8,137 matches
-
familie. A trebuit, draga mea, ca în pragul tragic al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu pas profanator pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află în oraș?), frumoasa statuie a regilor, a amândurora... și tot ce reprezenta un trecut acum odios, hulit... [...] M. 67/1948 Joi, 29
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele două ore de lecții cu copiii, am plecat la Maria, care voia să-i vândă o rochie lui Rody M. Pe urmă, invitație la prânz. Am stat de povești despre vrute și nevrute: vrea să se despartă de bărbatul ei, detestă, urăște familia Coadă de Topor. Ne-am așezat la masă; eu mâncam, ea scria pe niște fotografii de amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea la pagina de scris ca un copil. Trebuia să ajungă la repetiție la ora două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
văd chinuindu-se vizibil să găsească ceva amabil de spus. — Ei... probabil că nu vrea să se bage peste noi! spune în cele din urmă. E perfect de înțeles. Însă nici măcar ea nu pare convinsă de ce spune. Doamne, ce-o urăsc pe Elinor. — Mami, hai să ne terminăm ceaiul, zic. Și pe urmă ce-ar fi să dăm o raită pe la reduceri? — Da, spune mami după un moment de tăcere. Da, hai să facem asta! Acum că spui tu, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vin la petrecere o să ne dea câte un cadou? — Cred că da. — A... ha. Dumnezeule. Rămân pe gânduri, uitându-mă la castron, în timp ce degetele mele îi pipăie suprafața strălucitoare. Știți ceva, poate că Luke are dreptate. Poate că ar fi urât din partea mea să-i arunc lui Elinor în față actul de generozitate. OK, uite ce am să fac. Am să aștept până după petrecerea de logodnă. Și abia pe urmă am să iau o decizie. Petrecerea de logodnă e vinerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spună că mai bine o pune înapoi. A trebuit să arunc pur și simplu cafeaua pe ea, exact în clipa în care o împacheta - și chiar și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică-ta mă urăște de moarte la ora asta, adaugă cu tristețe. Nu cred că mă mai invită la nuntă. — Vai, Suze. Sunt sigură că de fapt nu te urăște. Și îți mulțumesc din suflet. Ai fost de milioane. Sincer, nu știu cum aș fi scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică-ta mă urăște de moarte la ora asta, adaugă cu tristețe. Nu cred că mă mai invită la nuntă. — Vai, Suze. Sunt sigură că de fapt nu te urăște. Și îți mulțumesc din suflet. Ai fost de milioane. Sincer, nu știu cum aș fi scos-o la capăt fără tine. — Ei, doar nu era să te las să apari la nuntă ca un cotlet de miel, nu? Suze zâmbește cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uit în jur după sticlă, când răzbat până la mine niște glasuri care vociferează, venind dinspre camera în care s-au închis Robyn și Antoine. — Nu am facut acest lucru deliberat! Mademoiselle, nu am o vendetta cu dumneavoastră! — Ba da! Mă urăști de moarte, recunoaște! aud o voce de fată, sugrumată de nervi. O aud pe Robyn pe un ton foarte împăciuitor, dar nu aud exact ce spune. — Numai ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va spune „Mami, dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc la realitate și o văd pe Laurel privindu-mă îngrijorată. — Să știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va spune „Mami, dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc la realitate și o văd pe Laurel privindu-mă îngrijorată. — Să știi că nu-mi prea place cum arăți. Poate ai nevoie de o pauză. — Mă simt perfect! Pe bune! Mă sforțez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
generos. Dar câteodată trebuie să te pui pe tine pe primul loc. La nunta mea, de pildă... — Ai fost măritată? zic cu uimire. Nu știam. — Ei, a fost cu mult în urmă. N-a fost să fie. Poate din cauză că am urât din suflet fiecare secundă a nunții. De la muzica de la ceremonie și până la jurămintele pe care mama a insistat să le scrie ea. Mâna i se încleștează în jurul unei lingurițe de plastic. De la cocktailurile albastre sinistre la rochia aia complet, complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uitat în jur și a părut să aibă revelația subită... că asta va fi viața ei de acum încolo. Și nu i-a plăcut ce a văzut. Inclusiv eu, bănuiesc. — Vai, Tom. — A început să zică că i s-a urât de viața în suburbie și că vrea să trăiască și ea un pic, cât mai e tânără. Dar eu m-am gândit că tocmai am zugrăvit, mai aveam un pic și terminam și sera, și că nu e un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de dispreț? Nu pot deloc s-o citesc pe Elinor. Acum cred că are un rezervor uriaș sigilat de dragoste în suflet, iar în clipa imediat următoare mi se pare aceeași vacă încălțată dintotdeauna. Acum mi se pare că mă urăște de moarte, după care mă gândesc că poate pur și simplu nu știe cum să-și exprime emoțiile. Cine știe, poate că tot timpul ăsta ea a avut impresia că e cât se poate de prietenoasă! Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
virtute etnică - xenofobia: „Adversitatea față de streini este atât de caracteristică simțirii naționale românești, Încât nu vor putea fi niciodată separate” ; „Întâia reacțiune națională a româ nului [...] este revolta Împotriva străinilor” și „este o lipsă de instinct național a nu-i urî și a nu-i elimina” <endnote id="(512, pp. 128-143"/> ; vezi <endnote id="202, pp. 119-132)"/>. (Pun Între paranteze faptul că, peste o jumătate de secol, În a doua ediție a cărții - Schimbarea la față a României, Edidura Humanitas, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dosarul problemei este mult prea gros pentru a Încerca să-l rezolv aici, dar cred că un lucru trebuie spus tranșant : la origine, nu atât „evreul real” mirosea urât, cât „evreul imaginar”. Explicația antropologică Prejudecata că străinul/evreul ar fi urât mirositor este, cred, o problemă de receptare a alterității la nivelul mentalității populare, conform principiului „cel diferit miroase diferit”. Cu alte cuvinte, (se crede că) evreul miroase diferit pentru că (se crede că) el este diferit. Și evreul nu este pur
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
posibile - organizații ultranaționaliste, „Societatea «Românii verzi»” : „Bărbatul care are copii cu o femeie de alt neam, sau viceversa, crește la sânul lor niște monștri, care jumătate vor iubi până la nebunie neamul În mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate Îl vor urî cu Înverșunare. Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice !” <endnote id="(336, vol. II, p. 517)"/>. „Un pește și o pasăre se pot iubi - spune un proverb -, dar unde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bătrâne fiind ca Baba- Cloanța, cele tinere - niște frumuseți nepământene” <endnote id="(897, p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al XIX-lea”. În ochii lui A.C. Cuza, „jidanii” ar fi o „nație fără teritoriu”, banul fiind „patria lor ambulantă”. Ei ar fi un „neam de traficanți cosmopoliți”, care trăiesc din „exploatarea muncii” altor neamuri, de aceea sunt „disprețuiți și urâți oriunde” (Naționalitatea În artă, 1908) <endnote id="(898, pp. 86-87)"/>. Sigur că mentalitatea care făcea din orice evreu un manipulator de bani și-i considera pe toți cămătarii ca fiind evrei era o gândire bazată pe un stereotip venerabil. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românești din Bucovina. El a pus acest fapt nu doar pe seama antisemitismului teologic cunoscut (popor deicid, căruia i s-a „Închis o dată pentru totdeauna calea mântuirii”), dar și pe seama antisemitismului economic : „În Moldova - scria W. Podlacha -, evreii s-au făcut urâți prin practicarea cametei, de aceea voievodul Petru [Șchiopul] a poruncit În anul 1579 să fie scoși În masă din țară” <endnote id="(12, I, p. 258)"/>. Ulterior, Grigore Nandriș a considerat această interpretare ca fiind eronată, „nu numai din punct
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doua legendă (o perspectivă creștină atribuită creștinilor), porcul iese „blagoslovit”, de unde rezultă obligația rituală pentru creștini de a consuma carnea acestui animal. În fine, În cele două tipuri de legende, asocierea porcului cu Isus impune un paralelism esențial : evreii Îi urăsc pe amândoi, În timp ce creștinii Îi iubesc pe amândoi. „Antropologii - susține Ioan Petru Culianu - clasifică popoarele În «cele care iubesc porcul» și «cele care urăsc porcul»” <endnote id=" (61, p. 137)"/>. Indoeuropenii ar intra În prima categorie, iar semiții În cea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În cele două tipuri de legende, asocierea porcului cu Isus impune un paralelism esențial : evreii Îi urăsc pe amândoi, În timp ce creștinii Îi iubesc pe amândoi. „Antropologii - susține Ioan Petru Culianu - clasifică popoarele În «cele care iubesc porcul» și «cele care urăsc porcul»” <endnote id=" (61, p. 137)"/>. Indoeuropenii ar intra În prima categorie, iar semiții În cea de-a doua. Să ne aducem aminte că apostolii (anume Sfântul Pavel) au trebuit să renunțe la interdicția culinară prevăzută de Vechiul Testament, altfel Însăși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolelor, cea mai eficientă cale de a provoca și de a Întreține iudeofobia a fost acuzația de deicid. Cum poți să-ți manifești mai convingător dragostea față de Dumnezeu altfel decât arătându-ți repulsia față de ucigașii săi ? Căci Însuși „Dumnezeu Îi urăște pe evrei pe vecie”, susținea Ioan Hrisostomul, pe la 400 e.n. <endnote id="(121, p. 46)"/>. „Dacă a fi bun creștin Înseamnă a-i detesta pe evrei - scria Erasmus din Rotterdam În prima jumătate a secolului al XVI-lea -, atunci noi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
odioasei ucideri a lui Hristos”, pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar”. Creștinului medieval Îi era mai dificil să-l urască cu patimă pe „evreul real” - contemporan și concitadin cu el - pentru o execuție, fie și a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar”. Creștinului medieval Îi era mai dificil să-l urască cu patimă pe „evreul real” - contemporan și concitadin cu el - pentru o execuție, fie și a lui Cristos, Înfăptuită de „evreul ima ginar” cu o mie sau o mie cinci sute de ani În urmă. Se pare că, după un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copii” și de „asociat cu Diavolul”, „jidanul” din basm are și alte stereotipuri specifice : e negustor În târg, se tocmește, e ahtiat după bani și aur, e viclean („tot ei Îs mai mehenghi [= vicleni]”), știe să citească (spre deosebire de român), Îi urăște pe creștini („jidanul, tot cu dușmănie asupra creștinului”), ucide folosind otravă („Îi dă nu știu ce și omoară omul”), pretinde că se botează etc. Povești cu evreul infanticid și hemofag se transmiteau din gură În gură, se spuneau mai ales copiilor și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Press, Stanford, 1996. 698. Așa-zisul „antisemitism politicos” (genteel antisemitism) al Virginei Woolf, cum a fost numit de comentatori, se manifesta uneori În forme mai radicale. În 1930, de pildă, ea Îi scria unei prietene următoarele : „Cât de mult am urât faptul că m-am măritat cu un evreu..., cât de mult am urât vocile lor nazale și bijuteriile lor orientale, nasurile lor și gușile lor” (697, p. 136). 699. Teșu Solomovici, România Judaica. O istorie neconvențională a evreilor din România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]