75,238 matches
-
tragică explică și ele tăria neobișnuită a covingerilor lui Karol Wojty³a și pontificatul său aparte. și-a pierdut mama când avea 8 ani; trei ani mai târziu s-a stins Edmund, fratele mai mare, iar ultima rudă apropiată, tatăl, a murit În timpul războiului, când Karol avea 19 ani. După moartea mamei, a fost dus de tatăl său la sanctuarul Fecioarei de la Kalwaria Zebrzydowska, iar În anii următori a repetat pelerinajul - Zebrzydowska, ca și Czêstochowa, este un important lăcaș de cult al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noiembrie 1982, la vârsta de 76 de ani, Leonid Brejnev, care semăna de mult cu o fantomă, a trecut În sfârșit În lumea umbrelor. Andropov, succesorul lui, avea deja 68 de ani și nu arăta nici el prea bine. A murit În mai puțin de un an, Înainte de a implementa reformele la care se gândise; i-a urmat În funcția de secretar general Constantin Cernenko, care avea 72 de ani și era atât de bolnav, Încât la funeraliile lui Andropov din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre originile bolșevice ale Uniunii Sovietice, cu vieți și cariere mutilate de Stalin. Ei moșteniseră și supervizaseră un aparat birocratic autoritar și gerontocrat, a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În lumea În care crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu instincte la fel de autoritare, dar care au fost nevoiți să atace corupția, stagnarea și ineficiența care infestau sistemul sovietic de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa Occidentală și Scandinavia, ajungând până În țara Galilor și Suedia și afectând În total, conform estimărilor, aproximativ cinci milioane de oameni. Pe lângă cei 30 de membri ai echipelor de intervenție uciși pe loc, alți 30.000 de oameni au murit de atunci În urma complicațiilor cauzate de expunerea la radiații (dintre care 2.000 de cazuri de cancer tiroidian la locuitorii din imediata vecinătate). Cernobîl nu era primul dezastru ecologic din Uniunea Sovietică. În 1957, un rezervor de deșeuri nucleare a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
resursele naturale. și toate s-au născut din secretomanie. Explozia de la Celiabinsk-40 nu a fost recunoscută oficial decenii la rând, deși s-a produs la doar câțiva kilometri de un oraș mare - același unde, În 1979, sute de oameni au murit În urma contaminării cu antrax de la o fabrică de arme biologice amplasată În centrul orașului. Problemele de la reactoarele nucleare sovietice le erau bine cunoscute celor din interiorul sistemului: două rapoarte separate ale KGB din 1982 și 1984 semnalau echipamentul „defectuos” (furnizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
număr ale comunismului. Dar ar fi greșit să subestimăm forța simbolică a reînhumării lui Nagy. Prin ea se recunoștea un eșec și era admis faptul că partidul a trăit, a propovăduit și a impus o minciună. Când János Kádár a murit, după trei săptămâni - În aceeași zi În care Curtea Supremă a Ungariei pronunța decizia de reabilitare completă a lui Nagy -, comunismul maghiar a murit și el. Mai rămâneau doar formalitățile de deces: s-a eliminat „rolul conducător” al partidului, au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
faptul că partidul a trăit, a propovăduit și a impus o minciună. Când János Kádár a murit, după trei săptămâni - În aceeași zi În care Curtea Supremă a Ungariei pronunța decizia de reabilitare completă a lui Nagy -, comunismul maghiar a murit și el. Mai rămâneau doar formalitățile de deces: s-a eliminat „rolul conducător” al partidului, au fost programate alegeri pluripartite pentru luna martie a anului următor, iar pe 7 octombrie comuniștii - Partidul Muncitoresc Socialist Ungar - și-au schimbat numele În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți sprijinul lor neprecupețit și s-au abținut cu grijă să le acorde orice fel de recunoaștere conspiratorilor, ce erau din ce În ce mai izolați 17. Rezistența nu a fost o simplă formalitate: În noaptea de 20 spre 21 august, trei demonstranți au murit În ciocnirile cu armata. Dar protagoniștii loviturii de stat - pierzând inițiativa publică - Începeau să-și piardă curajul. Nu aveau susținerea armatei, indispensabilă pentru controlarea țării, și, pe măsură ce confruntarea de pe străzile Moscovei (și Leningradului) se prelungea, Își pierdeau principalul atu: frica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar sfârșitul Iugoslaviei - asemănător cu descompunerea altor state foste comuniste - a fost opera oamenilor, nu a destinului. Iar responsabilitatea covârșitoare pentru tragedia iugoslavă trebuie căutată nu la Bonn sau În alte capitale străine, ci printre politicienii din Belgrad. Când a murit Iosip Broz Tito, În 1980, la vârsta de 87 de ani, Iugoslavia pe care el o asamblase În 1945 avea o existență reală. Republicile constituente erau entități separate În cadrul unui stat federal prezidat de reprezentanții celor șase republici și ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
depășit dacă Belgradul nu ar fi supralicitat la Începutul anului 1999cu o serie de măceluri brutale: mai Întâi, pe 15 ianuarie, În satul Racak din sudul enclavei, apoi, În martie, În toată provincia Kosovo. Atacul de la Racak, În care au murit 45 de albanezi (dintre care 23 se pare că au fost executați), a declanșat În sfârșit - precum masacrul din piața Sarajevo - reacția comunității internaționale 11. După negocieri zadarnice la Rambouillet Între Madeleine Albright și o delegație iugoslavă, blocate de refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu se așteptase niciodată ca războaiele din țara lui să dureze atât de mult. Ceea ce e, fără Îndoială, adevărat. Dar aceste războaie nu au izbucnit printr-o combustie etnică spontană. Iugoslavia nu a căzut; a fost Împinsă. Nu a murit; a fost ucisă. Iugoslavia a fost cazul cel mai grav, Însă perioada postcomunistă a fost peste tot dificilă. În Portugalia sau Spania, drumul de la autoritarism la democrație a Însemnat modernizarea accelerată a unei economii agrare Înapoiate - combinație pe care restul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă: era prea târziu pentru a-i pedepsi pe cei implicați În comploturile, procesele-spectacol și persecuțiile din anii ’50 și, oricum, multe dintre victimele lor muriseră. Astfel de probleme, s-a spus, trebuiau lăsate mai bine În seama istoricilor, care aveau acum acces la arhive și puteau scrie povestea corect, spre folosul generațiilor viitoare. Dar, În ce privește deceniile poststaliniste, toată lumea era de acord că trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În perioada În care au fost perfectate cele două afaceri, a fost găsit vinovat În septembrie 1998 de luare de mită pentru partid. Un al patrulea suspect care fusese implicat Îndeaproape În afacere, fostul general de armată Jacques Lefebvre, a murit În circumstanțe neelucidate În martie 1995. Povestea e tipic belgiană (La Belgique, remarca Baudelaire, est sans vie, mais non sans corruption), În sensul că aici duplicarea și diluarea autorității constituționale nu numai că au permis derapaje ale guvernului, ci au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutul european comun. Anii 1945-1989 au căpătat astfel un caracter parantetic. Războiul deschis dintre state, o trăsătură a vieții europene timp de 300 de ani, atinsese Între 1913 și 1945 un nivel apocaliptic: circa 60 de milioane de europeni au murit În războaie sau uciși la comanda statului În prima jumătate a secolului XX. Apoi, Între 1945 și 1989, războiul dintre state a dispărut de pe continent 1. Două generații de europeni au crescut cu impresia până atunci de neconceput că pacea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de exemplare (ediția americană, cu titlul Survival in Auschwitz, a Început să se vândă mai bine abia după 20 de ani). Gallimard, cea mai prestigioasă editură franceză, a refuzat multă vreme să cumpere orice operă semnată Levi; abia după ce a murit, În 1987, opera și importanța lui au Început să se bucure de recunoaștere În Franța. Ca și subiectul lui, Levi a rămas așadar mulți ani fără ecou: nimeni nu voia să asculte. În 1955, el nota că subiectul lagărelor devenise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suferințele Îndurate de polonezi În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de polonezi (neevrei), număr care, deși proporțional mai mic decât rata mortalității În rândul evreilor sau În unele zone din Ucraina, era totuși Înspăimântător. Exista Însă o diferență. Ca polonez, era dificil să supraviețuiești sub ocupația gemană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vegetației de-a lungul anotimpurilor, simbolizată mai ales de tirs, un fel de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne verde chiar și atunci când toată natura pare că moare. Reprezentarea ciclului natural a evoluat spre celebrarea vieții fericite și spre consacrarea "veșnicei întoarceri" a zeului. Totuși, nașterea sa dublă face ca adesea să fie numit "Cel născut de două ori", ceea ce înseamnă de asemenea că, încă de la origine, Dionisos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nu numai de a învia, ci și aceea de a asigura nemurirea celor care practicau cultul lor. "Eu sunt regenerarea și viața" au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului lui Osiris au contribuit probabil la succesul religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în anul 1791, este, de asemenea, o inițiere în misterele lui Isis. În
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în Franța, circulă o legendă care are ca protagonist un anume sfânt Baqui (sau Bacchi). Ar fi vorba tot despre un ofițer roman convertit la creștinism care, după ce a creștinat populația, s-ar fi făcut pustnic. Pe locul unde a murit, se presupune că a fost construită o capelă în secolul al IX-lea. Devenită proprietate a statului în timpul Revoluției și apoi dezafectată în anul 1919, capela Sfântul Baqui a fost în cele din urmă vândută în anul 1920. Astăzi proprietate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți. Pe această linie voievodală creștină se vor ridica noi contingente de cruciați. Cine se va învrednici să bea din izvorul învățăturii Sfintei Evanghelii apa Divină nu va muri în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pregătindu-i neamului românesc, cu moartea lor, un nou și mare destin. Au căzut cei mai buni, elita neamului nostru. Îndurând prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
primul om. Dacă am cântat moartea în cântecele noastre, ne-am axat pe linia creștină. Pentru noi nu există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
veșnicei dăruiri, cu sufletul urcând și trupul coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Pentru acest fapt trebuia să fim izolați. Nu ne-am culcat și toată noaptea am depănat de toate. Părintele Nil Dorobanțu a servit la Mănăstirea Vladimirești împreună cu părintele Iovan și cu maica Mihaela care, după zece ani de temniță, a murit la Miercurea Ciuc. Am primit de la cucernicia sa, în acea noapte, împărtășanie sub formă de bucățele de prescură pe care le voi duce la Aiud și, înmulțite cu pâine, preoții de acolo vor împărtăși mulți însetați de trupul și sângele Domnului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]