8,602 matches
-
de data asta cu situația. — Livia nu părea genul care să se sinucidă, a spus el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce-i poți spune unui om care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ferestrele închise, acești ochi închiși ai unei vieți în adăpost, strălucind de mulțumire. Vultur-în-Zbor s-a oprit un moment. Virgil l-a privit curios și apoi, pe nesimțite, i-a întors gestul amabil, stăvilindu-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei se vânzoleau oameni, iar viețile își continuau mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
O glumă copilărească, îi răspunse Virgil. Produsul unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci când l-am amintit. Gribb mormăi liniștitor. — Bine, bine, bineă Și care-i domeniul acesta de interes atât de periculos, ai? — Grimus, spuse Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb se așeză și tăcu. Un ceas vechi bătu, tic-tac, marcând momentul. O muscă bâzâi, tulburând în mod evident liniștea. — Elfrida a menționat ceva de felul ăsta, spuse Gribb. Totuși. Nu te neliniști. Și dădu din cap, ca pentru a-l liniști. Vultur-în-Zbor nu se simțea întru totul liniștit. Elfrida stătea în șezlong; Ignatius era lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea? Ca o răzvrătire împotriva lui Ignatius, ca o paralelă la Irina și Cerkasov? Clătină din cap. Poate că ar trebui să aibă mai multă încredere în sine. Bineînțeles că Vultur-în-Zbor nu cunoștea adevăratul motiv pentru care sosirea sa le tulburase într-o asemenea măsură pe cele două frumuseți palide. Prin urmare, cugetările sale acopereau doar o parte din adevăr. în timpul acestor zile misterele insulei Calf nu și-au făcut simțită prezența decât o singură dată, dar atunci când au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e un refugiu în fața Efectului și, concomitent, în fața gloatei. Pentru că, așa cum ai afirmat mai devreme, acest loc a devenit pentru ei un scop în sine. Singurul lucru care contează pentru ei. Deși mi-e teamă, știi, că poate o s-o tulburi pe draga de Media. Zău că ai un efect teribil asupra femeilor, aproape ca șiă ca și Grimus, ha, ha! — îmi pare rău, spuse prostește Vultur-în-Zbor. — Cert este faptul că Grimus este în posesia unui adevăr uluitor: acela că trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta pentru mine. — Toți! izbucni Iocasta. Plecați cu toții! Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
furioasă la auzul reproșului lui Dota. Apoi mi-am dat seama că existau unele întrebări care-și puteau găsi răspunsul aici mai bine decât oriunde altundeva. Dota, am gândit. — Da? Gândul a fost tăios - expresia unei minți căreia i se tulbura liniștea. — Sincopele din Dimensiunea noastră sunt oare rezultatul mutilării Trandafirului? — Nu știm, a venit răspunsul. Obiectul vostru este singurul care a fost deteriorat și endimiunsea voastră, singura care prezintă sincope temporale. Poate că acolo există o relație cauzală. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de spectacol. -Dacă efectul lui asupra ta e nociv, de ce nu renunți să te mai gândești la el? -De parcă aș putea. Ce ușor ți se pare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Străinul... cum reușise să o tulbure într-atât prezența lui, plecarea lui, încât să-și dorească să renunțe la tot într-o clipă? Parfumul discret, masculin, rămăsese imprimat pe pielea ei albă. Inspiră adânc închizând ochii. Brațele lui puternice încă o strângeau la piept, într-o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
căpătă o oarecare încredere după „discuția” cu soarele. Credea în semne, iar acum ele fuseseră destul de evidente. Se așeză pe o piatră mare, a cărei prezență nu și-o putea explica în mijlocul curții, analizând fiecare lucru din jurul ei. Nimic nu tulbura liniștea aceea plăcută în care își putea asculta gândurile, gânduri care se întorceau mereu la el. Cine era? De unde o cunoștea de-i spusese pe nume? Nu avea prieteni bărbați, deci nu putea fi cineva din anturajul ei. Vocea i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
timp ce-și pregătea cafeaua, își depănă în minte viața. Rutina o transformase într-un roboțel, la care acțiunile erau foarte bine stabilite, iar ritualul nu se abătea cu nimic de la planul inițial. Fiecare zi era la fel, nimic nu tulbura plictiseala care se instalase comod în brațele ei. Și ca meniul să fie complet, nu era zi în care tristețea să nu-i țină companie, ca o prietenă de nădejde ce se dovedea a fi. Erau zile în care lacrimile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În dimineața aceea era veselă și își propusese să nu lase nimic să-i tulbure bucuria, starea de bine. Trebuia să reușească, mai ales că din ce în ce mai mulți oameni susțineau cu tărie, că atragi ceea ce gândești. Va pune în practică acele tehnici despre care se tot vorbea în cărțile de dezvoltare personală despre puterea gândului, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
traficul infernal al orașului și încercă să descopere ceva familiar în jurul ei pentru a-și da seama în ce colț de la periferia acestuia ajunsese. Blocurile cenușii o priveau mohorâte, plictisite și inabordabile. În fața scării unui bloc, o femeie în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite. Locul acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite. Locul acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate, pentru toate gândurile acelea care, deși o tulburau, continua să hoinărească prin ele până la epuizare. Și nici măcar nu găsise răspunsurile așteptate, dorite, de care avea atâta nevoie. Se întoarse la autobuzul pe care îl părăsise în încercarea eșuată de a găsi un taxi care să o ducă într-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și o pereche de pantaloni negri. Își luă geaca, tot neagră, și ieși din casă mai repede decât estimase. Trecând prin dreptul cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate gândurile se învârteau doar în jurul lui în încercarea disperată de a-i afla identitatea atât de bine păzită. Reuși să se stăpânească și trecu pe lângă aceasta fără să o deschidă, deși se vedea ceva în interior
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata aia de cutie? - Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de spectacol. - Dacă efectul lui asupra ta e nociv, de ce nu renunți să te mai gândești la el? - De parcă aș putea. Ce ușor ți se pare. Poate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
angajare, sperând că până la urmă va reuși să găsească ceva acceptabil. Era optimistă, deși eșuase de fiecare dată când încercase până atunci. Cutia poștală o făcu să tresară, amintindu-i de scrisorile anonime pe care le găsise și care o tulburaseră profund. Întinse mâna tremurândă, nesigură spre cutia metalică ce scârțâia enervant la fiecare atingere. Plicul alb se ivi în fundalul deschizăturii întunecate. Îi scrisese. Din nou. O cuprinse o senzație stranie de emoție amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-o acorda acest bărbat, râzând la orice cuvânt al lui. Nu, nu putea fi el. Dar parfumul și vocea o tulburaseră prea mult reînviind amintiri ascunse adânc în suflet. - Aici am nevoie doar de una din voi, nu vă pot angaja pe toate, dar vă pot lua acasă fără probleme. Ce ziceți? Pe cine programez în seara asta? Pot fi și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai vorbim. Același cenușiu și umbre într-un pustiu anost. Ziarul pe care îl cumpăra zi de zi îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta și totuși nu făcea nimic pentru a opri căderea în capcana urâtă a depresiei. Și totuși nu era chiar atât de rău în lumea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de atâtea ori. Asta e cea mai bună decizie pe care o poți lua pentru a-ți fi bine.” Și de ce nu-i era bine? Dar nu venea nimeni să-i confirme, iar mesajele lui continuau să apară, să o tulbure. De ce nu puteau avea o relație normală, ca toți ceilalți? „- Ar mai fi fost la fel de interesantă povestea? - Poate că nu, dar nu ar mai fi fost tot zbuciumul acesta care m-a consumat în totalitate.” Se întorcea în spatele zidului protector
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
uită năucită la ea încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Sfârșit! O CARTE A CONTRASTELOR După prima carte, Labirint, urmată de un popas în literatura pentru copii, a urmat o „liniște”, care, evident, nu avea cum să dureze prea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tăioasă În capetele celor care, la capătul holului, seîngrămădeau să-l privească pe cel căzut lângă ea. În jurul său, oamenii În halate albe nu-și mai găseau locul și rostul. În dimineața zilei de duminică, Înainte de slujbă, o Întâmplare stranie tulbură peste măsură existența oamenilor dintr-un sătuc de câmpie. Astfel, aceștia descoperiră cu adâncă mirare că din biserica lor, zugrăvită cu divină măiestrie de ceva timp În urmă, unul dintre sfinți lipsea. Partea aceea de zid, conturând silueta unui om
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știa că o are În apartament. Mai spuse ceva de domnul Cantemir, care (Îl cunoscusem, doar, cu toții cât de corect era) nu i-a cerut niciodată așa ceva. Nu-l mai ascultam. Informația lui cu privire la siameză mi-a dat de gândit, tulburându mă peste măsură! Până la urmă, dacă stăteam bine să cuget, tot un fel de siameză găzduiam și eu, nui așa, la mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]