8,392 matches
-
piuă. {EminescuOpIV 522} Chiar sărac, de ai drăguță Ai mulțimi de daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. Că amorul e zădarnic Nu vei ști numai decât, Ci atunci numai, copile, Când de el te-i fi topit. Ce-mi scoți ochii cu mândria Și-mi vorbești că o să-mi treacă Fie omul cât de mândru Tot la dragoste se pleacă. Unde dragostea domnește Ia greșelele-n mimic, Căci prin certele omenimii E ca ramul de finic. Știu eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roz, petunii și cu alte flori care colorau, fericit, mijlocul verii. Ochii mari și căprui ai copilului păreau interesați de mersul șirului de furnici, de zborul buburuzelor pestrițe și de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se de iubire și fericire, apoi cu mișcări bine știute, se instală În mașina lui, atât de specială, coborând, nu...urcând. „Mașina”, În care stătea destul de confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să pornească În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari”, o amintire ca o umbră, Îl oprea În loc și dintr-un timp din ce În ce mai Îndepărtat, Îi apărea frumusețea delicată și suavă a Vioriței, așezată cuminte, frumos gătită și care-i zâmbea cu duioșie. Atunci, copilul cu o voce ce se topea spre final, mixată cu o lacrimă pură și bezmetică, sărată și fierbinte, spunea trist și neconvingător: ”Mama doa’me!” Apoi, cei trei anișori ai săi Îi permiteau ca privirea, urmată la mică distanță și de gânduri, să se lipească de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele mai dragi cântece ale celor mai fericite segmente din copilăria sa de până atunci, s-a topit de iubire și rușine și s-a Îndreptat șovăitor către draga sa bunică acaparându-i toate luminile sufletului ei atât de greu Încercat. Au curs lacrimi, s-au schimbat informații, s-au adresat rugăminți și s-au primit asigurări. Apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor, iar Ochenoaiei Îi oferea certitudini pentru evoluții bune În viitor: Răzbate el, că-i bărbătosul Ochenoaii! Lupu, un câine inteligent și docil, și-a amintit de Va, sau numai s-a prefăcut, și a acceptat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unui pat cu patru stîlpi. În jur, fantomele carbonizate ale unui birou, unei măsuțe de toaletă și unui șifonier imens din stejar, În stil spaniol. Pe polița de piatră de deasupra căminului era un șir de fotografii Înrămate. Sticla se topise parțial de la căldură, dar o imagine scăpată, surprinzător, intactă Înfățișa un bărbat rumen la față, Îmbrăcat În smoching, stînd la un pupitru cu inscripția „Hotelul Beverly Wilshire“. — Ăsta-i Hollinger? l-am Întrebat pe Cabrera. Vorbea la vreo manifestare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al poliției, cazul e Închis. Pe lîngă asta, poate presupune că Frank avea motive personale puternice - probabil de ordin financiar. Nu era Hollinger acționar majoritar la Clubul Nautico? — Împreună cu Elizabeth Shand. Ai stat lîngă ea la Înmormîntare. Cică Hollinger era topit după ea cîndva. — Ceea ce o plasează și pe ea În topitură. Poate s-a simțit jignită de aventura lui cu Bibi. Oamenii sînt În stare de cele mai bizare gesturi pentru cele mai mărunte motive. Poate... — Prea mulți de „poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mulțime, apoi părăsi portul și o luă pe drumul de cornișă către Fuengirola. După mai puțin de un kilometru, În dreptul ruinelor unui turn de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de veghe, unde urma să-și dea Întîlnire cu femeia care-l aștepta cum Își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și se uita sumbru la oglinda neclintită a apei, ținînd În mîini cămașa de noapte. Lumina care cădea asupra complexului de bungalouri, nemaifiind reflectată de stropii iscați din piscină, se estompase, ca și cum sufletul ei se furișase pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească spre tînăra femeie Închisă În cavoul ei din doze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inevitabil, patetice, pentru că întâlnirea cu această parte a lumii a însemnat, categoric, o experiență- limită. În vara anului 2010 mă aflam în orașul zoroastrian Yazd, în plin deșert, la o temperatură de 52oC la sol și păream hotărâtă să mă topesc sub ochii lor, stând pe o piatră, la soare, dacă mobed-ul și ceilalți - femei și bărbați - nu vor vorbi cu mine în fața camerei de luat vederi, pentru un film, și nu vor accepta să-i fotografiez, să văd cimitirul și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un fruct, ca să-i țină de sete. Era la amiază și umblă o jumătate de zi în etuva încinsă și înecată în mirosul de motorină. Când ajunse în Yazd, era beznă, dar recunoscu de îndată căldura care nici nu se topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea deșertului. Mai avea un drum de făcut și să taie orașul până la marginea ergului, sub coline. Ocoluri de sârmă ghimpată împrejmuiau așezarea și gărzile o vegheau, dar era o veghe deșartă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de gunoi a orașului, pe unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în prima lor vară, erau doar impresii fără intensitate. Otrava și scrumul poveștii lor veneau din tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau. După iarna sosirii lui, în care nu dăduse un semn până nu se topise zăpada, încercase să fie mai precaut: îi smulgea angajamente și promisiuni pentru întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și Zet făceau o pereche misterioasă. Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-l nimerească. Nici că se gândea că există așa ceva: o femeie, în centrul orașului, gonind ca o pasăre urmărită. Se mirase că gărzile n-o opresc. Adevărul e că n-ar fi putut: apărea ca o umbră și se topea. Era toată în negru, ca o mierlă a nopții, și ți se părea că ai visat, întâlnind-o. — Ai văzut-o? întrebase șoferul care îl ducea cu taxiul. Într-o zi ai să auzi că au spânzurat-o. Cât au
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el ce credeau sufletele străine ale femeilor care îi luaseră locul ei, la perete, când dormeau amândoi în pat? Era a suta, a mia oară când se întreba asta și, deodată, înțelesese că n-o mai durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ghazal, care era clar chipul ei mărit dintr-o poză de pașaport, și i-o puse sub ochi ca pe un pistol: Ia zi, o recunoști? Când ai dus-o ultima oară și, mai ales, însoțită de cine? Omid se topise ca untul, ghemuit tot pe manetele mașinii lui adaptate pentru un infirm de război: — O recunosc, frate, dar nu-i știu numele. O iau uneori din Piața Vanah ori te miri de unde, însă mereu singură, e o femeie de treabă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de-aceea se însurase cu o șiită, chiar dacă pe urmă îl pierduse pe Dumnezeu. Acum îl recupera într-un fel aparte, păgân și misterios, simțindu-l când sub formă de porumbel, când sub formă de soare mitraic, care se topise în splendorile cultului lui Ahura. Devenise un adult călător, mai degrabă mistic decât credincios, sau poate un rătăcit. Când îl întrebau: „tu ești musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spusese colegului Sharoudi că 10 decembrie era ziua mondială a drepturilor omului și că o vor marca prin achitarea din dosarul Jahed. Seyed Sharoudi i-a răspuns că a devenit lirică și entuziastă precum deținuta. Doar că optimismul ei se topi în 15 noiembrie, când, pe prima pagină a ziarului Melat-e Ma, văzu poza antrenorului de la Clubul Persepolis sub un titlu incendiar: „Shahla va trebui să plătească pentru crima pe care a comis-o!“. Imediat, părerilor lui se raliaseră sute de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu orice preț... XLIV ― În vreme ce dormeam, ieri-noapte a nins în munți. Dimineața, poate ai văzut și tu, când s-au ridicat norii, crestele erau albite de zăpadă. De mulți ani nu s-a mai întîmplat așa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada și totul a revenit la normal. ― Cred că, în curând, nu vom mai putea rătăci pe aici, Galilei. ― O să regreți liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai vedeai, dădeau 102 În primire, de acum beau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prinde. Nu stau popii să păzească altarele. N-avea Gheorghe ce face, au mers cu toții. Pe Horea îl lăsaseră acasă cu Titi Aripă. Începuse să viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese toate felinarele și nu se vedea nici la doi pași. Ăl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]