8,399 matches
-
al Perșanilor centrali. Localitatea Comăna de Jos este situată pe malul stâng al râului Olt, pe cursul lui mijlociu, la poalele Munților Perșani. Versantul vestic al Munților Perșani este deosebit de pitoresc, populat de animale sălbatice și cu valoare cinegetică, numeroase vânători avand loc chiar și în prezent. Comăna de Jos află situată la mijlocul distanței dintre Șercaia și Hoghiz pe DN 1 J. La nord se învecinează cu satul Cuciulata, la est cu Comăna de Sus, la vest cu Crihalma iar la
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
în prietenie și-i atrăgea unul spre celălalt, era contrastul adânc, căci erau atât de diferiți ca manifestare în societate. În timp ce Ionel - cum i se spunea de către blăjeni - era o ființă volubilă, cu reflexe fulgerătoare (ce-l calificaseră ca neîntrecut vânător de vipere, pe care le imobiliza instantaneu prinzându-le de gât), cu o memorie excepțională și o ușurință de a se exprima uluitoare, Tit Liviu era un om al trăirii interioare, al reculegerii calme, un analist ce diseca gândurile în
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
mortiere, 79 de tancuri și aproximativ 150 - 200 vehicule ușoare blindate. În încercuire căzuseră cam 80.000 de soldați, majoritatea membri ai Armatei a 9-a, din ea făcând parte Corpul al 11-lea Panzer SS, Corpul al V-lea vânători de munte SS și Corpul al 5-lea, proaspăt sosit în zonă. Alături de cei de mai sus luptau elemente ale garnizoanei din Frankfurt. Printre tancuri se aflau 36 de blidate ale Corpul al 11-lea SS și 14 tancuri grele
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian din jurul orei 12:00 al Corpului aerian sovietic al 4-a, efectuat
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
arată că tigrii siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian, acum o populație dispărută din vest despre care se credea că sunt o subspecie distinctă. Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestație de 104 zile. Tigrii siberieni sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să își ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei. Se hrănesc cu căprioare
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
de rasă, de regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé). Arma principală a grenadierilor călare era o sabie cu gardă lată, ușor curbată. Aceasta era diferită de sabia scurtă curbată, cu lama lată, pe care o foloseau Vânătorii Călare. Armamentul grenadierilor mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care însă o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Pecineaga este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Pecineaga (reședința) și Vânători. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pecineaga se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,35%). Principalele minorități sunt cele de turci (2,1%) și
Comuna Pecineaga, Constanța () [Corola-website/Science/310377_a_311706]
-
Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca șef de stat major la Batalionul 22 Vânători de Munte de la Sf. Gheorghe (1975 - 1977), comandantul Batalionului 27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și Academia Militară, devine ofițer de stat major și este numit ca șef de stat major la Batalionul 22 Vânători de Munte de la Sf. Gheorghe (1975 - 1977), comandantul Batalionului 27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de stat-major al
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
Sf. Gheorghe (1975 - 1977), comandantul Batalionului 27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de stat-major al Brigăzii 2 Vânători de Munte de la Brașov (1980 - 1985); șef al Secției Pregătire de Luptă și șef al Secției Operații din Comandamentul Armatei a 3-a; comandantul Diviziei 2 mecanizată (ian. - oct. 1990
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de stat-major al Brigăzii 2 Vânători de Munte de la Brașov (1980 - 1985); șef al Secției Pregătire de Luptă și șef al Secției Operații din Comandamentul Armatei a 3-a; comandantul Diviziei 2 mecanizată (ian. - oct. 1990); primadjunct al M.I. (14 - 16 iunie 1990), comandantul Armatei a
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major. A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcția de șef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofițer 3 (1975-1980) și ofițer 2 (1980-1982) la Secția Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca, ofițer 2
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
și general român. Din comunicatele oficiale ale Armatei Române la începutul lui 1917 reiese faptul că la Măgura Casinului și la Valea Susistei, Regimentul 77 Infanterie Botoșani a respins inamicul până la vechile poziții prin atacuri foarte puternice, iar Regimentul 8 Vânători, condus de colonelul Alexandru Gorski, a participat la bătălia de la Oituz, contribuind și el la oprirea înaintării inamicului. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1918). În anul 1921, sub impulsul tradiției occidentale, guvernul României a adoptat ideea alegerii unui
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
2001 - "Învierea lui Mozart" (roman), de Nina Berberova (editura Humanitas). 2002 - "Națiuni și naționalisme" (editura Corint). - "Bebelușul este o persoană. Povestea minunată a nou-născutului", de Bernard Martino (editura Humanitas). - traduce pentru TVR2 comentariul filmelor documentare "Ochi de foc", "Ultimul cămin", "Vânătorul de meteoriți", "Noua cortină de fier", "Lourdes: credința care vindecă", "O lume aparte" și "Singuri pe lume", difuzate în același an. 2003 - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue, ediția a II-a (editura Humanitas). - "Cercul mincinoșilor
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
de armată român, numit Șeful Statului Major la 23 August 1944. În 1905 a fost admis la Scoala Militară de Ofițeri de Infaterie și Cavalerie pe care a terminat-o în 1907. Proaspătul sublocotenent a fost repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între 1911 - 1913, locotenentul Mihail urmează un curs
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
județul Galați). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1933-1935) și apoi a absolvit Școală Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din Sibiu. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 10 Vânători din Tighina. În perioada campaniei militare de pe Frontul de Est, a îndeplinit funcția de comandant de companie la Regimentul 10 Dorobanți din Divizia 6 Infanterie, participând la eliberarea Chișinăului, a Odessei și la bătălia de la Cotul Donului. A fost luat
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o în iunie 1913. Participă la campania militară din Bulgaria (23 iunie -31 august 1913). După înapoierea în țară este numit Șef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători (Infanterie) din Ploiești. La 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu este promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Galați. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918). Avansat la gradul de maior la 1 noiembrie 1916, ofițerul este numit șef de
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
și generalilor” Avansat colonel, la 1 ianuarie 1921, a deținut funcția de director de studii și a condus foarte bine „Cursul de Tactică a Infanteriei”, în cadrul Școlii Superioare de Război. Este mutat, la 1 noiembrie 1922, la comanda Grupului 2 Vânători de Munte. La 1 februarie 1924 a fost numit în funcția de Șef al Secției 3 Instrucție a Marelui Stat Major La data de 23 aprilie 1930 colonelul a fost avansat la gradul de general de brigadă, iar la 1
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
Bonaparte, sora cea mai mică a lui Napoleon Bonaparte. Fiul unui hangiu modest care mai avea încă 10 copii, Joachim primește totuși o educație timpurie la seminariile teologice de la Cahors și Toulouse, înainte de a se înrola într-un regiment de vânători călare. Se face remarcat în timpul insurecției regaliste din Paris, servind sub comanda generalului Bonaparte. Acesta apreciază calitățile de comandant de cavalerie ale lui Murat și îl va lua cu el în campania din Italia (1796-1797), unde va face minuni de
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este creată o rezervație de fazani cu locuri frumos amenajate. Fauna pădurilor cuprinde mistreți, vulpi, căprioare, iepuri. Locurile sunt pitorești, la marginea zonei păduroase sunt lacuri cu lebede. Ocolul silvic dispune de "Casa Vînătorului", clădire cu două etaje, loc de cazare și odihnă. Lîngă această casă sînt construite foișoare, locuri pentru frigărui. Tabăra de odihnă (renovată) se află într-un crîng de nuci, în apropierea unui lac. Este prevăzută cu foișoare, un stadion și
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
de-al doilea război mondial trupele române, aflate în apropierea localității Mateuți, au fost atacate de circa 900 de civili, de naționalitate evrei. Iată ce ne relatează veteranul Ștefan Manolache, pe front sergent comandant de grupă mitraliere în Regimentul 6 vânători din Divizia 14 infanterie: "Am participat cu Regimentul 6 vânători la toate luptele pe care acestă unitate le-a purtat în Basarabia împotriva trupelor sovietice. Aveam gradul de sergent și comandam o grupă de mitraliere. Din toate dramele petrecute pe
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
localității Mateuți, au fost atacate de circa 900 de civili, de naționalitate evrei. Iată ce ne relatează veteranul Ștefan Manolache, pe front sergent comandant de grupă mitraliere în Regimentul 6 vânători din Divizia 14 infanterie: "Am participat cu Regimentul 6 vânători la toate luptele pe care acestă unitate le-a purtat în Basarabia împotriva trupelor sovietice. Aveam gradul de sergent și comandam o grupă de mitraliere. Din toate dramele petrecute pe front, cea care m-a impresionat cel mai mult s-
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
predați armatei germane (la acea dată Divizia 14 infanterie din care făcea parte regimentul nostru era subordonată Armatei 11 germane - n.n.). În fața satului Mateuți s-a amenajat un cimitir în care au fost înhumați luptătorii companiei 1 a regimentului 6 vânători omorâți în înprejurări arătate. Acest atac mișelesc a atras ura asupra populației evreiești, întrucât și la retragerea armatei române din Basarabia, în anul 1940, unii evrei au tras asupra ostașilor noștri." Către anul 1990 populația satului Mateuți constituia circa 2600
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]