8,522 matches
-
a lui Korydalleus. Pe langă traducerile scrierilor teologice și canonice în greacă modernă (Origen, Ioan Cantacuzino, Legile lui Iustinian, Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila, etc.) a mai scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
XI-lea și începutul secolului al XII-lea. În "Alexiada", Ana redă istoria relațiilor politice și a războaielor dintre Alexius I și tările din Vest, cunoscându-le din interior. Descrie în detaliu armele și tacticile folosite în bătălii. Deși subiectivă, relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice și o entuziastă admiratoare a
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
Legende moderne, care au origini confuze, au făcut din moștenirea literară lăsată de Sappho victima unei distrugeri intenționate făcută de lideri ai bisericii scandalizați, de obicei prin arderea cărților. În prezent nu sunt conoscute izvoare istorice care să confirme aceste relatări. Gregory din Nazianzus, care împreună cu Papa Gregory al VII sunt prezentați ca și eroii negativi ai acestor povești, era un admirator al poeziei safice. De exemplu cărturarii moderni au notat ecouri ale lui Sappho printre versurile poeziei lui :"Despre Natura
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
4. În noaptea de 26/27 noiembrie 1940 la orele 01:00, a fost asasinat în celulă de către o echipă a morții legionară. În corpul său s-au găsit 10 gloanțe, din care trei i-au străpuns craniul. După cum precizează relatările celor care au asistat la asasinatele din acea noapte, generalul îi primește pe asasini și, cu ultimele vorbe, îi înjură birjărește .
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
au fost făcute, cum ar fi cea a lui Augustin de Hipona conform căruia Iuda s-ar fi spânzurat pe un câmp, frânghia s-a rupt mai târziu, iar din cauza căderii corpul său s-a rupt în două, sau că relatările din Fapte se referă la două evenimente diferite. Majoritatea cercetătorilor moderni este de acord că este vorba de o contradicție care nu poate fi reconciliată. Cercetătorii sunt de acord ca autorul Evangheliei după Matei a ținut o expunere midrașică pentru
Iuda Iscarioteanul () [Corola-website/Science/307531_a_308860]
-
de la Broșteni unde l-a folosit pe moșneagul Lupu Erhan ca model pentru realizarea picturii "Înainte de 1907". În luna decembrie a anului 1907, artistul a expus două tablouri în cadrul unei librării din Iași. Din comentariile presei de atunci, respectiv a relatărilor periodicelor "Arta Română" și "Revista de Iași", precum și a ziarului "Opinia", se deduce că cele două tablouri expuse au fost compozițiile "1907" (aflat astăzi la Muzeul Național de Artă al României) și "Înainte de 1907". Cel din urmă tablou nu a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
propagării sunetului pentru ca acesta să fie auzit. Anumite persoane speculează că fenomenele electrostatice induse de aurore pot explica sunetele. În "Mitologia după Bulfinch" (1855) de Thomas Bulfinch există câteva idei preluate din mitologia nordică: În ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatări în literatura scandinavă care să susțină această afirmație. Deși activitatea aurorală este frecventă astăzi în Scandinavia și Islanda, e posibil ca polul nord magnetic să fi fost situat destul de departe de această zonă în secolele anterioare documentării mitologiei nordice, explicându
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
parte din teritoriul federal numit și Nicobar din India. Orașul Port Blair este cel mai mare oraș din insulele Andaman și capitala administrativă a teritoriului. Insulele au o populație de 314.239 locuitori. Insulele Andaman au fost menționate încă din relatările de călătorie ale lui Marco Polo. La mijlocul secolului XIX, britanicii au transformat aceste insule în colonie penitenciară. Arhipelagul cu capitala la Port Blair li s-a părut deportaților indieni un adevărat rai pe pământ, astfel încât mulți dintre aceștia s-au
Insulele Andaman () [Corola-website/Science/306641_a_307970]
-
venirea pelerinilor, astfel încât ei să poată călători spre Ierusalim. Copii ar fi fost ori vânduți în piețele de sclavi din Tunisia, ori ar fi pierit într-un naufragiu în dreptul insulei San Pietro (de lângă Sardinia) în timpul unei furtuni puternice. În unele relatări, ei nu ar fi ajuns niciodată la mare, ci ar fi renunțat la drum sau ar fi murit de foame și epuizare. Cercetătorii au considerat că aceste relatări sunt mai degrabă legende decât fapte reale. În conformitate cu rezultatele unor cercetări mai
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
în dreptul insulei San Pietro (de lângă Sardinia) în timpul unei furtuni puternice. În unele relatări, ei nu ar fi ajuns niciodată la mare, ci ar fi renunțat la drum sau ar fi murit de foame și epuizare. Cercetătorii au considerat că aceste relatări sunt mai degrabă legende decât fapte reale. În conformitate cu rezultatele unor cercetări mai noi, se pare că au fost două mișcări ale maselor în 1212 în Franța, respectiv în Germania. Asemănările dintre cronicile celor două evenimente au făcut ca ele să
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
degrabă legende decât fapte reale. În conformitate cu rezultatele unor cercetări mai noi, se pare că au fost două mișcări ale maselor în 1212 în Franța, respectiv în Germania. Asemănările dintre cronicile celor două evenimente au făcut ca ele să fie considerate relatarea unei singure întâmplări. În cazul evenimentelor din Germania, un cioban pe nume Nicholas a condus un grup de pelerini peste Munții Alpi în Italia la începutul primăverii anului 1212. Aproximativ 7.000 de oameni au ajuns la sfârșitul lunii august
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
au început în mod separat pelerinaje, fiecare pretinzând că a avut vedenii cu Isus Cristos. Alături de ei au venit săracii rătăcitori. Cu toate acestea, marșul lor nu a fost preludiul unui război sfânt. Câteva decenii mai târziu, cronicalii au citit relatările acestor procesiuni și au tradus "pueri" ca "băieți" sau "copii", fără să cunoască înțelesul adevărat al termenului. Astfel s-a născut legenda cruciadei copiilor. Legenda țesută pe seama mișcăriilor amintite mai sus ne arată cât de puternic înrădăcinat era conceptul cruciadei
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
existat decât câteva cercetări științifice care să fi abordat problema cruciadei copiilor. Primele studii serioase au fost făcute de francezul G. de Janssens (1891) și de germanul R. Röhricht (1876). Ei au analizat sursele dar nu au analizat și credibilitatea relatărilor. Medievalistul americab D. C. Munro (1913-14), după cum afirmă și Raedts, a oferit cea mai bună analiză a surselor și a fost primul care a făcut diferențierea între faptele istorice și legendă. Mai târziu, J. E. Hansbery (1938-1939) a publicat unele
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
revolte a evreilor conduse de Shimon Bar Kokhba în 135 e.n. s-a extins aria populată de samariteni ,care s-au instalat și în localitățile de pe malul mării, inclusiv la Yaffa. În Noul Testament, în Faptele Apostolilor, Yaffa este menționată în relatarea despre apostolul Petru (Shimon Kifa) care a reînviat acolo pe văduva evreică Tabitha (Dorcas) (ebr. Tzvia?) și care, în timpul șederii în Yaffa la Simeon tăbăcarul (Shim'on Bursi ) a avut apoi viziunea egalității în ochii lui Dumnezeu între evrei și
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
istorie îndelungată, se bazează pe o dublă neînțelegere: Această controversă este în mod artificial întreținută de către grupurile de credincioși ziși "fundamentaliști" care consideră Tora, Biblia, Coranul, Bhagavad-Ghita ș.a. ca fiind nu numai cărți de morală și religie, ci de asemenea relatări literale ale "facerii lumii". Pentru aceste grupuri, apariția și evoluția vieții, așa cum reies din cercetările științifice, nu sunt o realitate, ci doar o "teorie" la fel de ipotetică precum și "facerea lumii" din cărțile religioase și de aceia dânșii încearcă să impună în
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
obicei cea mai intensă parte a controversei. Participanții cred că acest conflict se rezumă la definițiile aparent "opuse" ale științei și religiei. Acuzații de formulări înșelătoare, declarații false sau incorecte sunt puncte fundamentale de neînțelegere. Dezbaterea este total inegală, deoarece relatările științifice sunt referatele unor anchete de teren și ale unor protocoluri de experimentare și verificare, pe când relatările religioase sunt opere de literatură și artă izvorâte din sentimentele și morala popoarelor din trecut: astfel nivelul de susținere al teoriei evoluției în
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
opuse" ale științei și religiei. Acuzații de formulări înșelătoare, declarații false sau incorecte sunt puncte fundamentale de neînțelegere. Dezbaterea este total inegală, deoarece relatările științifice sunt referatele unor anchete de teren și ale unor protocoluri de experimentare și verificare, pe când relatările religioase sunt opere de literatură și artă izvorâte din sentimentele și morala popoarelor din trecut: astfel nivelul de susținere al teoriei evoluției în comunitatea științifică este copleșitor în timp ce susținerea alternativelor bazate pe creație este minimă în rândul oamenilor de știință
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
deveni redactor . În luna aprilie 1977, încearcă să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la București. Persoana căreia îi predă plicul se dovedește ulterior a fi de fapt un informator al Securității care transmite imediat plicul autorităților. Relatarea din fișa Securității: A doua zi, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziții la domiciliul lui și trecerea la anchetarea sa . În urma percheziției, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt găsite còpii ale acelorași documente aflate și în
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași-Târgu Frumos-Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944. Potrivit relatărilor lui "Hasso von Manteuffel" (unul din cei doi comandanți germani de divizie) și "Frido von Senger und Etterlin", forțele germane au respins prima ofensiva sovietică din aprilie, provocând pierderi serioase în rândurile Frontului II Ucrainean. Prima bătălie de la Târgu Frumos
Bătălia de la Târgu Frumos () [Corola-website/Science/306822_a_308151]
-
II Ucrainean. Prima bătălie de la Târgu Frumos este folosită drept caz de studiu în educarea tactică a ofițerilor din armata SUA, oferind un exemplu pentru cum o apărare mobilă poate învinge într-o bătălie de blindate. Există totuși întrebări pe seama relatărilor celor doi ofițeri germani, referitor la faptul că nu au inclus și trupele române în declarațiile lor, și asupra numerelor reale în raportul dintre forțele de atac și apărare. În luna aprilie 1944 au avut loc o serie de atacuri
Bătălia de la Târgu Frumos () [Corola-website/Science/306822_a_308151]
-
pripă prin desenarea unei cruci roșii pe o pânză albă. Întors la Geneva scrie o carte numită "Amintiri din Solferino", publicată din banii proprii în 1862. A trimis copii ale acestei cărți liderilor politici și militari din întreaga Europă. Pe lângă relatarea experienței trăite la Solferino în 1859, el pledează pentru formarea unor organizații naționale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaților răniți în timpul războiului și elaborarea de tratate internaționale care să garanteze protecția celor răniți pe câmpurile de
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
forțați să blasfemeze simboluri religioase și texte sfinte. Deținuții erau siliți să accepte noțiunea că membrii propriilor familii aveau tot felul de trăsături criminale, grotești; au fost obligați să scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instanțe de comportament pervers. Conform relatărilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptată de informații opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale și adevărate în subconștientul victimei, prin alterarea și deprecierea constantă a realității existente și înlocuirea ei cu o imagine fictivă, re-educatorul a obținut în final scopul
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
fiul său să nu-l considere un violator și criminal. Bitsey se întâlnește trei zile consecutiv la închisoare cu Gale, iar acesta îi expune cum s-au desfățurat evenimentele, fără a menționa cum s-a înfăptuit crima. Acest drept de relatare a evenimentelor în exclusivitate nu este gratuit. Revista plătește 500.000 dolari pentru relatarea poveștii lui Gale, bani care în final ajung la fiul acestuia, în Spania. Banii îi ia avocatul, îi dă lui Dusty, iar acesta o caută pe
Viața lui David Gale () [Corola-website/Science/306861_a_308190]
-
zile consecutiv la închisoare cu Gale, iar acesta îi expune cum s-au desfățurat evenimentele, fără a menționa cum s-a înfăptuit crima. Acest drept de relatare a evenimentelor în exclusivitate nu este gratuit. Revista plătește 500.000 dolari pentru relatarea poveștii lui Gale, bani care în final ajung la fiul acestuia, în Spania. Banii îi ia avocatul, îi dă lui Dusty, iar acesta o caută pe fosta soție a lui David și îi lasă banii la ușă. Bitsey reușește să
Viața lui David Gale () [Corola-website/Science/306861_a_308190]
-
și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar "Junimea" din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista "Convorbiri Literare", ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale, descriind relațiile dintre eroul principal, cunoscut în acest context ca "Nică al lui Ștefan a Petrei" sau "Nic-a
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]