7,850 matches
-
să cedeze o serie de posesiuni europene, printre care și Ungaria. Expansiunea otomană spre vestul Europei a încetat, iar turcii au încetat să mai fie o amenințare pentru Austria, care a devenit în schimb puterea dominantă în sud-estul Europei. Chestiunea Orientală a devenit cu adevărat evidentă doar în timpul războaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea. Primul dintre aceste războaie din 1768 - 1774 s-a încheiat cu semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi. Acest tratat a permis țarului să devină „protector” al creștinilor ortodocși
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
război în 1791. Tratatul de la Iași din 1792 a dus la creșterea dominației ruse în zona Mării Negre. Poziția marilor puteri europene față de Imperiul Otoman a devenit clară la începutul secolului al XIX-lea. Rusia era cea mai interesată în Chestiunea Orientală. Imperiul Rus dorea să dețină controlul în Marea Neagră și să obțină accesul la Marea Mediterană (în principal prin ocuparea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele). Rusia dorea cu ardoare să își asigure drepturi de navigație liberă în regiune pentru vasele
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
a reușit să se ia niciun fel de decizie în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Neabordarea acestei probleme, ca și neinvitarea otomanilor să participe la Sfânta Alianță a fost interpretat de observatori ca o indicație a faptului că puterile europene considerau Chestiunea Orientală drept un subiect de politică internă a Rusiei, care nu putea să intereseze pe niciunul dintre aliați. Revoluția Sârbă sau "Serbia Revoluționară" este un termen folosit pentru prima oară de istoricul german Leopold von Ranke în cartea "Die Serbische Revolution
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
constituție și fondarea Universității din Belgrad (1808). Serbia a fost recunoscută în 1833 ca stat tributar Porții, condus de o monarhie ereditară. Independența Serbiei a fost recunoscută internațional de jure în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Chestiunea Orientală a revenit în prim-planul politicii europene în momentul în care Grecia și-a proclamat independența în 1821. Cu acest prilej a fost folosită pentru prima oară expresia „Chestiunea Orientală”. Încă de la înfrângerea lui Napoleon în 1815, au existat zvonuri
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Chestiunea Orientală a revenit în prim-planul politicii europene în momentul în care Grecia și-a proclamat independența în 1821. Cu acest prilej a fost folosită pentru prima oară expresia „Chestiunea Orientală”. Încă de la înfrângerea lui Napoleon în 1815, au existat zvonuri cu privire la planurile rușilor cu privire la invadarea Imperiului Otoman, iar rebeliunea grecilor părea prilejul potrivit pentru o asemenea acțiune. Miniștrii de externe britanic, Robert Stewart, și austriac, Metternich, l-au sfătuit pe
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
declinul nu a putut fi oprit. De pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Imperiul Otoman a devenit „Bolnavul Europei”, iar disoluția sa a început să pară inevitabilă. După ce marile puteri au găsit un compromis pentru încetarea revoltei lui Muhammad Ali, Chestiunea Orientală a trecut pe planul al doilea al politicii timp de un deceniu, până la izbucnirea Revoluțiilor de la 1848. Rusia ar fi putut profita de faptul că Austria și Franța erau bulversate de valul revoluționar european și să atace Imperiul Otoman, dar
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Vienei în război, s-a conformat. Deși principalul motiv de război încetase să mai existe atunci când Rusia și-a retras trupele din Principatele Dunărene, Regatul Unit și Franța nu au dorit să înceteze ostilitățile. Ele au încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
împăratul francez Napoleon al III-lea a fost detronat, ceea ce a permis formarea Republicii Franceze. În timpul domniei sale, (începută în 1852), Napoleon al III-lea s-a arătat dispus să sprijine Regatul Unit și să se opună Rusiei în cazul Chestiunii Orientale. Amestecul rușilor în afacerile Imperiului Otoman nu amenințase însă în niciun moment interesele Franței în regiune. De aceea, Franța a abandonat poziția napoleoniană față de Rusia după stabilirea republicii. Bucurându-se de sprijinul lui Otto von Bismarck și încurajată de modificarea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Marile Puteri au considerat că intervenția lor este nu este necesară, deoarece nu ar fi făcut decât să declanșeze un război sângeros în Balcani. Germania și Austria erau membre ale Liga celor Trei Împărați (alături de Rusia). Atitudinea acestora față de Chestiunea Orientală a fost sintetizată în „Nota Andrassy” (numită astfel după diplomatul austro-ungar Julius Andrassy). Acest document chema la evitarea unui conflict generalizat în sud-estul Europei și îl sugera sultanului să instituie o serie de reforme, printre care și garantarea libertății religioase
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
municipiului Brașov. În anul 1850, la inițiativa protopopului Ioan Popazu, și a omului politic și istoricului George Barițiu și a cărturarului Iosif Barac, cât și a locuitorilor români din orașul Brașov, au început cursurile Gimnaziului Mic Român de Religie Ortodoxă Orientală, în Casa Băcanului. Inițiativa a mai fost sprijinită material de către Biserica Sf. Nicolae și Biserica Sf. Adormire din Cetate. De sărbătoarea Sf. Sofii, la data de 17 septembrie din anul 1851, episcopul Andrei Șaguna a dezvoltat clădirea școlii, împreună cu alte
Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov () [Corola-website/Science/325268_a_326597]
-
hirotonit preot la 11 iunie 1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov. La 18 iunie 1987, el a intrat în Ordinul iezuit.Încheindu-și formarea sa spirituală, Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
iunie 1978. A făcut pastorație în Eparhia de Prešov. La 18 iunie 1987, el a intrat în Ordinul iezuit.Încheindu-și formarea sa spirituală, Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
Ján Babjak este trimis la Roma, pentru a se specializa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental. Aici, el obține licența în 1993. După o întrerupere de un an, se întoarce la Roma pentru a-și face doctoratul în teologia orientală, pe care îl obține în 1996, cu o teză privitoare la Michal Lacko (1920 - 1982), un istoric și scriitor spiritual slovac. După întoarcerea în Slovacia a fost director al Centrului Spiritual „Michal Lacko” de la Košice și a predat teologia la
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
la cunoașterea proceselor actuale și de modelare a reliefului în Dealul Geamăna (Piemontiul Getic), în revista „Natura” nr. 6, București, 1960; • Dezvoltarea morfologică a Văii Timișului (reg. Brașov), în Comunicări de geografie, vol. II, București, 1963; • Profile topoclimatice în Carpații Orientali, în Lucrarea celei de-a IV-a Conferințe de meteorologie carpato-balcanică, în colaborare, Cracovia, 1969; Climat de influență submarină în sud-vestul României, în „Terra” nr. 1, București, 1970; Harta topoclimatică a R.S. Română, București, 1970; • Regimul înghețurilor în Dobrogea, în
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
împreună cu Covington, a reușit să scape într-o barcă plină cu refugiați. Ei s-au reîntâlnit cu "Beagle" la Montevideo. Întrucât studiile hidrografice încă se derulau, Darwin a plecat într-o altă gălătorie „la galop” de 600 km prin Banda Oriental pentru a vedea râul Uruguay și a vizita Estancia domnului Keen de lângă Mercedes pe Río Negro. La 25 noiembrie, a auzit de „niște oase uriașe, care, ca de obicei, s-au dovedit a fi de Megatherium” dar a putut extrage
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a fost ani mulți colaborator extern cu Institutul Geologic, a evidențiat în mod deosebit aspectele paleogeografice din toate regiunile pe care le-a studiat. Este primul cercetător care caracterizează și delimitează clar subunitățile de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică a teritoriului țării ce se găsește inserată în Monografia geografică a R.P.R. (1960), prezentând
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
naturală de tip faunistic), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașului Borșa. Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali, aproape de graniță României cu țara vecină, Ucraina) . Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă Consiliului European 92/43" (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică)din 21 mai 1992; astfel: Arbori
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Anglia - d. 1960) a fost un ilustrator și pictor peisagist britanic de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut la Cambridge în Anglia, a fost unul dintre cei patru fii ai unui specialist în limbi orientale la Cambridge University Press și fratele mai tânăr al mai cunoscutului artist Charles Edward Brock, cu care a împărțit un studio începând din 1894. a studiat la Cambridge School of Art. Ca și fratele său, el a contribuit la revista
H. M. Brock () [Corola-website/Science/324810_a_326139]
-
floristic, faunistic și hidrologic), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Giulești. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, în Munții Igniș (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) în nord-estul rezervației naturale Tăul lui Dumitru, la o altitudine ce nu depășește 1.000 m, în apropierea drumului județean DJ183. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
văii omonime) acoperită cu o mare diversitate floristică, unde vegeteză într-o arie compactă o narcisă din specia "Narcissus radiiflorus", în asocire cu specii de gențiană ("Gentiana clusii") și degetăruț ("Soldanella hungarica"). Fauna este una caracteristică zonelor înalte ale Carpaților Orientali, alcătuită din mamifere, păsări și insecte, cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), urs brun ("Ursus arctos"), corb, ("Corvus corax"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
de Jos. Parcul natural se află în extremitatea central-nordică a României (în imediata apropiere a graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali. Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de a face alianțe politice străine; s-au făcut multe negocieri pentru a vedea care e cea mai bună partidă. Caterina a primit o educație atentă și o zestre mare. A fost ales Edzard din Frizia de Est deoarece Frizia Orientală controla un important port din Emden care avea o poziție strategică cu Danemarca. Negocierile au durat mult timp, atât de mult timp încât Gustav Vasa a declarat, în frustrarea lui, că a fost o binecuvântare că fiica sa nu a
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură", al "Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative", al "Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios" și al "Tribunalului Suprem al Semnăturii Apostolice". Este de asemenea membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. La 1 iulie 2010 a
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
pentru erudiția sa. În studiul său despre indianiștii români, V. Bănățeanu îl definea pe Burlă nu doar ca un latinist renumit sau foarte bun cunoscător al limbii grecești, ci și „un strălucit cunoscător al limbii sanskrite”. Articolele sale despre filosofia orientală se regăsesc publicate în "Convorbiri literare". În "Istoria ideilor mele", Alexandru Dimitrie Xenopol își amintește de o „luptă strașnică” între trei filologi de seamă, Vasile Burlă, Bogdan Petriceicu Hasdeu și Alexandru Cihac, cu privire la la etimologia cuvântului rață, eveniment ridiculizat de
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]