7,718 matches
-
relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor cumpene de ape și se domolesc că pantă, căpătând și ei un profil de echilibru. Este stadiul de maturitate, când relieful evoluează mai încet și mai echilibrat. După sute de mii sau milioane de ani, se ajunge în stadiul de bătrânețe al reliefului, când interfluviile sunt măcinate până
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
tundra mlăștinoasa (molisolul) ce alunecă chiar pe panțe mici (solifluxiune) Acțiunea zăpezii (nivația) deși pare neînsemnata, este destul de complexă, evidențiind procese de eroziune mecanică (avalanșe), dizolvare (apele de topire), protejarea solului și a rocii (sub acumulări nivoeoliene). Pe versanții cu pantă accentuată (peste 30ș), care permit acumularea zăpezii se produc avalanșe. Prin repetarea procesului se creează culoare de avalanșe care sunt formate din: circ sau pâlnie nivală la partea superioară; culoar (pe traseul transportului zăpezii) și morene nivale formate din zăpadă
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
o îmbinare de panțe reduse, poduri, separate de panțe accentuate (20-50ș), frunți sau taluzuri. Rezultă prin procese de gelivație și nivație pe versanții cu strate neomogene dispuse orizontal. Terasetele sunt trepte de dimensiuni reduse pe versanții alcătuiți din roci moi. Pantă accentuată permite în timpul dezghețului desprinderea unor pachete de rocă și dispunerea lor etajata. Căderea pachetelor alternează de la câțiva cm până la câțiva metri. Potecile de vite sunt cărări înguste, discontinui care se desfășoară perpendicular pe panta. Apar de obicei primăvară în
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
versanții alcătuiți din roci moi. Pantă accentuată permite în timpul dezghețului desprinderea unor pachete de rocă și dispunerea lor etajata. Căderea pachetelor alternează de la câțiva cm până la câțiva metri. Potecile de vite sunt cărări înguste, discontinui care se desfășoară perpendicular pe panta. Apar de obicei primăvară în urmă dezghețului prin alunecări foarte reduse în stratul inerbat, accentuate în mod deosebit de circulația turmelor. Terasete și ondulări de solifluxiune apar că trepte pe versanții cu înclinare nu prea mare, de obicei sub 15ș. Se
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
acest aspect, la nivelul limitei zăpezilor persistente se tinde la un echilibru mobil între acumulare și topire. Deasupra limitei zăpezilor persistente, volumul acumulării crește, datorită măririi cantității de precipitații solide și a temperaturilor coborâte; crescând volumul, ghețarul se deplasează pe pantă. În acest fel, o parte din masa gheții pătrunde sub limita zăpezilor persistente, având forma unei limbi. Aici topirea precumpănește față de acumulare. Capătul dinainte al limbii ghețarului se termină mai mult sau mai puțin abrupt, sub forma unei frunți. Alături de
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
unei frunți. Alături de acțiunea de transport și acumulare, comune și ghețarilor de calotă, eroziunea (exarație) reprezintă un proces deosebit de important pentru modelarea reliefului de către ghețarii din regiunile de munte. Intensitatea eroziunii crește o dată cu grosimea masei de gheață și cu micșorarea pantelor. Procesul de eroziune glaciară este intensificat de contribuția materialelor morenice (blocuri uriașe, bolovani, pietrișuri de diferite dimensiuni), care se află incorporate pe marginile și la fundul ghețarului. Prin intermediul acestora, ghețarul scrijelează pereții și patul văii. Această eroziune brută este dublată
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
mari, care înlesnesc ghețarului să smulgă mai ușor blocuri de rocă; eroziunea laterală lărgește mult profilul transversal al văilor glaciare. Eroziunea în profil longitudinal, se deosebește de aceea a apelor curgătoare prin faptul că gheață acționează mai slab acolo unde panta este mai mare. Când panta este mai mică, sau când ghețarul întâlnește contrapante și praguri, forța lui de eroziune devine maximă. Masa de gheață, ajungând deasupra pragului se fisurează și se fragmentează în blocuri, care se vor suda între ele
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
smulgă mai ușor blocuri de rocă; eroziunea laterală lărgește mult profilul transversal al văilor glaciare. Eroziunea în profil longitudinal, se deosebește de aceea a apelor curgătoare prin faptul că gheață acționează mai slab acolo unde panta este mai mare. Când panta este mai mică, sau când ghețarul întâlnește contrapante și praguri, forța lui de eroziune devine maximă. Masa de gheață, ajungând deasupra pragului se fisurează și se fragmentează în blocuri, care se vor suda între ele mai jos pe pantă și
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Când panta este mai mică, sau când ghețarul întâlnește contrapante și praguri, forța lui de eroziune devine maximă. Masa de gheață, ajungând deasupra pragului se fisurează și se fragmentează în blocuri, care se vor suda între ele mai jos pe pantă și, apăsând puternic, intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Kara-Korum. Dintre ghețari menționăm: Rakhiot, Bazhin, Sikkim, Siachen-lung de 72 km, Rongbuk. Ghețarul de tip Kilimandjaro, specific munților cu același nume, se află instalat în cratere vulcanice. Trece și peste marginile craterului, coborând sub formă de limbi dispuse radial pe pantele conului. Privit de la înălțime el se înfățișează ca o stea uriașă. Astfel sunt ghețarii Shira, Mawenzi și Kibo din Munții Kilimandjaro și Lewis, Diamond, Gregory, Darwin, Joseph, César în Kenia. Ghețarul de tip norvegian este specific zonei de munți vechi
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
dreapta și spre stânga, spre care este atras curentul fluvial central. Malurile concave vor fi erodate, iar cele convexe aluvionate. Astfel apar niște bucle numite meandre. Orice meandru, după ce s-a format, se lărgește și se deplasează spre avale. Cand pantă este mai mare se accentuează deplasarea spre avale, iar la panțe mici cea laterală. Prin această deplasare cu timpul ia naștere un fund larg de vale, respectiv lunca. Prin lunca, meandrele continuă să se formeze, dar independent de vechile maluri
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
este mai friabila în această parte. Pe parcurs ea poate prezenta lărgiri și îngustări locale, ce merg până la dispariția să. O mare influență, în dezvoltarea albiei majore o au nivelele de bază provizorii, adică: pragurile, cascadele și alte rupturi de pantă ale profilului longitudinal, precum și cheile. Acestea impun formarea în amonte sau în avale de ele, a unei zone inundabile mai largi. În chei, cascade și praguri, lunca dispare de cele mai multe ori. În schimb, în unele depresiuni intramontane, pește zonele subsidențe
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
bombata lângă albia minoră. La inundații, apele care au ieșit peste maluri își pierd viteza în mod brusc și sunt nevoite să depună. Cele mai intense aluvionari se fac imediat în apropierea mâlurilor, care în felul acesta se înalță. Cand pantă de curgere este mică și aluviunile sunt în cantitate mare, atunci aluvionarea mâlurilor este așa de intensă încât ele capătă aspect de diguri naturale. Totodată se colmatează puternic și fundul albiei minore, ajungându-se că râul să curgă pe un
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
și care în mod obișnuit poartă numele de pietriș de terasă; deasupra se separă un orizont de argilă fină aluviala. Afară de aceste orizonturi specifice, pește podul de terasă și în mod special la țâțâna, se suprapun ulterior materialele provenite de pe panta, coluvii sau conuri de dejecție; peste acest complex se află solul actual. În anumite regiuni stratul aluvial, mai suportă și orizonturi de soluri fosile, alternând cu loessuri. Alteori terasă poate fi lipsită complet de pătură aluviala și atunci ea se
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
profilul longitudinal este sub echilibru; iau naștere astfel, la marginea mării câmpii premarine de nivel de bază. Ele au o oarecare înclinare, dar mult mai mică decât a piemonturilor, deoarece aici ajung numai aluviuni fine, în general argilă și nisip. Pantă lor este în medie sub 0.2‰. Caracterele principale ale câmpiilor premarine sunt: netezire și uniformitate a reliefului, varietate hidrografica, extensiune mare în spațiu inclusiv la scară Globului. Albiile cursurilor principale sunt delimitate de diguri construite la revărsări, apele curgând
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
de pe o suprafață echipotențială din jurul unei mase care generează câmpul gravitațional), la care curbele tautocrone sunt cicloide situate în planuri verticale, având concavitatea în sus; punctele de tautocronism sunt reprezentate de vârfurile cicloidelor, unde tangenta la curbă este orizontală (au panta zero). Teoria tautocronelor a fost tratată sub diferitele sale aspecte de către Huygens, Newton, Euler, Jean Bernoulli, d’Alembert și Lagrange; la ora actuală, problema tautocronelor este considerată ca o problemă clasică a mecanicii, pe deplin rezolvată. Problema tautocronelor, legat de
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
acoperit cu tablă de cupru marginile exterioare ale tavanului de la parterul pridvorului, s-a supraînălțat zidul turnului clopotniță și s-a modificat acoperișul în formă de bulb al turnului cu unul mai înalt, în patru ape și cu rupere în pantă. Biserica a fost construită din cărămidă pe temelie de piatră de carieră. Ea are formă de navă, cu absida altarului de formă semicirculară și cu un turn clopotniță deasupra exonartexului (construit ulterior). Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 29 m, lățime
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
deoarece speologia are scop științific, latura sportivă fiind doar un instrument în atingerea acestui scop. Dificultatea parcurgerii peșterilor este dată în cinci grade: „gradul 1 - peșteri amenajate turistic; nu necesită măsuri speciale de securitate; gradul 2 - peșteri orizontale sau în pantă cu strâmtori, târâșuri, ramonaje și/sau traversări, care pot avea cursuri de apă lente și de mică adâncime, dar în care nu există pericolul de cădere în apă sau de inundare la viituri; parcurgerea lor nu necesită echipament special; gradul
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
Virginia a col. Thomas J. Jackson a sosit pe la prânz să-i susțină pe confederații dezorganizați, însoțită fiind de col. Wade Hampton și a sa Legiune, și de cavaleria col. J.E.B. Stuart. Jackson și-a postat cele cinci regimente pe panta inversă a dealului, unde erau apărați de foc direct, și a reușit să adune 13 tunuri pentru linia defensivă, pe care a postat-o pe culmea dealului; când se trăgea, reculul le muta la vale pe versantul celălalt, unde puteau
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
în Pliocen și, în principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în partea de vest cu cea a Gherghiței și
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
sărate cu hidrogen sulfurat la nivelul anticlinalului nord-estic al Văii Rele. Se întâlnește la nivelul Istriței o mare varietate de condiții de microclimat pe suprafețe mici, destul de clar separate. Apar astfel trei tipuri de zone de vegetație: Împădurite (parțial), sunt pantele nordice și estice. În ultima jumătate de secol s-au adăugat în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone destul de mari de pe pantele
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
pantele nordice și estice. În ultima jumătate de secol s-au adăugat în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone destul de mari de pe pantele sudice ale dealului aflate la altitudini mai mici, sunt ocupate de Sălcioară, măceș și păducel. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari. Livezi, culturi de porumb, lucernă și leguminoase, fânețe sau pajiști
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
și Lacul municipal, iar la sud și vest de hotarul administrativ al orașului. Cartierul este situat pe o colină cu altitudine maximă de circa 154,2 metri. Versantul de nord-vest este puternic afectat de alunecări de teren din cauza defrișărilor. Pe panta nord-estică a colinei se afla un cimitir, însă din cauza alunecărilor cimitirul a fost lichidat în 1997 și teritoriul reamenajat . Solul este cernoziom tipic moderat humifer. În funcție de înclinație grosime solului variază de la 1 metru până la câțiva centimetri pe versanții mai abrupți
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
nevoie de echipament specializat. Șapte Scări adâncite în calcare jurasice, păstrează urmele evoluției morfologice recente a întregului masiv. Epigeneza accelerată a determinat adăncirea în conglomerate cretacice și apoi în calcare jurasice a pârâului, având ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg (înălțimi de 2,5 - 15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei rețele de falii și diaclaze, ce au deschis condiții pentru apariția
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]