8,125 matches
-
îmi bate inima mult mai tare decât de obicei? Sau o fi de vină Azurea neagră? De un timp îmi cam tremură și mâna dreaptă, când duc în plasă o greutate mai mare, sau când frec prea mult și o obosesc. Vezi, îți spun tot. Tot ce-mi trece prin cap și-mi vine sub condei. Ceva mai târziu, când am să plec de tot, poate ai să reiei rândurile astea și ai să citești cu și mai mare interes cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu bucurie și cu certitudinea că-ți va parveni; urc cu ea în casă și sporesc stocul de pe fosta sugativă a tatei; o iau, lipesc timbrele, scriu școlărește, cu majuscule, par avion; scriu adresa. Câteodată îmi sunt mâinile așa de obosite de a fi cărat vreun pachet greu, că mâzgălesc adresa; pe urmă, mă apuc să scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de-aici! Hai, Flo, zice femeia și-mi aruncă o privire otrăvită, în timp ce trage câinele după ea. Of, n-am nici o șansă. Uite cât am înaintat abia. N-am trecut nici măcar de vitrina magazinului Arthur’s Antiques, și deja am obosit. — Deci, aud o voce neutră în spatele meu. Poate că, până la urmă, v-ați hotărât totuși să vă fie livrat acasă? Mă întorc pe călcâie și dau cu ochii de Arthur Graham, proprietarul de la Arthur’s Antiques, rezemat de tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îi cunosc, despre caii pe care și i-au cumpărat, și cum un bun prieten de-al lor are o murgă tânără splendidă, care s-ar putea să-i placă mult lui Suze. Pe cinstite acuma. Nimeni nu s-a obosit măcar să mă întrebe cum e rochia mea. Oricum, nu-mi pasă, fiindcă arată trăsnet. Amândouă arătăm trăznet. Am fost fardate de același make-up artist nemaipomenit, și avem părul strâns la spate în cocuri măiestre. Fotograful ne-a făcut niște poze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
albastră „Mama lui“ a rămas pe masă, în mijlocul hârtiei de împachetat. Elinor și-a uitat organizerul de nuntă! țipă, luând-o repede. Becky, fugi după ea, poate-o prinzi. — Mami... Respir adânc. Sinceră să fiu... Eu una nu m-aș obosi. Nu sunt convinsă că o interesează câtuși de puțin. — Eu n-aș conta pe ajutorul ei în nici un fel, zice tati. Ia frișca și își toarnă din belșug pe plăcintă. A... mami se uită de la mine la tati, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă întorc mirată. Uite vasele de aramă pe care voiam să ți le arăt... — Mersi, spun absentă. Dar în clipa asta trebuie să... Mă întorc - dar Alicia a dispărut. Unde a plecat? Cobor în fugă scările, fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femei trece pe lângă mine vorbind tare și aud frânturi de conversație. — Spectacol de zile mari... — Atât de plin de imaginație... Ne zâmbesc mie și lui Danny, iar eu le zâmbesc la rândul meu. Dar parcă m-am cam săturat. Am obosit să zâmbesc unor oameni pe care nu i-am mai văzut în viața mea. — E o nuntă super, zice Danny, uitându-se în jur la sala plină de fast. Cu adevărat spectaculoasă. Deși, sincer, nu te reprezintă aproape deloc. — Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce cauți aici? Îți place nunta, Luke? spune, cu un rânjet malițios. Face câțiva pași în cameră și invitații se retrag din calea ei. — Intră, spun repede. Intră și bucură-te de petrecere. Te-am fi invitat... — Becky, nu te obosi, știu foarte bine ce faci. — Mă mărit! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton cât mai lejer. Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate atâția bani
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale legendei erau totuși cunoscute În zonă și În epocă. Pentru cele câteva reușite poetice (alături de nenumărate stângăcii) și pentru faptul că textul este inedit, Îl reproduc mai jos, in extenso : Vremea se duce fără-ncetare, Eu de viață sunt obosit, Dar pentru mine nu e cruțare, Umblu prin lume necontenit. Mi-este osânda nestrămutată, Prin toată lumea să rătăcesc, Călătoria-mi fu necurmată ; Mă obosește, moartea-mi doresc. Veacuri ca zile trec și iertare Nici pân’ acuma n-am câștigat, Ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inedit, Îl reproduc mai jos, in extenso : Vremea se duce fără-ncetare, Eu de viață sunt obosit, Dar pentru mine nu e cruțare, Umblu prin lume necontenit. Mi-este osânda nestrămutată, Prin toată lumea să rătăcesc, Călătoria-mi fu necurmată ; Mă obosește, moartea-mi doresc. Veacuri ca zile trec și iertare Nici pân’ acuma n-am câștigat, Ca și pedeapsa, vina-mi fu mare, Căci fără milă m-am arătat. Mântuitorul dus la osândă, Purtându-și crucea se osteni, Și cu-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dispariția barierelor dintre noi, cu unii am devenit prieten. O prietenie activă, mobilizatoare. Corespondențele - aspect asupra căruia n-am stat să reflectez odinioară - au o viață diferită. Cele ocazionale sînt scurte. Unele, cu un început promițător, merg un timp, apoi obosesc. După momente de însuflețire, altele au sincope ori se întrerup definitiv. Corespondențele cu fir continuu constituie rarități. Dacă mă gîndesc bine, dintr-ale mele, nici una n-a fost integral așa. Ar fi oțios să arăt, exemplu cu exemplu, ce le-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scris măcar două rînduri, să nu mă ții în tensiune. Tu știi ce înseamnă asta pentru mine, mai ales acum cînd, nevenind încă iarna, nu pot intra într-un ritm de lucru relativ normal, fapt ce mă chinuie și mă obosește. Dacă aș fi putut, veneam pe neașteptate la Bacău, într-atîta eram de neliniștit, chiar contrariat. Pe aici însă nu suflă vînturi prea favorabile. Liviu Leonte este cam boicotat la revistă. Dușmanii, care au văzut că eu și Gheorghe avem trecere
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apropiați. Poate că așa să fie viața modernă sau cine știe... Așa prins de treburi (și cursul Marii clasici, pe care am fost anunțat să-l țin la 15 septembrie) ca în această toamnă, n-am fost parcă niciodată. Sînt obosit, așa cum știi că sînt eu și aproape că nu mai am curajul să privesc mai departe. M-am întors cu atîta stăruință la Eminescu încît alte preocupări le-am lăsat pe delături. Deocamdată, deși am scris peste 150 de pagini
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să am oroare de șefi poltroni și buni numai de tăiat mămăligă!? Mă mîngîi doar cu ideea că asemenea tipi au fost înfierați de Eminescu în articolele sale și cînd citesc unul sau altul dintre ele, nu trebuie să-mi obosesc mintea să mă gîndesc cum arăta și gîndea cutare lichea pusă la stîlpul infamiei! O am în față în persoana celui care neavînd simțul umorului a scris despre Top[îrceanu]. Replica mea este B.P. Hasdeu care se culege acum la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ne-a liniștit și mai mult, după ce cu o zi sau două mai înainte aflasem despre voi cîteva vești de la Jean. Eu ziceam așa, ca profan, cînd am vorbit cu Ana la telefon, că mi se pare că ești cam obosit nervos și că dieta pe care o ții este totuși exagerată. La aceasta se adaugă cam multe medicamente. Din proprie experiență îți spun că o dietă moderată și fără medicamete (sau cu f[oarte] puține medicamente) poate înlătura tulburările digestive
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
M. Drăgan </citation> (118) (119) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”18 sept[embrie] 1978”> Dragă Costică, Abia acum găsesc răgaz și liniște sufletească pentru confesiuni epistolare. Am avut o sesiune grea. Mai ales examenul de definitivat m-a obosit. Îmi pare foarte rău de Lucica. Dacă mergea mai departe de teză, puteam conta pe înțelegerea lui Al. Andr[iescu], cu care am vorbit direct, spunîndu-i că-i sora ta și trebuie s-o ajutăm, dat fiind situația în care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
născut gata învățați ca și Minerva din capul lui Jupiter. Poate cînd ne vom dezmetici și noi, producînd niscaiva mărfuri de consum, vom fi prețuiți. Deci să ne lăsăm de poezie și să intrăm în producție. Cred că v-am obosit și mă opresc înainte de a protesta. Sînt însă prea amărît de atîtea măsuri îndreptate împotriva scriitorilor (chiar dacă la unele, temporar, s-a renunțat) ca să mă rezum la cîteva convenționale rînduri de răspuns. A sta cuminte în bancă este mai înțelept
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Aici se țin cursuri și se pot auzi” (cf. Constantin Parascan, Cum i-am cunoscut..., Ed. Convorbiri literare, 2004, p. 192). Pe unii „bîlciul” i-a reconfortat (cum am dedus ulterior din diferite relatări), pe Ion Maxim însă l-a obosit și dezgustat, călătoria la „forum” considerînd-o inutilă. Evenimentul de la Iași a fost precedat și urmat de numeroase articole. îl amintesc aci pe cel ce mie mi s-a părut mai sincer decît altele, în care autorul se declara împotriva „superstiției
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
data =”21 aprilie 1977”> Mult stimate Domnule Călin, În sfîrșit, am terminat și ultima secvență din serialul G. Ibrăileanu, pe care mă grăbesc să o trimit. Vă mărturisesc sincer că-s foarte bucuros. A fost o muncă care m-a obosit. Dar am făcut-o cu plăcere. O consider un modest omagiu postum adus fostului meu profesor de la Facultatea de Litere a Universității din Iași... Pentru un alt număr v-aș putea trimite o corespondență între Eugen Vaian și Panaite Mușoiu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Noului An 1989, care, în curînd, va ciocăni la ușile noastre. La anul și la mulți ani! N.Gr. Stețcu [Verso:] Moș Crăciun cu barba albă Vine ca și-n alte dăți Pe la blocurile noastre și ne-aduce bunătăți. A cam obosit moșneagul, Căci de-atîtea mii de ani Poart-o traistă grea în spate Cu daruri pentru sărmani. A bătut și-n ușa noastră Imediat ce a sosit. I-am deschis cu bucurie și în casă l-am poftit. Moș Crăciun, Moș Crăciun, Să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ce este cu ediția promisă? Nimic nu-mi mai amintește de ea. Eu am fost mereu bolnav din ianuarie și abia acum - în pofida stării încă precare a sănătății - m-am decis să reiau, tîrîș grăpiș, activitatea publicistică. Cea universitară mă obosește - sub toate raporturile - îndeajuns. Îți mulțumește și îți urează numai bucurie și sănătate, Mircea Zaciu </citation> (8) (9) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”3.VIII.[19]77”> Dragă Domnule Călin, Din păcate, nu pot răspunde favorabil amabilei invitații
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sănătate, Mircea Zaciu </citation> (8) (9) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”3.VIII.[19]77”> Dragă Domnule Călin, Din păcate, nu pot răspunde favorabil amabilei invitații de a scrie despre Bacovia. Sunt prins cu niște alte treburi și obosit mort, fără concediu, hărțuit, nu mi-e deloc la îndemînă să mă apuc de altceva acum. Nu te vei supăra, sper, și rămîne pe altă dată. Mă bucură, în schimb, vestea că vei trimite curînd Cartea de piatră. Sunt curios
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de „...un grupaj de patru note” cărora autorul le pusese subtitlul „Memento pentru tineret”. Probabil omul bătuse oleacă câmpii de vreme ce paznicul ideologiei comuniste tăiase trei dintre ele deoarece nu erau la temă. Din păcate, nu s-a mai obosit să le insereze În raportul trimis la DGPT că să aflăm și noi hiba. b.s. Greșeală gravă dar cu substrat În „Nota de sesizări” nr.12/26 septembrie 1068, am găsit o corecție, de altfel pertinentă, semnalată de proaspătul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce aveam să observ ulterior, Sandra se ocupă de treburile casei iar Alfonso era cel care aducea banii în casă. După masa de seară, compusă din orez cu mâncărică de pui acompaniată de câte o bere rece, ne declarăm cu toții obosiți după ziua lungă și gata de culcare. Sandra îmi spune că ei lucrează la o căsuță de oaspeți un pic mai încolo de casa lor dar încă nu au finisat interiorul ar fi ok să-mi facă pat tot acolo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]