8,805 matches
-
despre tine sau despre comunismul văzut de cei din generația ta? Nu, nu e un film despre comunism, nici cu majusculă, nici fără. M-au interesat oamenii și relațiile bizare dintre ei. Din perspectiva de azi, totul mi se pare straniu: pe de o parte, un grup de exilați care trăiesc fizic la München sau la Paris, dar care mental sunt în România. Reconstruiesc România între pereții unui studio de radio din exil. De cealaltă parte, unii care ascultă aceste voci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și mai ales multă inventivitate. Altfel, ești înghițit de concurență. Odată ieșit din hotelul în care stau, îl întâlnesc, în fiecare dimineață, pe cerșetorul cu câini. E un bătrân destul de bine îmbrăcat și rumen în obraji, care mai și zâmbește straniu spre trecători, fără a întinde mâna. Stă pe o pătură, cumva absent, cu o cutie metalică în față. Nu te agasează, nuțți cere nimic. Dar îi dai pentru că e imposibil să nu te oprești lângă el. Și asta întrucât, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mulți „mi l-au dat“ după ce au aflat de premiu. Ia să vedem, chiar a meritat premiul ăsta? La un moment dat, la Iași, am jucat spectacolul la Teatrul Național și îți imaginezi că pentru mine era o senzație foarte stranie „să mut apropierea“ pe o scenă mare. Am strâns publicul, mi l-am adus aproape, dar tot era ciudat. Textul lui Eric Bogosian este, cred, cel mai ofertant și mai inteligent material gândit pentru un singur actor. Sex, Drugs... era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Remeș, a cărui demisie provocată a venit exact la momentul oportun pentru un PNL aflat aproape de colaps), toate celelalte întâmplări minore în care au fost implicați membri ai actualului Cabinet au erodat teribil imaginea lui de ansamblu. Și este extrem de straniu cum pot oamenii aceștia, știinduțse încolțiți, sățși strice imaginea cu atâta larghețe nu acolo unde ar fi cumva explicabil, adică în zona economică, cea în care lăcomia ar justifica întrțun mod profund imoral indiferența față de alegători, ci întrțo zonă liberă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fost inventariate de exegeți - nimic nu-i aparținea propriu-zis, totul era preluat din febrilele lecturi din perioada germană mai ales. Minunăția constă tocmai în folosirea lor pentru definirea unei entități precum arheul, când o simplă variantă a metempsihozei, când un straniu demon al textului scris. Nu insist inutil asupra prozei eminesciene. Similitudinile sunt destule, cu o singură mare diferență: obsesia ordinii și a finitului la Cărtărescu. O carte a cărților, o încercare teribilă de înglobare și a Apocalipsei, și a istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
textului scris. Nu insist inutil asupra prozei eminesciene. Similitudinile sunt destule, cu o singură mare diferență: obsesia ordinii și a finitului la Cărtărescu. O carte a cărților, o încercare teribilă de înglobare și a Apocalipsei, și a istoriei unui neam straniu nu se termină niciodată pentru că nu e nevoie, nu are final prin definiție. Și, pentru că am auzit că găsim în acest volum și cele mai „tari“ scene de sex din literatura română, recomand totuși pasajul amintit mai sus din Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
câștigat meritul de a-ți putea servi experiment de orice fel, nu e nici marele eveniment anunțat, nici cel mai mare roman din secolul XXI, nu e nici cea mai bună carte a scriitorului cu pricina. O înscriem în categoriile straniu, ciudat, prolix, o așezăm în istoriile literare și așteptăm să vedem ce se va întâmpla. Dar nu e cazul nici să ne inflamăm alături de doritorii de bășcălie, nici să mimăm orgasmul dimpreună cu sufletele prea sensibile la literele frumoase. Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
păr până în atelierul lui, unde îi arată trei schelete perfect conservate - sunt ale celor trei amanți. Maria moare, iar trupul ei, în loc să fie îngropat, ajunge tot pe masa pasionatului anatomist. Toate acestea au apărut în Ențiclopedie doar ca ilustrare a straniilor legături peste timp, dintre un om-lup (chiar dacă numai după poreclă) de secol 19 și un medic bucuros să „studieze“ pe viu un asemenea exemplar. Sau poate invers. Clovnerii despre trecut Ana-Maria Onisei Heinrich Böll este al doilea scriitor german, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
stă atât în faptul că volumul mă trimite la tot soiul de cărți citite, eroi livrești sau mai știu ce filme SF care colcăie în capul meu de-a valma, cât mai ales în faptul că „sânul literar“ face o stranie conexiune cu „sânii reali“ care stau „la grămadă“ aranjați de-a lungul plajei. Plaja este spațiul cu cei mai mulți sâni pe metru pătrat și, cum țin în mână cartea lui Roth cu titlul Sânul, este aproape imposibil să nu faci această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
expune. Și la câte riscuri se expune, mamăăă! Cei care au boala lecturii știu prea bine despre ce vorbesc. Așa că, dacă se abate vreo năpastă asupra noastră (voastră), dacă cumva începem să ne transformăm în mai știu eu ce ființă stranie, putem da vina fără probleme pe literatură, asemenea lui David Kepesh-Sânul: „Am luat-o din literatură“. Deci una dintre lecțiile simple pe care ni le dă Philip Roth e faptul că literatura e un virus care „se ia“, e ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Frec și șosetele păpușii. La vârfuri și la călcâie, pentru că acolo se murdăresc mai tare.“ Mâncare însă nu știu să fac. Scot sâmburii vișinelor de dulceață și-mi pătez invariabil rochițele. Frământ aluatul pentru fursecuri, dar prăjiturile mele ies diforme, stranii. Azi e zi de chenzină. „Chenzina cea mare, așa cum spun ei că se numesc banii pe care mămica îi scoate din geantă, iar tăticu din portmoneu. Amândoi îi așază pe masă. Îi numără. Eu mă uit la hârtiile acelea albastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
lut otova, luna. Luna e?“ Or, luna e galbenă, lutea în latină, și „de lut“, tot lutea în latină. „Lutul“ acestui corp celest, dacă e „otova“, e fără formă, e amorf. Ceea ce intră-n contradicție cu, ideal vorbind, sfericitatea acestui straniu satelit al Terrei; și cu, prin urmare, frumusețea (de la formosus „înzestrat cu formă“) a creațiunii ca atare. (Ceea ce, în paranteză fie spus, îmi aduce-aminte une comptine, o numărătoare infantilă: „Coroana e rotundă./ Rotundă e și luna;/ Frumoasă este fata/ Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
trebuie auzit cu surround! Pe măsură ce imaginile se succed, iar muzica te înconjoară, simți că nu mai poți suporta ce vezi și ce auzi - și totuși mai vrei! Ființa care hibernează în tine cere iar, și iar, și iar, într-o stranie dependență de Frumos. De viziunea Thy Veils asupra Frumosului! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Gesturi Luiza VASILIU „Cel ce își duce mâna la gură când cască își amintește oare că acest gest interzice pătrunderea unui demon?“, se întreabă René de Solier în Arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj de ultramediatizarea tipică a unor fenomene meteorologice ieșite din normal. Obsesia frumuseții blestemate Imaginile insolite stilistic sunt completate de „corespondențe“ stranii, paranoide între personaje refuzate de sistem, legate între ele de blesteme diferite, dar indicate de aceleași semnale textuale. Cea mai frumoasă construcție a lui Vonnegut în acest roman este aceea care îl unește pe Rudy cu prietena adolescentă a fratelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
România, se poate trage și concluzia că președintele a reușit să-și formeze o clasă de susținători cum, de-a lungul vremii, n-a mai avut decât Ion Iliescu, la începutul anilor ’90. Ceea ce ne transformă într-o țară la fel de stranie ca și atunci, la fel de atipică, o țară care n-a reușit să-și însușească mecanismele democratice decât la un nivel superficial. Oriunde în țările cu democrație consolidată, un președinte care se declară democrat și, în cazul nostru, european, care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu flori, cu aproximativ 15-20 de bănci. Era așezată pe o axă în care soarele bătea în geam doar dimineața, iar pe partea opusă geamului se aflau mai multe portrete mari cu scriitori, dintre care unul aparținea unei ființe tare stranii. Știam bine portretul din fața clasei, căci îl reprezenta pe inconfundabilul Vladimir Ilici și se afla în toate clasele, până și în cea de Chimie. De asemenea, știam că primul portret de pe peretele cu galeria de scriitori, care ne prezenta un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
la dreapta și ducea până jos, sub ureche, unde bretonul se unea cu partea din spate și laterală a părului, creînd un tot unitar al frizurii. Oricum, totul părea cumva nenatural, dar nu știai ce să-i reproșezi. Avea ceva straniu în privire: parcă te iscodea, dar te și tulbura. Iar în josul portretului era scris mare: GOGOL. Avea să devină preferatul meu. Dar cele mai bune portrete ale lui Gogol sunt cele din 1841, când se afla la Roma (A. Ivanov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Avea să devină preferatul meu. Dar cele mai bune portrete ale lui Gogol sunt cele din 1841, când se afla la Roma (A. Ivanov și F. Molleră. Strategia PR-ului negru aparține lui Gogol Gogol este unul dintre cei mai stranii scriitori, atât în ceea ce scrie, cât și în ceea ce face. Dar, oricum, Gogol nu prea face diferența între cele două. La el se amestecă de o naturalețe incredibilă. Despre Gogol circulă atâtea legende și povești, încât nu mai știi ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ușor. Însă Gogol nu se mulțumește doar cu atât. Vrea totul. Începe ciclul de „povești petersburgheze“, așa-numitul „serial fantastic“. Prima este povestirea Nos (Nasulă - și imaginează-ți că această povestire fantastică, de un curaj grotesc nebun, cu un umor straniu, este total opusă „povestirilor provinciale“ ale lui Gogol și e scrisă în 1835. Odată cu acest ciclu, la care se adaugă și una dintre cele mai bune povestiri ale lui, Mantaua, Gogol ne arată că știe nu numai să aleagă teme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
McQuail, D.,1999, Comunicarea, Iași, Ed. Institutul European I N T R O D U C E R E Istoria și sociologia științei arată că obiectele cunoașterii au adesea destine ciudate. Comunicarea politică se încadrează, cu siguranță, în clasa traiectoriilor stranii. Iată un obiect de studiu considerat cu doar 20 de ani în urmă nelegitim, trivial, adică inexistent, și care în prezent stîrnește o vie curiozitate, ce se ivește, mai curînd, dintr-o admirație pentru comunicare decît din vicisitudinile politicii. Astăzi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fost precedată de evoluția mecanismelor de discriminare self-nonself, dar odată cu inserția lor în desfășurarea funcției imunitare, acestora li s-a conferit vigoare,Figura 3.13. Nucleu polimorfic al unei celule din măduva roșie hematopoietică, de la șoarece (Mus musculus domesticus). Morfologia stranie a acestuia ar putea fi interpretată în termenii realizării a două endocicluri neurmate de diviziune celulară, precum și a realizării în condiție de hiperploidie a unor rearanjamente cromozomale traduse prin existența punților cromatice care unesc genomurile diploide. Datoriă absenței fusului de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
destulă ipocrizie ca lipsită de repere istorice și morale. Nicu Gavriluță observă totodată cum în peisajul comun și aparent insignifiant al vieții cotidiene irump forme derivate (ca să nu spun decăzute) ale sacrului. Se impun fantasme și simbolisme noi, unele chiar stranii, legate de acele sărbători laice care angajează omul mai ales în "saturnalii" domestice, spectacole și petreceri în piață, shopping până la epuizare și show-uri pe ritmuri pop, cadouri swarovski și un vacarm popular organizat până în cele mai mici detalii. Se
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Prostia aristocratică. Evident, nici acest apanaj al spiritelor alese nu lipsește. Este ilustrată cu patologiile educației românești comparativ cu reușitele occidentale; cu nefericita și permanenta subfinanțare a învățământului universitar românesc; cu evidentele carențe ale noului sistem Bologna, dar și cu strania reprezentare prezidențială a filosofilor ca fiind "creațiile de lux ale școlii de tâmpiți". Campania electorală din 2009 ne-a oferit și ea cu apreciabilă generozitate monstre de prostie aristocratică. Am reținut în această carte doar exemplul jurământului stâmb, cu mâna
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
rapid imaginarul. Regăsim apoi fantasme mitico-religioase și în muzica pop, cu referire precisă la Michael Jackson și Madonna. Motivul sfârșitului lumii este citit și el în cheie gnostică. Foamea de fantastic, ocult și misterios, de societăți secrete (masonii) și de stranii scenarii inițiatice este saturată public prin noul roman al lui Dan Brown, Simbolul pierdut. L-am interpretat în cheia oferită de Ioan Petru Culianu, încercând să argumentez în ce măsură noua tehnologie devine "magicianul de serviciu al unei lumi în agonie". Cu ajutorul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
sau nu, alegerile pentru europarlamentare din 2009 au avut loc într-o zi de specială sărbătoare: Rusaliile și Sărbătoarea Pogorării Sfântului Duh. Propun două chei de interpretare a multmediatizatului eveniment. Prima este cea a culturii populare, saturată (încă) de făpturii stranii și miraculoase. Cea de-a doua este clasica versiune neotestamentară a misterioasei lucrări în lume a Duhului Sfânt. Rusaliile, fabuloase creaturi mitologice, sunt prezente în acest interval sacru în registrul unor epifanii favorite: babe hidoase, fete de sânge albastru metamorfozate
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]