11,011 matches
-
că aveam să mă găsesc deseori în situația asta în primele săptămâni după întoarcerea la Londra. Dumnezeule, ce umilitor o să fie! Însă George m-a salvat lansându-se direct în problemă. Deci te întorci la el, a râs George. Ei, slavă Domnului! Acum poate c-o să înceapă și el să muncească așa cum trebuie. A, am spus eu politicoasă. — Da, a continuat George plin de jovialitate și bonomie. Ceea ce m-a făcut să suspecteze că George savurase un prânz lichid prelungit. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căutarea semnalelor unei iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul! Denise nu reprezenta o problemă. În schimb, o problemă exista. O problemă mult mai mare decât Denise. Iar asta spunea multe. Sincer, nu credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înseamnă că tu și Hannah nu, înțelegi, nu sunteți împreună? am întrebat încercând să par foarte relaxată. Nu, a râs Adam aruncându-mi o privire care parcă mă întreba „N-ai fost atentă la nimic din ce ți-am spus?“. (Slavă Domnului!) Nu, a repetat el. Am crezut că e evident. Tocmai asta e toată chestia. De asta e așa de grozav. Pot să fiu prezent în viața copilului meu fără să fiu obligat să am o legătură amoroasă cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a slobozit pe meleagurile noastre. Purtând bărbi până-n poale, marele poiat agrăiaște den tristețuri ce-i zdrumică rima: „S-a lansat formula foarte la modă că a venit pe tancuri sovietice. Dar nu toți comuniștii români au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se părea înnebunitor al taxiului, n-a fost decât dezamăgire, continuând să aștepte un an întreg - dar văzându-și de studiul ei, desigur, plin de întortocheli și obositor - să i se dezvăluie promisele frumuseți pe care i le ridicase în slăvi provincia și pe care crede că le-a priceput, dar cu siguranță altfel decât îi fuseseră descrise, doar după alte câteva decenii, când a revăzut orașul. Așteptând să se întoarcă, tristă că se întoarce și tristă că nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văzut de nenumărate ori cățărându-mă pe piramida aceea a ta, nu mai vreau.“ „Și atunci ce vrei să-ți spun?“ „Am greșit, nu mai vreau să-mi spui ca altădată. Spune-mi în alt fel.“ „Cum în alt fel?“ „Slavă Domnului, te pricepi! Vrei să te învăț eu? Spune-mi că ții la mine.“ „Țin la tine.“ „Nu așa! Nu-ți bate joc.“ „Nu-mi bat joc. Ce-ai vrea să-ți spun?“, și își îndepărta iarăși cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să pierzi“, îl auzeam pe Vlad Dumitrescu. „Asta-i pentru că mi-au stat ăia tot timpul pe cap cu gargara lor“, răspundea Aurora Mocanu. „Nu-i de aia. Ai început greșit“, insista Vlad Dumitrescu, ridicându-se. „Asta o spui tu. Slavă Domnului că am jucat de sute de ori cu tine și nu prea m-ai bătut.“ Vlad Dumitrescu s-a apropiat de sanviciurile pregătite cu atâta grijă, amenințate să se sleiască de căldură, și a început să mănânce încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câștigat câteva sute de miare peste noapte. Ascultă-mă pe mine, la începutul anului, când a zburat Gagarin și toată lumea vorbea despre un oarece dezgheț, lucrurile au început s-o ia razna. Nu mi-a plăcut deloc cum arată situația. Slavă Domnului că s-a dovedit a fi o furtună într-un pahar cu apă. Mai întâi Cortina se ridică, iar acum rusnacii încep să arunce din nou cu artificii. Se pare că afacerile noastre vor prospera din nou. Își golește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
neglijență și nefolosință, în ceva urât și aproape straniu de neutru. Primul lucru pe care l-a spus Fiona despre apartament, după ce am stat un pic de vorbă, a fost că se simțea lipsa unor ghivece cu plante. Ridică în slăvi ciclama și hibiscusul. Deveni poetică zugrăvind meritele cinerariei și ale asparagusului. Era înnebunită în ultimul timp după cineraria, spuse ea. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap să-mi cumpăr o plantă de apartament și încercam să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părinților lor din Sussex. Mi s-a părut că bătrânul domn Beamish e un drăguț, zău că da, spuse Roddy, scoțând o țigară. Și totuși Henry mi-a spus că e de stânga rău de tot. Își aprinse țigara. Slavă Domnului că nu i s-a transmis și lui Hugo. Oricum n-ai fi crezut, nu-i așa? Hilary se uita pe fereastră. Din THE 10 MOST LIKELY: fotografie color în Tatler, octombrie 1976 Încântătoarea Hilary Winshaw este o proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă înșelam prea tare, acum intrase și el în erecție, ceea ce însemna fie că încerca și el același truc ca mine, fie că lansasem niște semnale greșite și deci urma să intru într-un mare bucluc. Exact în clipa aceea, slavă Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că este un bevanit înrăit și a început să-l tachineze cu tot felul de chestii. L-a întrebat ce părere are despre ideea înființării unui serviciu național de sănătate și bineînțeles că Gillam a început s-o ridice în slăvi. Și atunci unchiul a spus: “în acest caz, de ce crezi că medicii se opun?“ - pentru că se pare că zilele trecute Asociația Medicilor Britanici a votat (din nou) împotriva proiectului. Gillam a spus ceva cam anemic despre forțele reacționare care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine. 20 de asipirine și un pahar mare plin cu scotch. Femeia asta n-a făcut niciodată lucrurile pe jumătate. Înmormântarea azi-dimineață, am gonit pe șosea, abia am reușit să ajung la timp. A fost o treabă discretă - fără familie, slavă Domnului. M-an întors la Londra la timp ca să ascult declarația lui Castle despre greva infirmierelor. Mi s-au confirmat cele mai mari temeri -vrea să elimine cu totul paturile particulare din serviciul de sănătate. Țăcăneală. Încep să văd victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uși, cu peste un an în urmă. Phoebe picta dintotdeauna, de când se știa, și talentul ei fusese evident de la o vârstă fragedă pentru toți în afară de ea. La fiecare raport școlar, profesorul ei de artă o ridica și mai mult în slăvi; dar laudele lui își găseau rareori ecou la colegii ei, pe care nu-i satisfăcea stilul ei academic. Când terminase școala, n-avusese curajul să dea examen la colegiul de artă și în schimb urmase cursuri pentru a deveni infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îngrozitor de sinistre, i se păreau în ziua aceea vesele și primitoare. — Ești norocos, spuse ea, că ai aici casa. Îmi închipui că a fost un loc minunat pentru a-ți petrece copilăria. — A, nu stăteam mult aici când eram copil. Slavă Domnului. E cel mai plicticos loc de pe pământ, dacă mă-ntrebi pe mine. Nu vin aici decât dacă n-am încotro. — Și cine locuiește acum în casă? — Nimeni, de fapt. E un personal minim - câțiva bucătari și grădinari și bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
carte despre noi, dacă tot ai adus vorba, spuse el cu nonșalanță. M-am și întâlnit cu el o dată: i-am dat un interviu acum câțiva ani. Era genul de om băgăreț, recunosc. În orice caz, lucrurile s-au liniștit. Slavă Domnului. Ajunseseră la aleea principală. Roddy viră și intră pe ea și imediat s-au cufundat într-un tunel întunecat de frunziș. Poate că în zilele de de mult, era suficient de lată pentru a încăpea pe ea un vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întindeau vastele și minunatele ținuturi mlăștinoase: dar poate că deosebirea era mai profundă, izvorând din ceva esențial, din însuși spiritul acestui loc. Joan mi-a spus cum era poreclit Sheffieldul - „Republica Socialistă Yorkshire de Sud“ - și l-a ridicat în slăvi pe David Blunkett care conducea pe atunci consiliul primăriei laburiste a orașului. Venind de la Londra, unde opoziția doamnei Thatcher era virulentă, dar în mod fatal dispersată și fragmentată, m-a cuprins imediat invidia la gândul că exista o comunitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-ți facă asta? am bâiguit. E o nebunie să te închidă aici! Ești un om bătrân: ce speră să obțină? Findlay ridică din umeri. — O viață întreagă am avut parte de un asemenea tratament, Michael.Nu mai pune întrebări. Slavă Domnului că rămân sănătos la minte și la suflet, deci o să supraviețuiesc calvarului, poți fi sigur. Dar apropo de supraviețuire (și în acel moment, glasul i se transformă din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jazz fusion music. O băutură trandafirie Într-un pahar de Martini - o, ce greață-mi e, ce n-aș da să Înceteze. Prieteni care trec pe la mine să Îmi ureze bun venit acasă. Un toast, o dușcă, alt toast. O, slavă Domnului - nu era o formă rară de febră hemoragică, era o banală mahmureală. Nu-mi trecuse prin minte că nu mai pot să beau ca Înainte după ce slăbisem nouă kilograme din cauza dizenteriei. Un metru șaptezeci și șase Înălțime și cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar fusese cât de cât implicată În lumea modei. — Și noi avem vești grozave, a continuat ea și a Întins mâna spre Kyle. El și-a pus pe masă ceașca de cafea și a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme pe care o căra de două decenii Încoace, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o spre ieșire de‑a‑ndăratelea, cu o expresie de oroare prefăcută pe față. — Foarte bine atunci, doamnelor, vă doresc o zi bună, m‑ați auzit? Cel puțin nu v‑a futut definitiv și pentru totdeauna pe amândouă. Vorbesc serios, slavă Domnului pentru asta, bine? Sunteți amândouă compleeeeetamente zdravene. Mda. Ăă, vă doresc o zi bună... — NU O ȘTERGI AȘA RAPID DE AICI, BOMBONEL!, a zbierat cineva foarte tare și foarte strident. VREAU SĂ TE DUCI ÎNAPOI ACOLO ȘI SĂ LE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele și fața. Taci, Vivien, și-o aminti Viv spunînd. Amintirea era la fel de clară, după tot acest timp - clară și cutremurătoare - mîna ei care o strîngea, gura care Îi spunea, Vivien, taci. — Slavă Domnului! spuse Reggie, cînd Începuseră să se urnească din nou În direcția opusă. Parcă spuneai să nu atragem atenția asupra noastră. De ce naiba au fost necesare toate astea? Ești bine? Ea nu răspunse. Simțise scrîșnetele ambreajului, mersul Împiedicat Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Mickey. Cred că nu-i nici un pericol să fumez alături de tine? După toată tropăiala aia cu furtunul de benzină, vreau să zic. Sper că n-o să te aprinzi ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-ar Întîmpla asta. Scoase țigara. Vrei niște mahorcă? Mickey luă o țigară. Kay i-o aprinse, apoi și-o aprinse pe-a ei. În spatele ei era o fereastră glisantă: o Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ăsta a fost lovit cu aproape toată Încărcătura, zise el. Trei apartamente. Credem că apartamentul de sus și de la mijloc erau goale. Dar oamenii din celălalt erau cu toții acasă - fuseseră În adăpost și abia ieșiseră, dacă vă vine a crede. Slavă Domnului că n-au mai ajuns acasă! Bărbatul e destul de tăiat de sticla de la ferestre. Ceilalți au fost mai mult sau mai puțin aruncați În sus, o să vă dați seama cît de rău. O bătrînică a fost cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva. Kay Îi Întîlni privirea, Își scutură capul și Începu să plîngă din nou: — Julia, zise ea, oarecum Încurcată - pentru că nu Înțelegea nimic În clipa aceea, În afară de faptul că Helen Îi fusese luată și acum se Întorcea. Julia. O, Julia! Slavă Cerului! Credeam c-am pierdut-o. 1941 Viv era În tren, undeva Între Swindon și Londra - nu puteai spune cu certitudine unde anume, pentru că trenul se tot oprea În foste sau actuale gări, și nu avea nici un rost să Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]