79,378 matches
-
în zona de nord-est ruptură, 1887, 1907, 1916, 1919, 1926, si 1950 privind ruptură zona de sud-vest, iar radial 1859 aerisire erupție. O erupție din 1935 să îndreptat spre orașul Hiloa condus la un loc de muncă neobișnuit de putere aer. Cinci bombardiere de 23d și 72d escadrile Bombardament al United States Air Force au lansat bombe în calea de lavă, în scopul de a se distrage departe de Hilo. erupție a oprit șase zile mai tarziu. Primul debit extinsă 24 km
Mauna Loa () [Corola-website/Science/313486_a_314815]
-
Sacagiu", vodevilurile "Fermecătorița" (după George Sand), "Cimpoiul dracului" și "Banii, gloria și amorul", drama cu muzică "Zavera lui Tudor", opera în trei acte " Fata de la Cozia", spectacolele cu muzică "Banul Mărăcine" și "Iancu Jianu, căpitan de haiduci", feeria muzicală "Fata aerului" (scrisă în colaborare cu Eduard Wachmann). Theodor Teodorini, venit în Craiova în 1857, creează o adevărată dinastie artistică, alături de soția sa, Maria Teodorini și de cele două fiice, Elena și Aura Teodorini. Teatrul Teodorini a avut două formații distincte de
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
în stiluri diferite, a brasului, spatelui, înotul sub apă, săriturile și cunoașterea acțiunilor de salvare, însoțite de indicații metodice. Recomandă de asemenea executarea unor exerciții pe uscat utilizând unele obiecte ajutătoare: suspendarea de capătul unor cordoane sau bășici umflate cu aer. Lucrarea este interzisă de biserică în anul 1545. În Franța în anul 1760 se inaugurează primul ștrand public, alimentat cu apă din Sena și dotat cu dușuri cu apă potabilă. În 1774, la Frankfurt se construiește un bazin de înot
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
înotul și formele de hidroterapie ca mijloace esențiale în relaxarea și refacerea potențialului psiho-fizic în urma eforturilor prestate de sportivii de performanță. Înotul cu caracter terapeutic se practică în bazine special construite cu apă încălzită, dar se poate practica și în aer liber sau în ape deschise. Natația ca disciplină sportivă cuprinde: Pe lângă acestea, ar mai putea fi incluse Înotul este sportul cel mai eficient din punct de vedere al raportului dintre efortul depus și caloriile arse. Înotul ajută mult pentru sănătatea
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
după ce salvează un copil pierdut. După câteva obstacole, Jack și Roșe se reîntorc pe punte. Bărcile de salvare au plecat, iar pasagerii mor unul câte unul în timp ce pupă se ridică din apă. Pachebotul se rupe în două, ridicând pupă în aer. Jack și Roșe se scufundă odată cu pachebotul, dar reușesc să iasă la suprafață, și găsesc un panou de lemn plutitor, ce poate să țină doar o persoană. El o asigura că ea va muri de bătrânețe, si la căldură în
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
a calculat și testat noi tabele pentru U.S. Navy controlând numai compartimentele de țesuturi cu perioade de semisaturație H de 20, 40 și 75 minute. Van der Aue, în anul 1951, a calculat noi tabele de decompresie pentru scufundări cu aer comprimat, adăugîng două compartimente rapide de țesuturi de 5 și 10 minute și compartimentul lent de 120 minute, modificând și rapoartele de suprasaturație critice. Robert D. Workman revizuie tabelele lui Haldane și adaugă trei noi compartimente lente de țesuturi de
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
minute și compartimentul lent de 120 minute, modificând și rapoartele de suprasaturație critice. Robert D. Workman revizuie tabelele lui Haldane și adaugă trei noi compartimente lente de țesuturi de 160, 200 și 240 minute. Tabelele de decompresie după scufundări cu aer comprimat ale U.S. Navy sunt valabile din anul 1960 și au fost elaborate de U.S. Navy Experimental Diving Unit din Panama City, Florida. H. V. Hempleman, în anul 1952, a sugerat că un calcul cu un singur compartiment de țesuturi
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
1952, a sugerat că un calcul cu un singur compartiment de țesuturi ar fi satisfăcător pentru rezolvarea problemei decompresiei. Rezultatele au fost reexaminate de Hills în 1966, Hempleman în 1967 și reluate în 1969. Pentru calculul decompresiei după scufundări cu aer, cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, s-a utilizat metoda lui Haldane pentru compartimente de țesuturi de 1,5; 7,9; 29; 120 și 300
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, s-a utilizat metoda lui Haldane pentru compartimente de țesuturi de 1,5; 7,9; 29; 120 și 300 minute. Țesuturile extreme au fost eliminate din calcul, dar a fost introdus și compartimentul de țesuturi cu perioada de semisaturație
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
MN90, utilizate și pentru scufundări sportive și care au un grad crescut de securitate. În afara acestor tabele, în Franța se mai folosesc tabele ale Ministerului Muncii (MT92), special concepute pentru scufundări profesionale. Pentru calculul procedeelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au însumat 3053
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
uman la presiunea corespunzătoare adâncimii scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20, 40, 60, 80 și 120 minute. În urma cercetărilor efectuate, au fost elaborate în anul 1982 tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime și în anul 1989 tabelele de decompresie la suprafață LH-89.
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20, 40, 60, 80 și 120 minute. În urma cercetărilor efectuate, au fost elaborate în anul 1982 tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime și în anul 1989 tabelele de decompresie la suprafață LH-89.
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub apă prevăzut cu o rezervă de aer comprimat care să le asigure o autonomie convenabilă și o libertate de mișcare ridicată. Aceste deziderate au fost îndeplinite prin inventarea aparatului autonom de respirat sub apă cu aer comprimat. De-a lungul anilor acest aparat a suferit completări și
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
un aparat de respirat sub apă prevăzut cu o rezervă de aer comprimat care să le asigure o autonomie convenabilă și o libertate de mișcare ridicată. Aceste deziderate au fost îndeplinite prin inventarea aparatului autonom de respirat sub apă cu aer comprimat. De-a lungul anilor acest aparat a suferit completări și modernizări continue, asigurând astăzi un ridicat nivel de confort și siguranță în exploatare. Aparatele autonome pot fi de mai multe tipuri: circuit deschis, circuit semiînchis, circuit închis sau circuit
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
semiînchis, circuit închis sau circuit mixt. Din această categorie face parte, în primul rând, aparatul autonom cu circuit deschis la care amestecul gazos expirat de către scafandru este eliminat în întregime în mediul acvatic exterior. Acest tip de aparat furnizează scafandrului aer numai atunci când acesta inspiră, la o presiune egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii la care se află. Este folosit în scufundările sportive și tehnice, civile și militare, atât de scafandri amatori cât și de scafandri profesioniști. În secolele XVIII și
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
alimentat dintr-o butelie Michelin . Varianta perfecționată a acestui aparat, din anul 1933, a fost aprobată de Marina Națională franceză în ciuda slabelor performanțe ale aparatului, zece minute autonomie la adâncimea de 12 m, datorită faptului că o mare cantitate de aer se pierdea sub formă de bule între momentele de inspirare ale scafandrului. În anul 1942, comandantul Jacques-Yves Cousteau împreună cu inginerul Émile Gagnan au conceput un detentor inspirat dintr-un regulator construit pentru alimentarea cu gaz de iluminat a motoarelor de
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
urmat de alte variante perfecționate și anume de detentoarele Mistral și Super Mistral de tipul „detentor dorsal“ cu un singur etaj și apoi de detentorul Aquilon cu două etaje separate. Aparatul Cousteau-Gagnan stă la baza tuturor aparatelor de respirat, cu aer comprimat, utilizate astăzi în scufundarea autonomă. În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. În anul 1951 americanul E.R.Cross concepe primul detentor cu un singur furtun și două etaje pe care-l denumește „Sport Diver”. Detentorul
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
piloților de avioane. Sunt fabricate și alte modele iar ultimul dintre acestea, „Waterlung” produs de firma Sportsways, devine în scurt timp extrem de popular în S.U.A. înlocuind aproape în totalitate detentorul Aqualung cu două furtunuri . Aparatul de respirat sub apă cu aer comprimat utilizat în scufundările autonome, este un aparat de scufundare de tipul aparatului Cousteau-Gagnan. Aparatul autonom de respirat în circuit deschis cu aer comprimat are în alcătuirea sa două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
în S.U.A. înlocuind aproape în totalitate detentorul Aqualung cu două furtunuri . Aparatul de respirat sub apă cu aer comprimat utilizat în scufundările autonome, este un aparat de scufundare de tipul aparatului Cousteau-Gagnan. Aparatul autonom de respirat în circuit deschis cu aer comprimat are în alcătuirea sa două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și detentorul. Componentă a aparatului autonom de respirat sub apă. Butelia este un recipient ce are rolul de a stoca aerul comprimat la o
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
circuit deschis cu aer comprimat are în alcătuirea sa două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și detentorul. Componentă a aparatului autonom de respirat sub apă. Butelia este un recipient ce are rolul de a stoca aerul comprimat la o presiune suficient de mare încât să asigure scafandrului o autonomie convenabilă. Detentorul este un regulator de presiune automat ce are rolul de a livra aer scafandrului la o presiune egală cu presiunea ambiantă. Aparatele de respirat sub
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
sub apă. Butelia este un recipient ce are rolul de a stoca aerul comprimat la o presiune suficient de mare încât să asigure scafandrului o autonomie convenabilă. Detentorul este un regulator de presiune automat ce are rolul de a livra aer scafandrului la o presiune egală cu presiunea ambiantă. Aparatele de respirat sub apă cu circuit semiînchis sunt aparate la care o parte din amestecul gazos expirat este evacuat în mediul acvatic, cealaltă parte este reciclată și reintrodusă în circuitul de
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
mai buni actori disponibili ai Teatrului Național. Rolul Felice a fost interpretat de actrița Nina Diaconescu, iar Lucietta de Eugenia Popovici. Participarea la festival a avut parte de un mare succes. Piesa a fost jucată la 24 iulie 1957 în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. În timpul reprezentației a început o ploaie torențială, iar o parte dintre spectatori au fugit să se adăpostească. Apariția lui Birlic pe scenă în rolul jupânului Canciano a oprit din fugă spectatorii, care s-au
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
stâlpi și coșuri de fum. Cărămida de sticlă Cărămida de sticlă este folosită datorită proprietăților ei bune de transmisie a luminii. Este un material potrivit pentru construirea unor ferestre fixe și a pereților drepți. Golul din cărămidă este umplut cu aer la o presiune mică. Cărămida aparentă Cărămida aparentă este un material folosit în placarea unor suprafețe care se doresc să arate ca fiind din cărămidă obișnuită: fațade de clădiri, ziduri exterioare, unii pereți interiori de clădire, arcade, șemineu etc. O
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]
-
cazul cărămizii aparente, nu mai este necesar să se aplice tencuiala. Presiune, umiditate. Cărămida este utilizată în domeniul construcțiilor deoarece acest material este rezistent la presiune și umiditate. Temperatură. În cazul termoblocurilor (cărămida mai eficientă), se folosesc proprietățile termoizolante ale aerului. Astfel, o cărămidă performantă asigură termoizolație. De exemplu, cărămida care posedă un volum mare de goluri verticale are un grad mai înalt de izolație termică. Izolație fonică. În funcție de tipul construcției, se folosește o cărămidă de o anumită grosime. Unul dintre
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]