8,047 matches
-
Novac generalul lui Mihai Viteazul, după ce a fost ars pe rug în Piață Clujului împreună cu duhovnicul sau în ziua de 5 februarie 1601. Recucerind Ardealul Voevodul Mihaiu a așezat aci între 11-16 august 1601 un steag în cinstea marelui și viteazului sau slujitor. Ridicatu-s'a această troița în Ziua Eroilor 21 Maiu 1936."
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
perspectivă comparatistă și constatând un proces succesiv de îndreptare a variantelor pe traseul 1850-1852-1866. Suspiciunea e întemeiată, cu atât mai mult cu cât se știe că Vasile Alecsandri a născocit «cântece» întregi, precum "Movila lui Burcel" și "Cântecul lui Mihai Viteazul", determinându-i pe unii să considere că varianta mioritică publicată de Vasile Alecsandri este o operă a acestuia (Duiliu Zamfirescu, 1909), iar pe alții să se îndoiască de „autenticitatea folclorică a primei versiuni a baladei”. În general s-a acreditat
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Mutației valorilor estetice". În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că și-a susținut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul "Matei Basarab" din București, fost profesor al Colegiului Național "Mihai Viteazul" din București. Este tatăl criticului Monica Lovinescu și unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu și al criticului literar și specialistului în ocultism Vasile Lovinescu. Urmează gimnaziul la Fălticeni, apoi cursurile Liceului internat din Iași (1896-1899). Este licențiat al
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
pentru prima dată teoria imigraționistă în privința etnogenezei românești. Sub formă unui dialog, a combătut originea latină a românilor ardeleni cu starea inferioară a populației românești din Transilvania. István Szamosközy a negat continuitatea română în lucrările sale istorice în timpul lui Mihai Viteazul. Dalmaținul Ioan Lucius a afirmat în 1666 că bulgarii au strămutat populația română din sud în nordul Dunării. La sfârșitul secolului XVII, cronicarul Martin Szentivanyi a emis ideea că doar românii din Țară Românească și din Moldova erau urmașii romanilor
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Florin Constantiniu, dar încă din prima jumătate a secolului XX, a fost susținută de Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Nicolae Iorga și Vasile Pârvan. Etnogeneza proto-românilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, după Herodot, partea de nord a Tracilor și „cei mai viteji dintre Traci”) a avut loc pe ambele maluri ale Dunării, între frontiera de nord a Imperiului și Linia Jireček, indiferent de durata dominației romane. Separarea Daco-Românilor nord-dunăreni de Istro-Românii, Aromânii și Megleniții sud-dunăreni nu provine din migrații ale proto-românilor, ci
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
prin foc și sabie orașele de "oaspeți regali", inclusiv puternica cetate a Hustului. Dupa victoria otomană de la Mohács (1526) asupra regatului ungar, Maramureșul a fost integrat în Voievodatul Transilvania (1538). În 1599, întregul Maramureș a ajuns în stăpânirea lui Mihai Viteazul, odată cu unirea celor trei principate. După 1688, Maramureșul a devenit parte a Imperiului Austriac, odată cu Transilvania. În Maramureș nu a avut loc o trecere la unirea religioasă cu Roma ca în Ardeal. Grecocatolicismul în Maramureș a fost prezent prin apartenența
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
mai mult prin noile obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea habsburgilor, a determinat apariția cetelor de haiduci, mai cu seamă în zonele muntoase din Făgăraș, Apuseni și Maramureș. Cel mai de seamă conducător de haiduci maramureșeni a fost Pintea Viteazul (1670-1703), fiu de nobil român din Țara Lăpușului, care a acționat mai mulți ani în sprijinul populației, sfidând aristocrația și autoritățile austriece. I s-a alăturat lui Francisc Rakoczi al II-lea, care conducea răscoala curuților împotriva Imperiului Austriac, și
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408. "„Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”", așa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius, Mircea a domnit peste Valahia timp de 32 de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înțelepte pe care le-a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. S-a născut lângă Ismail, in Principatele Unite. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia, al cărei
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
căpitan. Ca ofițer adjutant în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, a participat, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, la campania din Bulgaria (23 iun. - 31 aug. 1913). Maior de la 1 apr. 1916, Nicolae Rădescu a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a (Decretul Regal din 10 ian. 1917) „pentru vitejia și priceperea cu care a contribuit la succesul operațiunilor diviziei; cu un minim de forțe la Sălătruc, pe Valea Topologului, a îndeplinit un strălucit fapt de arme” - era
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
forma unui pentagon neregulat, alcătuit dintr-un șanț adânc, căptușit din piatră și dotat cu subterane. Valul are 10 bastioane și 6 porți încercuiește o suprafață de 60 de hectare cu numeroase clădiri . În vara anului 1574 Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Valul are 10 bastioane și 6 porți încercuiește o suprafață de 60 de hectare cu numeroase clădiri . În vara anului 1574 Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia. Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 - 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova. Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și "Elina"), a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel. Încă din timpul
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
avut nouăsprezece frați și jumătate dintre ei i-a executat pentru a-și asigura domnia,dar și petru stabilirea relației diplomatice cu regina Elisabeta I a Angliei.In timpul domniei sale,otomanii au suferit o înfrângere din partea românilor conduși de Mihai Viteazul în Bătălia de la Călugăreni chiar din primul an al domniei sale. A fost succedat de fiul său,Ahmed I(1603-1617),fiind încoronat la vârsta de 13 ani.Cand a fost invitat de onoare la curtea regală a reginei Elisabetei I a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o nouă călătorie de studii în Franța, la Nancy. După 1929 continuă să fie profesor la Găești și Pitești, până în 1938, când se stabilește definitiv în București, funcționând mai întâi la "Școala normală de băieți" și apoi la "Liceul Mihai Viteazul". Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat. Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la "Kalende", este redactor-șef la "Gazeta" (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
era condus de boierul Nicolae Fărâmă, al doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul. Denumirea este probabil o deformare a patronimului Nistor. este situat în partea centrală a Moldovei, în zona codrilor. La nord se învecinează cu raionul Călărași, la sud cu raionul Hîncești, la vest cu raionul Ungheni și România, la est cu
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esențial, care-i subordonează faptele. Iliaș-vodă, fiul turcit al lui Petru Rareș, „pe dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit”. Ștefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz. Portretul lui Ștefan cel Mare Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini și umbre, căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" și "Sentinela română". În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice” ("Șoldan Viteazul", "Mama Anghelușa") și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. Nicolae Bălcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo în 1852. Între anii 1852-1853, Alecsandri rămâne pentru mai multă vreme în Franța. În vara anului
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Poenaru, urmașul lui Gheorghe Lazăr. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, și pe Alexandru Sihleanu, poetul „liră de argint”, așa cum l-a caracterizat Eminescu în "Epigonii". Din această perioadă datează prima sa încercare literară: "Mihai Viteazul, înfățișare dramatică în trei părți". În 1850 merge la studii în Franța, la College de France din Paris, unde îi are ca profesori, printre alții, pe cunoscuții istorici Jules Michelet și pe Edgar Quinet, susținători ai cauzei naționale a românilor
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
din cronicile românești: Mihea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna", în a cărui prefață autorul mărturisește: În 1861 scoate la București "Revista română pentru științe, litere și arte" în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: "Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu, "Cugetările" lui Alecu Russo și "Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor", "Răsunete ale Pindului în Carpați" și "Poeții
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință", volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare cartea
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
guvernului", fără semnătură, II, nr. 247, 18 august 1900. "Un prefect îndatoritor," II, nr. 247, 18 august 1900. "Mamă de poet", semnat Caton, II, nr. 249, 20 august 1900. "Romanță" (după Hugo Salus), II, nr. 250, 21 august 1900. "Un viteaz," semnat Caton, II, nr. 251, 22 august 1900. "Gazetar cu bucata", semnat Caton, II, nr. 252, 23 august 1900. "Galantomul," semnat Caton, II, nr. 253, 24 august 1900. "Un interwiew disperat," semnat Caton, II, nr. 254, 25 august 1900. "Boierii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Denumirea județului este legată de prima atestare la 1097, când este menționat primul comite, care avea atribuții administrative și în afara cetății orașului Alba Iulia. Printre marile evenimente politice din istoria orașului se numără intrarea în anul 1599 a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, precum și execuția în 1784 a liderilor răscoalei țărănești Horia și Cloșca (cel de-al treilea lider, Crișan, s-a sinucis). Alte momente istorice: activitatea revoluționară a lui Avram Iancu (1848) și, în 1918, organizarea la Alba Iulia
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
trei luni mai târziu. Înainte de acest moment, administrația austro-ungară a încercat să reducă pe cât posibil educația în limba română. Primul liceu românesc din Transilvania, după unirea de la 1 Decembrie 1918, a fost înființat la Alba Iulia, având inițial numele „Mihai Viteazul”, fiind redenumit în 1960 în „Liceul Horea, Cloșca și Crișan”. Județul este compus din 4 municipii, 7 orașe și 67 de comune (2007). Istorie Etnografie Turism
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]