KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...300 301 302 ...326 >

8,142 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

dușmani, Xudura și-a amintit vechea formulă a huayahuasca, la fel cum și-a amintit și formula pentru micșorarea capetelor... Sunt câteva zile de când Ulla, fiul lui Kano, a luat leacul. La început, credeam că o să moară, atât de tare țipa, dar acum e liniștit și spiritul lui călătorește în fiecare dimineață în tabăra albilor și aude conversațiile dușmanilor noștri... În ce limbă le aude? — În toate. Mintea celor care beau huayahuasca devine atât de ascuțită, atât de trează și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la malul lagunei și îl văzură îndepărtându-se spre Sud-Est, verde, rapid, metalic... Câteva minute mai târziu, se auziră exploziile, stinse, îndepărtate, metalice. Și, la urmă, țăcănitul mitralierelor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase găleata pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii sar, dezinfectează rana, pansează și, mai ales, se scuză: Este cam... sărac cu duhul, se scuză toți cei din dispensar. Măcar să mă votați... Ca o recompensă... Îhî, aprobă Barnea. Zamfir îl mîngîie pe creștet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia. Fata îl ajută să iasă din separeu, temîndu-se de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ședința convocată în grabă se înfierează atitudinea agresorului și mister Polis apasă pe pedală. A folosit armamentul din dotare pentru mutilarea unui coleg. Eu l-am folosit, strigă mutilatul. Eu am folosit arma la bătaie. S-a folosit arma unității, țipă Polis. Costel se uită la sală și remarcă faptul că mulți colegi stau pasivi de teamă. Supunem la vot, strigă Polis. Se numără: unu, doi, trei,..., zece. Din 180 de prezenți. Nu se poate, tovarăși, trebuie să înfierăm asemenea acte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mai abitir rîde tînărul. Deci, tu ești banditul! Măciulia își face treaba, rupe o coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat peste voi! Cum de te-ai născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un cîine? Nu te supăra, avem vreo vină noi? Sigur că avem. Sîntem sau nu sîntem oameni? Tînărul nu prea găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi din nou la mine și stai pînă dimineața? Dar dacă am eu dreptate? Păi, vom avea de lucru puțin, nu? Tinerii se întorc cu pas vioi și îl văd pe Ionel întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
făcut. Merită păcătoșii ăștia să-l țină aici pe Fiul Tău? Stelele au reapărut peste sat și Banditu' se strecura ca o fantomă spre casa lui Bratu. Ai luat-o? Da. Bratu se uită, luminînd cu o lumînare icoana și țipă ca apucat: Ai distrus-o, dobitocule! Dar nu-i dădeau drumul... Cine, mă, animalule? Sătenii. Ai rupt și o bucată din pictură. Acum nu mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar nu mai are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea, se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și cade. Adela țipă cînd descoperă că Raj al său, soțul, zace mort acolo. Era plin de noroi și o broască rîioasă i-a ieșit din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei doi trimiși la furat pește. Și sculele? țipă Raj. Mergem după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta pește, denunță mascat învoiala. Lăsați peștele aici și cînd aduceți sculele... Îl lăsăm acasă la noi, că-i al nostru. Este al vostru, dar după ce capăt sculele. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a fost. Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca, răcnește Adela. Gobăile au ieșit în curte și o gîscă pornește spre Raj. Și gîscaaa! țipă Adela, leșinînd. O poveste stranie Daniel Ciobotari era șofer pe camioane grele și mai tot timpul era pe drumurile Europei. Avea o muncă grea, chiar foarte grea și, în general, pleca singur în curse de mii de kilometri. Dormea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ici, pe colo și coboară mai jos, în timp ce Dulcineea dormea tun. Cînd amorezul a ajuns jos de tot, a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în timp ce Dulcineea dormea tun. Cînd amorezul a ajuns jos de tot, a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid. De ce? Ascultînd povestea, șeful intervine: Dacă sînteți începători! O să vedeți cum rezolv eu problema. Juncu reîncepe lupta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse și constată optimist: Osul nu-i rupt. Doar carnea s-a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul. EL este pus cu piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Cît a durat violul? Vreun ceas, nu pot ști. A rupt...?, știi mata. Nu, că eu nu port prin casă. Adam ar vrea să izbucnească în rîs, dar se abține. Deci n-a găsit nici un obstacol? Nu. După aceea ați țipat, ați chemat vecinii? Da. Am răcnit că am și răgușit. Și el, el ce făcea? Striga: "ho nebuno, că nu te-am mîncat!" Procurorul a înțeles toată scena ca și cum ar fi fost martor. Se forțează să fie serios și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
trupul său se umplea de bucurie și își lua drepturile împotriva voinței impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai trăit așa? Opt ani. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai trăit așa? Opt ani. Eram domnișorică. Pe urmă am dat de greu... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]