KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...299 300 301 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

-mi era imposibil să mai rămân. Instinctul mă Îndemna să fug cât mai repede. Un buton roșu clipea semnalând „Pericol!“. Însă nu puteam face nici cea mai mică mișcare, extremitățile, amorțite parcă de cocaină și de ecstasy, Începuseră să-mi tremure, refuzând să mă asculte. Mi se uscase gâtul, așa că am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări În momentul În care am auzit-o pe Keiko Kataoka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ceva. Și nu oricum, căci se aștepta la un răspuns bine gândit, pertinent și corect. Vreți să spuneți că sistemul din care făceați parte nu vă permitea să vă exprimați În mod liber voința, nu-i așa? am răspuns eu tremurând. Efortul de a căuta răspunsul la Întrebare, În condițiile În care eram torturat de gândul că aveam o erecție și ea Își dădea seama de asta, și de dorința nestăvilită de a mă arunca la picioarele ei, mi-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Am cunoscut orgasme de toate felurile, de la cele slabe În intensitate la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o altă densitate. Nu era o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
pe care o toarnă În pahar. Ca să pregătească un Martini sec, toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
se teamă. Lăsată singură, la Început Noriko s-a zbătut ca o omidă, frecându-și coapsele una de alta, dar apoi, la capătul a zece minute, probabil că o spaimă incontrolabilă pusese stăpânire pe ea. Picioarele au Început să-i tremure, cuprinse de spasme, Întreg corpul i s-a acoperit de o sudoare rece; acestea erau primele simptome ale masochismului. Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure ca frunza și m-am gândit că era ocazia ideală ca să-mi exersez Înclinațiile sadice, dar nu am putut face nimic. Mi-am dat seama că nici măcar În situația În care se afla nu ar fi putut deveni un masochist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
În cazul unei depresii cauzate de LSD, e suficient să-ți injectezi niște heroină și ți-ai revenit, dar În cazul cocainei, dacă Îți injectezi apoi heroină, În majoritatea cazurilor inima Îți cedează. În momentele acelea Îl iubeam nespus, cum tremura, dar nu cerea ajutorul nimănui doar pentru atâta lucru. I-am injectat o doză ușoară de morfină, pentru a-l liniști, amestecându-i Încet sângele cu lichidul Încălzit. Chiar și acum cred că asta a fost dovada cea mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
să fac așa ceva? Sunt deja câteva zile de când nu mai pot dormi“, Își Începea ea scrisoarea. Avea un scris feminin, cu caractere rotunjite, iar În locurile unde greșise ștersese cu pastă albă și corectase cu grijă. Cu siguranță că Îi tremurase mâna și lăsa impresia că Își pusese toata viața În joc scriind această scrisoare. „Sunt o femeie de douăzeci și opt de ani, trecută de prima tinerețe și, În plus, am și un copil de Întreținut. De când eram mică, am fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ne Întâlni, probabil că voi roși până În vârful urechilor În fața dumneavoastră. Mie era o mamă muncitoare, care se străduia din răsputeri să-și crească de una singură copilul, și tocmai perspectiva de a o vedea sodomizată, În urma unei clisme intestinale, tremurând ca varga În fața noastră și a vreuneia din partenerele noastre de distracții ne-a făcut să ne concentrăm atenția asupra ei și să o transformăm În viitoarea noastră victimă. De fapt, experiența nu s-a dovedit atât de interesantă pe cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-abia se mai ținea pe picioare și ne privea, pierdută, pe mine și pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
că nu știam limba, că puteam astfel să uit de orice rușine, am simțit cum mi se scurgea ceva din vârful penisului. Nu-mi dădeam seama dacă am ejaculat, dacă era doar o secreție sau dacă urinasem În pantaloni, dar tremuram din tot trupul. Un singur lucru mi-era clar: eram ca un câine, sau ca un porc, sau ca o pisică În fața porției de mâncare. Încercam să-i spun bărbatului ceva despre Van Gogh, dar parcă Îmi legase cineva limba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
bine seama ce se Întâmplă. Dar e ceva ciudat cu el, să știi. Dar ce-i cu tine? Iei ceva prafuri? Vino mâine la două după-amiază, la intersecția dintre Seventh Avenue și 69th Street. Mi-am notat adresa. Mâna Îmi tremura rău de tot, fapt pentru care n-am reușit decât să mâzgălesc niște litere. Dacă le-ar fi văzut un psihiatru, probabil că mi-ar fi spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

aceleași două cuvinte... Simțeam că se apropia din ce în ce mai mult momentul când n-aveam să mai pot rezista, când ultima mea baricadă interioară se va prăbuși. Dacă nu cumva mintea mea o și luase razna. Cum se apropia seara, începeam să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Să mă antrenez să spun " Nu, eu nu strig "trăiască inamicul"." Eram sigur că voi fi destul de tare, că voi reuși să nu strig. Dimineața ieșeam în stradă, dar cum vedeam un îmblînzitor mi se făcea teamă și începeam să tremur. Simțeam că dacă s-ar fi apropiat, dacă ar fi rânjit la mine și ar fi scos capul cobrei din sân, aș fi murmurat "trăiască inamicul" și atunci mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
colegii despre ceea ce se întîmpla. Cu excepția mea toată lumea avea câini, dar nu discutam despre ei. Nici despre becurile sparte. Numai când și când, cineva lăsa, fără voie, să-i scape un "Ați auzit...?" Dar imediat renunța. Bărbia începea să-i tremure și se gândea probabil că era mult mai înțelept să fie prudent, să nu discute nimic. Se auziseră lucruri groaznice. Unii care protestaseră s-au trezit pe neașteptate, pe stradă, mușcați de câini. Când s-au dus la spital, li

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
cursul nopții. Cum ridica receptorul, auzea un lătrat oribil, apoi un râs și iar un lătrat. A încercat s-o lase pe ea să răspundă. Se întîmpla același lucru. După câteva asemenea șocuri, ea și-a pierdut cumpătul cu totul. Tremura de frică și l-a implorat să se ducă să ceară iertare, să promită că nu va face nimic, mai mult, va recunoaște dacă va fi nevoie că a fost o prostie ceea ce gândise până atunci; a stat la pândă

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Și totuși nu puteam dormi decât pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mereu, înnebunesc ori mor... Am ajuns la marginea orașului și de-acolo am pornit pe câmp. Nu mă interesa în ce direcție mergeam. Totul era să nu mă opresc. Ultimele case au rămas în urmă. Vântul rece mă făcea să tremur și, o clipă, am ezitat. Dar același îndemn, singurul de care mai era în stare ființa mea, "nu te opri", m-a făcut să continui. Cum plouase cu o zi înainte, pământul moale mi se lipea de tălpile pantofilor. Am

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o pe Eleonora. Într-una din zile, cerul s-a înnegrit violent, de furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori de iad, sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Jur că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta să găsesc o fisură care să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și întinzi mâinile după ce te-ai rugat și, tremurând, pipăi zidul din jurul tău o dată, de două ori, de zece ori, de o sută de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
m-ai pus să asist la un nou proces? Când voi termina, voi comunica sentința. Îmi voi închipui că în jurul peronului s-a strâns o mulțime imensă care așteaptă nerăbdătoare hotărârea mea... Printre sanchiloți sânt amestecați și membrii Convenției. Desigur, tremură. Dacă Robespierre va fi achitat? Ce se va întîmpla în această situație cu ei? Cu siguranță îi va aștepta eșafodul. Buzele le tremură ușor, chiar dacă ei încearcă să se stăpânească... Alții, în schimb, așteaptă cu sufletul la gură achitarea. Din

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]