14,286 matches
-
Dar era deja curată. Am mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care să poată simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simți, dansatorule? spuse uitîndu-se-n carlingă, unde negrul stătea Întins, cu pătura peste el. — Doamne, spuse Wesley. Mai rău de-atîta n-are cum să-mi fie. — Ei, o să te simți mai rău cînd o să-ți bage doctorul o sondă. — N-ai pic de umanitate. N-ai sentimente omenești. „Willie, Ăla, chiar că-i un tip de treabă“, se gîndi Harry. „Uite, da, Ăsta zic și eu gagiu, Willie. Mai bine ne-am fi dus direct În oraș decît să așteptăm. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la ferestrele din spate ale următoarelor două case. Puteau să fie oricîți În spate. Era conștient de asta, mai ales că acum nu mai auzea la fel de bine, ca după-amiază, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Așteaptă și-ai să vezi. Nu mi-am amintit mai multe azi? — Îți amintești din ce În ce mai bine. Și te Întărești. — SÎnt puternic. Acum, dacă tu... Dacă eu, ce? — Ce-ar fi dac-ai pleca un timp ca să te mai odihnești un pic și să mai faci o schimbare față de toate astea? Nu mă vrei lîngă tine? — Ba sigur că da, draga mea. Și-atunci ce-s vorbele astea cu plecatu’? Știu că nu mă pricep să-ți port de grijă, dar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte? A cui era cîrciuma din Medicine Bow atunci cînd tu lucrai pentru oamenii care i-au ars-o lui Tom? De aia ai ajuns să faci ce faci? N-ai pic de memorie? — CÎnd te-ai Întors aici? Doi ani după ce l-au agățat pe Tom. — SĂ fiu al dracu’. — Mai ții minte cînd ți-am dat colțu’ Ăla de elan, cînd ne strîngeam lucrurile ca să plecăm din Greybull? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Avea destule lemne tăiate, așa că făcu un foc foarte mic și puse de ceai. Îl bău fărĂ nimic, după care mîncă trei caise din conservă și Încercă să citească din Lorna Doone. Da’ o citise deja și nu mai avea pic de magie; Își dădu seama că n-aveau ce face cu ea, soră-sa o luase degeaba. După-amiaza trecută, cînd pregătiseră tabăra, pusese niște prune Într-un ibric cu apă ca să se Înmoaie și acum le puse la copt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cutia cu lemne și cărai apa? — Astea nu-s greu de făcut. — Nu, nu-s treburi grele. Nu-ți pare rău că plecăm? Dacă mergem În Canada, nu-mi pare rău. — N-o să rămÎnem acolo. Da’ n-o să stăm un pic? — Nu prea mult. — PĂi și atunci unde mergem? — Vedem noi. Nu contează, nu-mi pasă unde mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar la intrarea-n Tallahassee, Îi strîngeau pe oameni, Îi băgau În pușcărie și-i condamnau la muncă În folosul comunității, la terebentină și tăiat copaci. Asta-i o regiune foarte nenorocită. E veche și plină de legi și nici un pic de dreptate. — Și cînd te gîndești ce prietenoase par locurile În care-s păduri de pini. — Da, da’ Ăsta nu-i prietenos deloc. E o mizerie de loc. Mișună nelegiuiții peste tot, da’ de muncit muncesc prizonierii. E o sclavie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
au în comun. Dacă faci abstracție de freza la modă și de lănțișorul de argint cu monogramă ale lui Finn, de costumele elegante ale lui Barney, poți vedea cât de izbitoare e asemănarea dintre ei. De fapt, Barney e un pic mai chipeș: are nasul mai drept, ochii sunt de un albastru deschis, părul blond e mai strălucitor decât cel cu aspect spălăcit al lui Finn. Dacă nu-i vezi împreună, poți crede că sunt identici. Doar când sunt amândoi observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Chiar așa. Îmi închipui că te întâlnești cu o sumedenie de fete grase, nu-i așa? — Ce? întreabă uluit. —Tipic pentru bărbați. Nu vă convin fetele care țin regim, dar ați vrea ca ele să aibă măsurile perfecte și nici un pic de burtă. Nu pot să înțeleg de ce te agiți așa. Tu nu arăți rău. —Mulțumesc! — Știi ce vreau să zic. Vorbesc serios. Ai un corp superb. E drept că mă simt flatată, deși sunt supărată pe el. — Păi, nu mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el fiind un tip mai de modă veche, care nu-și închipuie instructorii de yoga decât ca pe niște homosexuali îmbrăcați în mov având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar suge măduva din oasele fratelui său. Mă uit la ceas. —Trebuie să mă întorc. Mint. Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn. Barney este mai mult decât politicos toată ziua, se abține chiar să mă ia la întrebări în legătură cu lipsa a doi biscuiți din pachetul lui favorit. Aceasta e maniera lui Barney de a trece peste crizele lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o platformă laterală, situația e diferită. Barul ne ajunge doar până la genunchi, așa că te uiți la personal de sus și le plătești consumația ca și cum ai da bani unor cerșetori. Am norocul să stau în zona rezidențială și mă simt un pic cam prost, mai ales pentru că sunt cam cu trei metri deasupra plebei, care se întreabă ce am făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pare jenat de faptul că e așa de scund. — Ea e prietena mea, Rebecca, mă prezintă Daisy, vizibil impresionată de complimentele vedetei. —Rebecca, mă bucur să te cunosc! Fir-ar să fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său personal. Mă apucă de după gât și mă sărută pe buze. Se simte că e plin de feromoni. Ar putea să-și îmbutelieze sudoarea și s-o vândă pe post de afrodiziac. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că vrei să ratezi o astfel de ocazie. Nu, mă găsești aici, îl asigură Daisy nerăbdătoare. —Minunat. Ne vedem mai târziu. Se pierde în mulțime și Daisy îl urmărește cu o privire îndrăgostită. —Nu-i așa că-i delicios? — E un pic cam prea calm pentru mine. Da, desigur, uitasem că ție îți plac tipii duri și situațiile fără ieșire... Un alt bărbat, probabil un coleg de breaslă, vine spre noi și o salută pe Daisy. —Rebecca, el e Jamie. —Bună, Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
exclamă Lewis în spatele nostru. Am procurat o mașinărie specială pentru asta! La început, membrii clubului s-au gândit că e cam de prost gust, dar până la urmă i-am convins, acum vor chiar s-o cumpere, iar noi suntem un pic cam dezamăgiți pentru că am fi dorit s-o păstrăm în biroul nostru. Daiquiri este o băutură nemaipomenită, rafinată, spumoasă și, mai ales, nu lasă impresia că ar conține alcool. —A fost ideea lui Juliet, continuă Lewis, cea despre care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să nu-i întind un șervețel. Nu sunt maică-sa. Chiar dacă barba lui arată ca după o strașnică bătălie într-o fabrică de ouă, nu e de datoria mea să fac curățenie. —Veej, zice Davey, spre ușurarea mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge cu delicatețe colțurile gurii, îndepărtând o firimitură de ou. Barba lui arată insuportabil. Mă uit la Davey cum se frământă: „Să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu primește nici o lămurire. —Unde-i Finn? Și-a luat liber toată după-amiaza, îl lămuresc servindu-mă cu două sticle de șampanie. Văd că jumătate din ladă s-a dus deja. A, Barney, felicitări! Ne vedem mâine. —Mulțumesc, zice un pic cam confuz. E Finn... Nu găsește cuvintele potrivite să termine propoziția. Știe ce îi voi răspunde dacă are tupeul să mă întrebe cum se simte Finn, așa că se preface că uită și exclamă, de ochii lumii: —Drăguț din partea ta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Notting Hill, când îl aud strigând: —Rebecca... Mă tot gândesc... poate ar trebui să ne mai întâlnim... —Ești sigur? îl întreb surprinsă. — Da. Pe mine m-a ajutat. Poate data viitoare veniți voi la mine. —Bine, atunci, îi răspund, un pic cam nesigură. Mă bucur că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la nesfârșit. De obicei, media e de cinci minute. —De ce să nu folosim un ceas deșteptător? se interesează Finn. —Cel de la aragaz sau de la cuptorul cu microunde ar fi mai nimerit, încerc eu să-l ironizez. Jake ne privește un pic bulversat. —Nu-i o idee prea bună, continuă el cu tact. Puteți numi pe cineva care să arate spre ceas când s-a depășit timpul. Știu ce facem! sare Finn. Ca la fotbal. Un cartonaș galben după patru minute, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avem doi copii - Camilla și Piers - și am vrut să rămânem împreună pentru ei. Mare prostie din partea mea. Pe copiii ei îi cheamă Camilla și Piers. Nici nu se putea altfel. Nu mă pot abține să nu o analizez un pic. Are o față pătrățoasă, un fund imens, niște ochi albaștri foarte mici, aproape că nici nu s-ar vedea, dacă nu ar fi conturați puternic cu un creion dermatograf; are buze subțiri, date cu ruj roz pal. Mă întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mod intenționat, doar pentru a se feri de privirea mea. Mă uit disperată la Daisy, sperând că se va oferi voluntar și mă va scuti pe mine de chinul susținerii. —Păi... Aș continua eu, dar totul mi se pare un pic cam ciudat. Îmi pare rău... își cere ea iertare din priviri. De-abia vă cunosc și mă simt cam ciudat. Știu cum e, izbucnește Jennifer. Roșește, iar pistruii de pe nas devin mai pronunțați. Jennifer e deosebit de drăguță. Cu nasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fixează sticla de Beck’s și se uită la Daisy cu interes. Nu-l pot condamna. Va fi distractiv! Veți vedea! Este exact ce ne trebuie. Se uită în jur. Haideți să dăm mobila mai spre perete, să facem un pic mai mult loc. Am senzația că entuziasmul este molipsitor. În același timp, cred că noi, cei care n-am susținut încă, îi suntem recunoscători pentru că ne putem sustrage, ba mai mult, preferăm să luăm parte la niște așa-zise exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vindeci. Îmi întinde o hârtie scrisă pe care mă îndeamnă să o citesc la lumina unui stâlp. —Uite! Furia este cel de-al doilea. Pe un alt site, am găsit că ar fi de fapt primul. —Eu sunt doar un pic deprimată. — Și depresia este menționată. Înseamnă că nu le-ai luat în ordine. Poate de asta te-ai împotmolit. Aveam de gând să vi le citesc ca să vedem cum le putem depăși împreună. Pare o idee bună, îi spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]