9,974 matches
-
Mare a construit și un port acolo. A reparat multe biserici și a construit altele noi... În afară de ei au dat ajutoare în bani foarte mulți boieri și familii înstărite... Păi, ce făceau călugării cu banii? N-aveau ce mânca acolo? Îndrăzni Laura să întrebe ducându-și mâna la gură. Era convinsă că a pus o întrebare fără sens, dar se pare că și alți copii s-au gândit la asta. Altfel, nu era așa liniște și nici apostrofările n-ar fi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
biserică toți ascultă, intervin la cântări după regulile lor, fac metanii, se închină... Așa este viața lor toată ziua și aproape toată noaptea... Bine, am înțeles totul, dar... nu ai povestit despre femeile călugărițe sau maici, cum se numesc, a îndrăznit Sandu să vorbească, profitând de momentul de tăcere în care Andrei se gândea ce să mai povestească. Femei? Nu, nu sunt femei acolo. Pe Sfântul Munte nu are voie să pătrundă nicio femeie. Fecioara Maria, atunci când a primit-o populația
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
În orice caz, sunt sigură că știți la ce mă refer. Cam un secol, nu s-a întâmplat nimic. Toți ochii erau ațintiți asupra trapei micuțe în așteptarea primelor imagini ale valizelor noastre. Nimeni nu scotea un cuvânt. Nimeni nu îndrăznea nici măcar să respire. Și-apoi, dintr-odată, s-a auzit zgomotul benzii punându-se în mișcare. Grozav! Atâta doar că nu era banda noastră. Prin megafoane a început să se audă un anunț. Pasagerii sosiți de la Londra cu zborul EI179
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să găsim ceva vag comestibil. —Margaret, striga mama, știind că Margaret era cea mai ascultătoare dintre toate surorile. Nu vrei măcar să-ncerci? Iar Margaret, ca o fată bună ce era, băga o bucățică în gură. —Ei? o întreba mama abia îndrăznind să respire. — Nu poți s-o dai nici la câini, răspundea Margaret. Sinceritatea era una dintre virtuțile ei, pe lângă faptul că era ascultătoare și curajoasă. Așa că, după mai mulți ani de cine înlăcrimate și din ce în ce mai mulți bani cheltuiți pe cereale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fără să-l privesc în ochi. Apoi am ridicat privirea către el și nu mi-a venit să cred cât de jignit arăta. — Știu că ești măritată, mi-a spus el cu voce scăzută, privindu-mă în ochi. N-aș îndrăzni să fac nici un fel de presupunere. Nu vreau să-ți fac curte. Nu vreau decât să fim prieteni. Îmi era îngrozitor de rușine. Îmi venea să mor de rușine. Aproape că mi s-a tăiat răsuflarea de-atâta jenă. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că aveai nevoie de mine, a zis James oftând și dându-și ochii peste cap. Asta e puțin spus! Apoi a făcut o pauză - de efect? - și s-a holbat la mine, cu fața contorsionată de furie. Eu n-am îndrăznit să vorbesc. Eram captivată. Ce mai urma după asta? Știam că aveai nevoie de mine, mi-a scuipat James. Tot timpul ai avut nevoie de mine. Dintr-un motiv sau altul. Cum să nu știu? Nu puteam decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nou. Nu pot să zic nimic împotriva lui, pentru că asta o să fie dovada că mă gândesc numai la mine. Mi se pare că se așteaptă să fiu așa de recunoscătoare că sunt din nou cu el, încât să nu mai îndrăznesc niciodată să mă plâng de ceva. James are voie acum să facă orice greșeală, iar eu trebuie să-mi țin gura. Ei, stai puțin, nu trebuie să-i mai suporți prostiile, a bolborosit mama. E suficient să ți se pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fii cinstit cu mine. Nu e nevoie de toate smecheriile astea ca să te protejezi. Putem să rezolvăm problema asta și putem să avem o căsnicie așa cum trebuie. Am terminat de vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am convins că trebuia să fie adevărat. Am crezut că dacă pot să mă îndrept, atunci o să pot reface și mariajul nostru. Dar nu era nimic în neregulă cu mine. Tu nu făceai altceva decât să mă manipulezi. —Cum îndrăznești? mi-a zis James cu fața roșie ca sfecla de mânie. După tot ce-am făcut pentru tine. Am fost un soț perfect! —James, i-am spus cu un calm glacial. Nu contest faptul că, de-a lungul anilor, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adaug fragmente psihosomatice fictive, și așa se naște, uneori cu mari dureri, un personaj de hîrtie, precum oamenii lui Golding, fiindcă tot aparținem aceleiași zodii. Și tot așa s-ar putea explica incompetența mea În psihologia realului. Cu toate acestea, Îndrăznesc să susțin că nimic nu poate fi mai idiot decît să te duci la serviciu. Și, ca atîția alții, mereu am fost obligat să mă duc acolo, „să-mi cîștig pîinea”. Să muncești În loc să conversezi, să cunoști oameni, femei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care interpretează totul, scrisul, mersul, filmul, mașina de spălat, societatea, Star Treck. Teatrul. Obsesiile. Într-o zi, Freud căuta ceva nou În psihic, prin iarbă, a găsit un falus. S-a fixat asupra lui. Apoi asupra soției falusului. Căreia nu-ndrăznesc a-i scrie numele deși o ador ca pe lumina ochilor. Mă șochează cînd citesc cuvîntul ăsta Într-o carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacă, În sfîrșit, v-a frămîntat problema politică, gata, s-a isprăvit cu toate. Același om jurnalist răspunde: „Țările socialiste au fost efectiv salvate de planurile sovietice de Încătușare, de către domnul BÎrlădeanu”. Parc-am bănuit eu ceva, dar n-am Îndrăznit să merg pînă la capăt. Persistă totuși o sîcÎitoare tulburare, anume că nu văd din ce pricină, dacă ne-a salvat atunci, trebuie să ne Îmbolnăvească acum. Tot sprijinindu-l pe matusalemicul salvator, Corbu face și „o paranteză, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va fi Înapoiat pe o tavă de argint. El Își va reconstrui imperiul răului și vom avea parte din nou de vremuri fericite. Atît de mare este puterea omniprezentului Mickey C., Încît de cîțiva ani nici un gangster parvenit n-a Îndrăznit să-i nimicească activitățile ilegale, aduse Într-o stare de acalmie, ca de siestă. Totuși Jack Whalen, zis și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe ( Lidiei, cu iubire) Am îndrăznit să privesc mai îndeaproape prin porțile cerului și nu mi s-au mai dezlipit ochii de imensitatea lui, astfel că m-am trezit încătușată de frumusețe, fără putință de scăpare în albastrul etern. Pe albe dale de nori, pașii mei
Poem de vis by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83293_a_84618]
-
E acasă guguștiucul și iar m-a făcut să dau cafeaua în foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face fără el“. Coborându-și privirea asupra ceștii fierbinți pe care nu îndrăznea încă să o ducă la gură, se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou povestea pe care o spusese de multe ori până atunci, nu pentru că și-ar fi pierdut memoria, dar puține amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și tot ce îi spune acum, dar în alte vorbe, mai înțepătoare, mai aprige, mai dure sub imboldul furiei și al neputinței, i-a spus atunci unui șef care nici măcar nu era prea mare, un șefuleț de birou, acolo, dar îndrăznise să o întrebe de familie și de soț și dăduse din cap cu un aer insuportabil, numai nu-i zicea că el nu le dă de lucru femeilor care nu-s în stare să-și țină bărbații. Ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât a durat drumul până la draperiile ce acopereau ușa, protestele celor ce nu mai vedeau ecranul, dar i-ar fi fost imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imaginat. Nu teama, ci altceva mai greu de definit, de parcă n-ar fi vrut să violeze niște tabu-uri neștiute al căror sens nu-l pricepea, îl făcea să meargă încet prin casă, iar dimineața să se bărbierească pe dibuite, neîndrăznind să înlăture vălul alb de pe vreuna din oglinzi. Nu știa ce semnificație are obiceiul acesta. Dar ca și cum s-ar fi temut să se vadă în oglindă, în viață și continuând să facă gesturile pe care de atâția ani le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gesturile care îmi fac bine, dar nu e ce vreau eu. Nu vreau mult. Dar nu înțeleg dacă nu e în stare, dacă nu vrea sau dacă nu sunt eu absurdă. Și atunci simt cum colcăie reproșurile în mine. Abia îndrăznesc să-i mai spun «iubitul meuă, pentru că imediat ce deschid gura îmi zice «știu ce gândeștiă și îmi spune aproape exact totul, nu știu cum de află, din privirile mele sau din gesturile mele, mă simt încurcată și dominată și nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că atunci când nu îndrăznești să faci un lucru - se gândea - nu are rost să învinuiești soarta, or el îndrăznise, iar atunci când te risipești, trebuie să te risipești și să trăiești până la capăt chiar și strivirea și numai astfel vei ști să-ți umpli palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid, pentru că atunci când nu îndrăznești să faci un lucru - se gândea - nu are rost să învinuiești soarta, or el îndrăznise, iar atunci când te risipești, trebuie să te risipești și să trăiești până la capăt chiar și strivirea și numai astfel vei ști să-ți umpli palmele cu ceea ce zilele, puține-multe, aduc. Și-a câștigat prieteni noi și i-a pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un mic frison celor care împărtășesc înclinațiile tale cam triste și rutinate.) Și având în vedere toate acestea, nu e deloc surprinzător că a fost obligată în mai multe rânduri să împrumute mari sume de bani de la tatăl ei; și îndrăznesc să spun că în împrejurările date, era de dispusă să joace un rol pentru el, dacă prețul era suficient de mare. M-am dus la fereastră. Era așezată prea sus în zid ca să văd ceva, dar nu conta: vedeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
început să pună întrebări. Am răspuns la majoritatea. Fiona nu era în stare. Infirmiera nota răspunsurile pe un carnet. În curând păru să ajungă la o concluzie și spuse: — Urmați-mă, vă rog. În timp ce ne conducea pe un coridor, am îndrăznit să mă plâng timid: — Nu par a fi mulți medici pe aici. Trecuse deja de unsprezece. — E un singur medic de gardă astă-seară. Consultă cazurile majore și pe cele minore, deci are multe pe cap. A avut mai devreme un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atât de sigur, îi salut mai șovăielnic. Sper și mă rog ca, măcar pentru o noapte, scumpa mea soră Tabitha să fie eliberată din scandaloasa ei izolare, pentru a fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]