7,855 matches
-
fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere în „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 până în 1965 regimul comunist s-a caracterizat în primul rând prin represiune, apelând la măsuri extreme pentru supunerea societății românești, inclusiv prin exterminarea opozanților. Dej și oamenii lui și-au făcut treaba deosebit de „bine”, ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Alexandru Nicolski, Alexandru Drăghici. Cel din urmă s-a dovedit foarte important pentru Dej, fiind extrem de longeviv în fruntea sistemului represiv din România. Abia în 1968, în urma jocurilor lui Ceaușescu, a putut fi complet înlăturat. A intrat într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflând opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la începutul anilor ’90, când începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
procesul de radicalizare a conflictului cu vechea elită universitară - Dănuț Doboș, „Ingerințe politice `n viața universitară clujeană” (1945-1958), Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol, Iași, 1996, p. 226.). L. Rusu a fost scos de la catedră `n 1949, a trăit `n uitare p`nă `n 1962, c`nd a fost readus la catedră (M. Nițescu, op.cit., p. 157). A lucrat ca bibliotecar la biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, unde era ostracizat și L. Blaga. M. Nițescu, op.cit., p. 157. La Viața românească director
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
risipă speculativă, de ce atâta poezie a gândirii pure dacă rezultatul pare atât de aproape de pozițiile umanismului tradițional? După cum chiar Heidegger a arătat expres, într-un text tradus în românește, Scrisoare asupra umanismului, termenul de umanism și-a pierdut sensul o dată cu uitarea Ființei. Această uitare rabate omul asupra lui însuși și face din el un centru care se fondează pe sine însuși și care se luminează pornind de la sine însuși. Astfel situația omului este falsificată, ceea ce privează umanismul de conținutul lui. De
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
atâta poezie a gândirii pure dacă rezultatul pare atât de aproape de pozițiile umanismului tradițional? După cum chiar Heidegger a arătat expres, într-un text tradus în românește, Scrisoare asupra umanismului, termenul de umanism și-a pierdut sensul o dată cu uitarea Ființei. Această uitare rabate omul asupra lui însuși și face din el un centru care se fondează pe sine însuși și care se luminează pornind de la sine însuși. Astfel situația omului este falsificată, ceea ce privează umanismul de conținutul lui. De aceea el nici
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care au fost uciși cca 8.000 de evrei (În afară de victimele din „trenul morții”), faptul În sine nu este ceva ieșit din comun. În orice caz, intelectualii Comunității care au Înregistrat orice amănunt despre pogrom pentru a nu fi date uitării „faptele lui Amalek”* au acordat acestui caz o pagină Întreagă, sub titlul „Tragica moarte a bătrânului și venerabilului evreu Strul (Israel) Rotman XE "Rotman, Strul (Israel)" ”32. Rotman XE "Rotman, Strul (Israel)" era un erudit În religia evreiască și cioplitor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
din anii 1940-1944, din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, cândva teritorii ale vechiului Regat al României Mari. Aceste rânduri sunt scrise de un refugiat din Basarabia aflat la vârsta senectuții, atunci când descoperă nevoia de a încerca să împiedice uitarea din noi. La fiecare întâlnire când se regăsesc, acești oameni, bărbați și femei, retrăiesc bucuria revederii, mulți dintre ei cunoscându-se încă din anii refugiului. Din cei peste o sută de membri care fac parte din asociația noastră, acum reușim
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
aplatizare. În Boala Familiei M pare să nu se întâmple nimic. Evenimentele sunt însă scrijelite în mintea și emoțiile personajelor, rotund jucate de toți actorii, fără excese și fără artificii. O boală degenerativă a creierului manifestată prin regresie infantilă și uitare strânge familia la masa neîmplinirilor mai mult sau mai puțin conștientizate. Un tată debil cu accese de normalitate și cei trei copii ai săi - două fete și un fiu - jonglează cu frustrările lor până când moartea băiatului (singurul care spune lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în prim-plan, cuiva îi trece prin cap să propună spre relecturare un film din anii ’80. Iată că din țara lui „mai dă-i dracu’“ sau „las’ că merge ș’așa“, un „film vechi“ se propune, după ani de uitare, într-o versiune civilizată unui public foarte avid de cinema și foarte documentat, publicul american. La insistența coordonatorului american al programului, Richard Peña, de a se realiza copii noi ale filmelor din retrospectivă, oficialii de la București care, chipurile, conduc cinematografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fals“. „Acest gen de «titluț este a priori mai apropiat de spectacolul de televiziune, de emisiuni de divertisment și de concursuri de frumusețe... și această dovadă de ignoranță este primejdioasă pentru cultură. Nu este oare o manieră de a da uitării părinții și strămoșii noștri faptul de a accepta în tăcere ca ei să fie considerați ca muzicieni de rang secund?“ „La fel, spune Drujinin, memorialistul trebuie să-și impună „un soi de cod rutier, sensuri interzise pe drumul relatării: respectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
tipărea pentru cumpărătorii „Albinei“ suplimentele „Alăuta românească“, „Arhiva Albinii“ și „Foaia sătească a Prințipatului Moldovii“. E aceeași strategie de marketing prin care a apărut și revista care-mi găzduiește articolul din rubrica de față. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Prințese date uitării sau necunoscute... Emil BRUMARU Forma poate fi gustată în toate felurile ei, depinde de spectrul, îngust sau larg, generos, infinit al „privitorului“, de rafinamentul lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
marmoră, la cheremul spumei șampaniilor aurii... Smaraldul l-aș dărui doar Broaștei-cu-Coroniță; și ea s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni Prințesa Visurilor Umede... *** Și pentru că a venit vorba, să răsfoim o carte minunată, Prințese date uitării sau necunoscute. Numai numindu-le și ne-am delecta pe îndelete, intrați într-o lume de răsfăț și de copilării destul de serioase... Iată-le: Prințesa de La Molle (fiind din aceeași familie cu Frumoasa din Pădurea Adormită, Prințesa de Pfundgreu, Prințesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
celebre ca Végh sau Rosé, ori evoluția componenței altora la fel de prestigioase, ca Julliard și Amadeus. I-aș răspunde amical că e suficient să urmărești reviste precum „Classic Record Collector“, pentru a vedea că marile cvartete nu au căzut chiar în uitare. Numele amintite cer și o precizare: ele intră în două categorii diferite, mari cvartete în care virtuoșii s-au succedat frecvent pe parcursul existenței lor (Rosé, Budapesta, Julliard) și altele în care componența a rămas practic neschimbată, de-alungul mai multor decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
este, de exemplu, Hala Centrală. Încercarea noastră de a arăta prin expoziția etnografică și prin spectacolele susținute că poporul român are o identitate de netăgăduit a fost făcută cu mult suflet, cu drag și din dorința de a salva de la uitare niște valori autentice. N-am dorit să ne întoarcem neapărat în trecut, ci am vrut să amintim celor care uită prea ușor că a fi român n-a însemnat întotdeauna importul ieftin și de prost gust, ci că au existat
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
din preajma marii sărbători. “încercarea noastră de a arăta prin expoziția etnografică și prin spectacolele susținute că poporul român are o identitate de netăgăduit a fost făcută cu suflet și cu mult drag. Am dorit, în primul rând, să salvăm de la uitare niște valori autentice. Nu am vrut să ne întoarcem în trecut, ci doar să amintim celor care uită prea ușor, că a fi român n-a însemnat întotdeauna importul ieftin și de prost gust, ci că au existat perioade în
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
în cel sovietic), ci doar să amintesc câteva ipostaze ale puterii discursului de a imagina noi geografii conflictuale. Scopul acestui eseu este curativ, o reactivare a memoriei, asumându-mi riscul de a repeta "banalități", doar pentru a nu lăsa pradă uitării binefăcătoare faptul că am fost dincoace de linia celei mai cinice frontiere simbolice a lumii cu câteva decenii în urmă și pentru a reevalua posibilitățile care ni s-au deschis acum. Sintagma "Cortina de Fier" a fost inventată de Winston
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
cu centrele și periferiile lor bine circumscrise. Comunismul și-a pierdut centrul, dar este dispersat pe întreaga suprafață a lumii. Nu aceasta ar fi însă problema într-o lume în care fiecare individ are libertatea opțiunii politice și filosofice, ci uitarea, naturală sau mimată, a ororilor pe care le-a provocat alunecarea spre totalitarism a regimurilor comuniste. E nevoie de detașare și imparțialitate pentru a fi dispus să le iei în considerare. "De fapt, așa cum atrage atenția cu ele-ganță Jean Baudrillard
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
are un sens. Tomas Nagel repetă întrebările noastre, ale omului în general 210. Ce sens are viața noastră dacă după o perioadă de timp vom fi în mod sigur uitați? Există metode prin care omul poate să treacă dincolo de această uitare? Care este adevăratul nostru rost pe acest pământ? Care este sensul acestei continue acumulări de bunuri materiale, dacă uneori nici măcar nu apucăm să ne bucurăm de ele? Ideea pare a fi că suntem antrenați într-un fel de cursă bezmetică
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
NATO. Voi trece peste vizitele și peste contactele pe care le-am realizat în alte locuri decât la nivelul continentului nostru sau peste Ocean. Am redeschis cu succes politic - care are nevoie de succes economic, evident - piețe care rămăseseră în uitare după 1989. Am revenit în zone unde România reprezenta o amintire plăcută. Dar, totodată, am fost prezenți acolo cu expertiză politică și, dacă a fost nevoie, cu un angajament. Și ceea ce am reușit să facem în Orientul Apropiat, și proiectele
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Magdalena Boiangiu Ar fi să fie un spațiu al fanteziei, un timp al uitării, câteva zile trăite în preajma talentului și a generozității emanate de nevoia comunicării. Sunt zile normale, unde noi și ai noștri ne vedem mai des și mai mult decât de obicei, ne salutăm, ne pupăm, ne ocolim, folosind toate subtilitățile elaborate
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
p. 212), sau din nou peste trei zile: ,Jurnalul acesta nu merge deloc. Agendă seacă și aproximativă, poate nici măcar o agendă completă, fiindcă atâtea lucruri le uit imediat după producerea lor, deși mi-au luat toată atenția în timp ce se produceau. Uitare curioasă" (p. 213). Deși traversează momente de îndoială, nu poate abandona jurnalul, considerându-l fie un concurent stimulator, fie un substitut consolator al creației epice: Și totuși nu pot părăsi jurnalul. El îmi dă impresia că lucrez" (p. 270). E
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
un paradis terestru, nu e Paradisul. E dominat de zei mărunți - idoli ai tribului, iar tribul sfîșie pe oricine ar îndrăzni să le știrbească o țandără din soclu -, capricioși, nepăsători și ocupați. Care, într-un moment de proastă dispoziție, de uitare sau de indolență- motivul nu mai are nici o importanță - hotărăsc să te gonească de acolo. Poate că se obosesc să-ți dea chiar și o explicație. Dar nici o explicație nu e valabilă și nu poate să atîrne în balanță. Fiindcă
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
o torță. Și chiar dacă torța arde încă, ea nu mai are pe cine ori ce lumina. E ca un țipăt în pustiu. Mai mult, e zădărnicie. Căci ingratitudinea cea mai mare a adevărului este negarea acestuia prin refuz ori prin uitare. Muzica noastră a fost uitată prin scoaterea ei la pensie (înainte de - sau la - termen, nici nu mai contează) și, ca orice pensionar blazat, iese la plimbare (din ce în ce mai rar), de obicei prin parcuri și rezervații (a se citi: grădini botanice ori
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
delicate le abordează fără teamă de anacronisme: naționalismul, problema universalității și a importanței traducerilor, a boemei (din perspectiva valorii și din cea a disidenței politice) ș.a.. Primul impuls al cărții a fost, cum ziceam și mai sus, polemic: împotriva acestei "uitări" a valorilor fundamentale și a deformărilor pe care noile clișee, cele anti-comuniste, le operează asupra trecutului apropiat. Dar există și un al doilea motor al cărții, memorialistic și evocator: "Efectul ŤEchinoxť este, ș...ț o reverie eseistică și memorialistică. În
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
context estivalo-balcanic, adică nesimțitor, lenevit și indolent, Galeria Luchian 12 a deschis o microexpoziție Paul Neagu, alcătuită din 16 lucrări, al cărei scop imediat este păstrarea în actualitate a imaginii marelui artist și sfidarea predispoziției noastre inexplicabile pentru dezinteres și uitare. I Cînd vine vorba despre Paul Neagu este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happening și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]