9,827 matches
-
i se oferă posibilitatea de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și sociale, până atunci de neatins. O poate face pentru că individualitatea umană este o expresie a concretului universal, ceva care nu mai poartă nici un respect pentru o moralitate abstractă. Cu alte cuvinte, individualitatea concretă este de neimaginat în afara unui organism corporal, în afara existenței omului în natură, antrenat în rezolvarea contradicțiilor de diferite feluri. Confruntarea cu ele dă naștere unui "eu", generator de activitate spirituală, de raporturi spațio-temporale conștiente. Obiectele
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mental, în ontogeneză, o procesualitate care s-a întâmplat anterior în filogeneză, pe care să o aplice fenomenelor de conștiință. Activitatea inteligentă, la care dorea să aplice acest sistem de analiză, avea în vedere combinațiile mentale de natură concretă și abstractă, de complexitate crescută etc. În cele din urmă a fost nevoit să admită că și la nivelul conștiinței animalelor pot lua naștere judecăți raționale, asemenea celor care se produc la oameni. Un demers care, de fapt, își are punctul de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai degrabă interesele economice ale statului decât nevoile informaționale ale publicului. Opiniile lui Habermas au căpătat o relevanță crescută odată cu dezvoltarea jurnalismului din mediul virtual și a spațiului pentru discuții publice oferit de bloguri, forumuri etc. În timp totuși, natura abstractă a viziunii lui Habermas a făcut-o dificil de aplicat corect în jurnalism, iar anumiți cercetători și-au revizuit evaluările, numind teoria sa despre sfera publică "puțin mai mult decât un memento idealizat, care ne arată că ne confruntăm cu
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
și criterii de selecție a textelor / 224 6.2. Analize cantitative, semantice și pragmatice / 230 6.2.1. Analiza semantică / 231 6.2.2. Analiza contrastivă / 233 Publicistica spațiul configurării unui nou Eminescu / 241 Anexe / 259 Bibliografie / 283 Indice / 297 Abstract / 301 Prefață Intuiția directă și simplă a bunului simț teoretic ne poate spune de la început cât de interesantă ar fi o analiză semiotică a limbajului politic eminescian. S-a glosat gazetărește îndelung, s-au făcut și unele încercări mai temeinice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
matematic, susține autorul, este singurul "în care se poate da un criteriu riguros de delimitare a aspectului denotativ și în care părăsirea funcției denotative pune sub semnul întrebării însăși rațiunea de a fi a limbajului matematic"83. Expresie a gândirii abstracte și obiective, limbajul științific are ca scop aproprierea realității din perspectivă științifică. În vreme ce limbajul politic operează în spațiul opinabilului, limbajul științific vizează adecvarea la realitate și prezentarea fidelă a acesteia. Construcție a unei gândiri disimulate, promovând valorile grupului de putere
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu care operează, din perspectiva conținutului lor. Procesul semnificării reprezintă o abstractizare prin convertirea în fapte de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora"86. În acest sens, limbajul filosofic se definește prin folosirea numelor abstracte, care se raportează la construcții logice ce nu trimit la realități materiale. În cazul numelor abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora"86. În acest sens, limbajul filosofic se definește prin folosirea numelor abstracte, care se raportează la construcții logice ce nu trimit la realități materiale. În cazul numelor abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de consecvența și coerența logică a limbajului filosofic. Specificul limbajului filosofic este conferit totodată de problematica abordată
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
110: * utilizarea unui vocabular și a unei sintaxe simple, răspunzând imperativului accesibilității mesajului politic, care se adresează unor categorii largi de public; * recursul la metafore, cu trimitere la domenii eterogene (istorie, război, mitologie, sport etc.), cu rol în sensibilizarea aspectelor abstracte ale lumii politice; * folosirea verbelor modale și performative care evidențiază atât aspectul imperativ al limbajului, cât și caracterul său dinamic; * utilizarea cu predilecție a conectorilor de adițiune, conferind actelor discursive un caracter de coerență și de realitate, datorat acumulării; * intensificarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
explicație de natură psihologică a fenomenului: specialistul are sentimentul că posesia termenului străin este condiția informației exacte și complete 123. Limbaj politic și mutații semantice Analiza semantică a limbajului politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care nu omite însă nici resursele celorlalte procedee. De-a lungul timpului, se remarcă preferința pentru unele sau altele dintre acestea. Astfel, limbajul politic românesc din secolul al XIX-lea manifestă interes deosebit pentru prosopopee, prin intermediul căreia, se atribuie obiectelor/ abstractelor/ elementelor naturale ori supranaturale caracteristici ale ființelor animate. Dublată de personificare, prosopopeea face sensibilă și inteligibilă lumea formală a politicii, facilitând accesul publicului la universul de semnificații al vieții politice. Limbajul politic contemporan valorifică, cu precădere, virtuțile metaforei, calitatea acesteia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de personificare, prosopopeea face sensibilă și inteligibilă lumea formală a politicii, facilitând accesul publicului la universul de semnificații al vieții politice. Limbajul politic contemporan valorifică, cu precădere, virtuțile metaforei, calitatea acesteia de a opera treceri de la complex la simplu, de la abstract la concret, imprimând discursului o puternică dimensiune subiectivă. Metafora politică pierde virtuțile metaforei poetice, devenind vulgară, în sensul etimologic al cuvântului, și laborioasă, iar importanța ei nu rezidă în frecvență, ci în locul pe care îl ocupă în economia manifestării discursive
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a prezenta faptele "în calitate de", în baza unei relații de asemănare care generează deplasarea de sens: a vorbi despre politică în termenii unui joc, despre război în termenii unui spectacol de teatru, despre problemele sociale în termenii patologiei, despre noțiuni abstracte în termeni concreți sunt tot atâtea deschideri pe care le facilitează metafora la nivel semantic. Ca mijloc de expresie utilizat în comunicarea politică, metafora poartă amprenta unor judecăți de valoare: ea poate să pună în valoare sau să devalorizeze obiectul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față/ în spate etc., favorizând elaborarea unor judecăți negative, pozitive sau neutre asupra unei stări, a unei situații sau a unei persoane, prin localizarea acesteia; b) metafore ontologice: permit perceperea evenimentelor, emoțiilor, ideilor etc., în calitate de entități. Prin intermediul metaforelor ontologice, experiențe abstracte devin experiențe concrete, noțiuni care nu pot fi cuantificate devin evaluabile, noțiuni spirituale devin materiale etc. (Lupt pentru inima acestei țări!); c) metafore ale conținuturilor: permit considerarea stărilor și activităților în calitate de obiecte. În acest sens, activități, evenimente, acțiuni și stări
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia iluzia că pricepe"311. Exegetul subliniază în aceste rânduri una dintre cele mai mari calități ale stilului publicistic eminescian: capacitatea de exprimare a ideilor abstracte prin cuvinte simple, facilitând astfel accesul cititorilor la mesajul textelor: "Teoriile sunt înșirate pe ață băbește, sunt desfăcute în pilduri, prefăcute în teatru monologic, spuse în serios și luate-n râs, cu o invenție verbală, cu o proverbialitate neasemuite în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin apelul la conotații naționale, mitologice, etnologice ș.a. Deplasarea interesului de pe aspectele informative pe dimensiunea analitică este evidentă în apelul jurnalistului la metafore și simboluri evaluative, la analogii și comparații, menite să accesibilizeze conținuturile abstracte, să le confere "substanță" și "vizibilitate" pentru percepția cititorului. Apelul la simboluri și mărci socio-culturale specifice permite identificarea jurnalistului cu publicul cititor, aducerea în același plan a emitentului și a receptorului, prin prisma orizontului epistemologic comun. În acest sens, planul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberali: "Pe partidul roșu îl ține la un loc și îl disciplinează nevoia de funcțiile statului și neînsemnătatea individuală a celor mai mulți membri, pe cel conservator identitatea de principii; și fiindcă nevoile pot fi comune, dar e mai greu ca principii abstracte să se reflecte în același chip în o sumă de capete omenești, de aceea nici negăm, nici ne pare rău daca unele persoane din partidul conservator simt necesitatea de-a se deosebi într-un chip sau într-altul de noi
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
chip sau într-altul de noi"419. Roșii și Albii deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între idei conservatoare și liberale, între idealuri abstracte de organizație va căta să înceteze"420. d) Suzeranitate/ vasalitate. Desfășurându-și activitatea publicistică într-o perioadă în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic major, subliniind, într-un articol
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu fie strict parlamentar?"461. Expunerea adresată și procedeele complementare, de atragere și implicare a cititorului în demersul argumentativ, sunt specifice configurației retorice a articolelor de opinie, în special a editorialelor. Grație expunerii adresate, cititorul nu mai este o entitate abstractă, virtuală, devenind prin ipostaziere o parte integrantă a manifestării discursive, în cadrul căreia i se atribuie roluri variate: confident, martor, partener de dialog ș.a. Cititorul devine astfel coparticipant la formarea textului și nu mai este o instanță pasivă care se limitează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mijloace precum: utilizarea paremiologiei românești și străine în argumentarea ideilor politice; explicitarea constantă a vocabularului; dezvăluirea mecanismelor și strategiilor discursive, prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii exemplului și a analogiei, cu rol în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de expresie la problematica abordată, urmărind efecte particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică, demografie ș.a. Dascălul își sprijină demersul pe cultivarea cu obstinație a unei logici a exemplului, menită să îmblânzească caracterul abstract al unora dintre concepțiile și realitățile politice prezentate. Dimensiunea paideică a publicisticii eminesciene este întreținută de dialogul permanent cu cititorii și de comentariul didactic, cu funcție de explicitare: "Este oare un singur cititor care să crează cum că un om de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
213, 242-245, 294 Vazaca, Mariana / 107, 152, 243, 294 Vermont, B.V. / 228 Vlahuță, Al. / 228 Vulcan, Iosif / 108, 137 W Wald, Henri / 53-54, 294 Wittgenstein, Ludwig / 44, 53, 295 Z Zafiu, Rodica / 33, 46, 50, 91, 295 Zamfirescu, Duiliu / 228 Abstract The current paper, resulted from the research developed in the context of a joint PhD of the Faculty of Philosophy and the Faculty of Computer Sciences at "Alexandru Ioan Cuza" University of Iași, suggests an interdisciplinary approach of Mihai Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
titlul de procurator. Franța actuală corespunde deci la nouă provincii antice, Corsica fiind integrată ansamblului provincial Sardinia-Corsica. Dar, dacă provincia formează cadrul instituțional, realitatea se trăiește în cetate. Realitatea politică: cetatea Pentru gal, provincia rămîne o noțiune îndepărtată și adesea abstractă. Orizontul său politic este în mod fundamental cetatea de care depinde, adică un teritoriu delimitat, în sînul căruia un centru urban grupează activitățile politice: în afară de Roma, aici este adevărata lui patrie. Trei categorii de statut. Aceasă patrie se înscrie într-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
drept politic și civil în afara cetății sale. Pictografică (scriere). Cea mai mare parte a reprezentărilor gravate pe ceramică au o valoare decorativă. Dar, în anumite cazuri, dispunerea lor se face după serii ordonate în panouri cu desene juxtapuse și uneori abstracte. Totalitatea acestor semne are deci o semnificație care depășește simpla noțiune ornamentală: pot fi considerate un mijloc de exprimare și o primă formă de scriere, ceea ce André Leroi-Gourhan numise picto-ideografie. Poliptic. Document care dă descrierea unui mare domeniu din epoca
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii abstracte, devenea din 1942 (cînd l-a cunoscut pe pictorul naiv Jean Fous) un fervent promotor și colecționar de pictură naivă, unul din principalii “patroni” ai artei naïve și fondatorul Muzeului Internațional de Artă Naivă Anatole Jakovsky din Nice, Franța. El
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
unul la altul. Unele elemente par a proiecta dincolo de naivitatea pură, purtîndu-l pe pictorul naiv În sfera artei Înalte, superioare. Astfel, linia de demarcație, deși flexibilă, rămîne nesigură”. Să nu uităm că Wassily Kandinsky nu vedea pentru viitor decît arta abstractă sau pictura naivă. Lăsînd deoparte pregătirea de specialitate, care, după cum am văzut nu conferă prin sine valoare artistului, rămîne să evaluăm profesionalitatea lucrării de artă prin abilitatea de a stăpîni mijloacele de exprimare plastică și trebuie să-l citez din
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]