă, I. Slavici - povestirea Bobocel, I. Negruzzi, o „copie de pe natură” (Un drum la Cahul), iar D. Zamfirescu nuvela Frica. În traducerea lui Maiorescu, se publică două povestiri de Carmen Sylva. Cât privește articolele de critică literară și eseurile, periodicul inserează două importante texte trimise de Maiorescu: Despre progresul adevărului în judecarea operelor literare (1883) și Din experiență (1888
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
-H. Rosny Aîné descrie, astfel, domnia de neconceput a fero-metalelor, înlocuind flora, fauna și omenirea de pe Terra, transformată într-un deșert de nisip roșiatic. O altă temă este cea a invadării Terrei de "aliens", pe care o putem observa în nuvela lui Rosny Aîné intitulată Les Xipehuz ⁄ Xipehuzii (1887)24, care aduce în prim-plan extratereștri în întregime non- umani. Vor urma "marțienii" cu siluete de calmari gigantici, cu un comportament de vampir și arme înspăimântătoare, pe care Wells îi prezintă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
un rol foarte important. Primele ei încercări datează tocmai de la sfârșitul secolului, când Frank A. Munsey lansează trei reviste de literatură populară, printre care Argosy, tipărite pe hârtie, de proastă calitate, care vor fi denumite pulps. Revistele respective includ, alături de nuvele polițiste sau westernuri, texte ale viitorilor autori reprezentativi pentru SF. Abraham Merritt 30 sau Edgar Rice Burroughs 31 se numără printre aceștia. Desigur, ei folosesc tematicile europene verniene și wellsiene, la care adaugă idei noi. Regăsim acolo aventuri în genul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]