7,668 matches
-
rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două armate potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu degeaba, s-a ajuns să se vadă În Zoroastru primul „apocaliptic” al Orientului antic (Nyberg, 1938, p. 267; Duchesne-Guillemin, 1948, pp. 142 sq.; Rudolph, 1961
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
140), contaminând-o, făcând-o nedreaptă, slăbind-o. În această acțiune distructivă, principele tenebrelor are colaboratori spirituali (da¶va, druj) și materiali, precum vrăjitori (y³tu; În limba pahlavi, j³d¿g) și vrăjitoare (pairik³, În limba pahlavi, parșg) sau dușmani ai adepților credincioși ai lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (mazdayasna), adică adoratori ai divilor (da¶v³yasna; Lommel, 1930, pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod clar fenomenul cel mai semnificativ (Christensen, 1925; Klíma, 1957; 1977; Bausani, 1959, pp. 120 sqq.; Sundermann, 1977b; 1988; Shaki, 1978; Yarshater, 1983b). Mazdak, care câștigase inițial bunăvoința suveranului Kaw³d I (488-531 d.Hr.), a fost mai apoi masacrat Împreună cu adepții săi de către fiul acestuia, Khosrow I, „cel cu sufletul nemuritor” (Husraw ș an½șag ruw³n) (531-579 d.Hr.), reprezentant al intereselor aristocrației și clerului. El a Încercat să pună În practică o formă arhaică de socialism sau comunism, Într-o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau comunism, Într-o perioadă de criză militară, politică și socială a imperiului sasanid, Încercând să răstoarne un sistem economic și fiscal care privilegia păturile Înalte ale societății (În izvoare, toate puternic anti-mazdakite, acesta este acuzat că ar fi fost adeptul folosirii În comun a bunurilor și femeilor; acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
articol în care vorbește despre manuscrisele lui Ion Budai-Deleanu și în special despre Țiganiada, încercând o paralelă cu Don Quijote de la Mancha”. Cu numărul 9-10/1926 se încheie prima serie a revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
o condiție necesară pentru o FBS, va trebui să renunțăm la o regulă considerată definitorie pentru democrație. Acesta este în sine un rezultat surprinzător pentru că, într-o interpretare tare, indică faptul că democrația nu este minimal-rațională<footnote Cum sunt însă adeptul interpretărilor slabe, voi reține doar ideea că majoritatea, formulată în cadru binar arrowian nu dă întotdeauna rezultate tranzitive, acest lucru nefiind însă valabil decât pentru anumite profiluri de preferință individuală. footnote>, deși este nedictatorială, îndeplinește condiția independenței față de alternativele irelevante
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
un apărător al țărănimii, întrucît nici măcar dreptatea socială nu avea pentru el o valoare mai mare decît națiunea 147. Dar accentul pus de el asupra dreptății sociale într-un cadru naționalist i-a deconcertat pe conservatori, chiar și pe marele adept al lui Bismarck, Petre P. Carp. Iorga a rupt-o cu conservatorii după Congresul Partidului Conservator din februarie 1906, dîndu-și seama că naționalismul său era ireconciliabil cu platforma partidului. Pe vremea aceea elaborase un program bazat pe naționalismul lui cultural
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sub diferite stăpîniri străine și cei "liberi" și ca o reacție la mișcarea memorandistă din Ungaria. Cu toate acestea, activitatea Ligii era tot mai firavă; prin 1907, cele 52 de activități inițiale se reduseseră la 6219. Atunci cînd Iorga și adepții săi au revigorat Liga, momentul respectiv a marcat o schimbare neoficială a politicii românești față de Transilvania și Bucovina. Iorga își pusese "Neamul românesc" la dispoziția Ligii chiar și înainte de aceasta. La 10 iunie 1907, Iorga a devenit membru al Comitetului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rege, Ion C. Brătianu nu a renunțat la neutralitatea României. Acest lucru a fost decis de către Consiliul de Coroană ținut la Sinaia la 4 august 1914. A existat o facțiune pro-Puterile Centrale, reprezentată de P. P. Carp, un boier progerman adept al politicii lui Bismarck, și de Sturdza, care nu era chiar atît de filogerman pe cît era de rusofob. Deși retrocedarea Basarabiei era aproape imposibilă, anexarea Transilvaniei și a Bucovinei putea deveni o realitate. Majoritatea opiniei publice românești a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mult cu cît declarase că Partidul său este "un partid democrat de stînga", cerînd o reformă radicală a pămîntului, vot universal etc. Dar tocmai nevoia aceasta critică de organizare a partidului în politică nu era înțeleasă de către Iorga. Mulți adepți l-au părăsit în lunile acestea și după aceea, nu numai Cuza și Ion Zelea Codreanu, ci chiar și propriul lui cumnat, Ștefan Bogdan, care a trecut la liberali 15. Era oare vorba despre lipsa de înțelegere a lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luptător", un intelectual de o anvergură extraordinară, ceva mai mult decît incoruptibil (fenomen rar la București). Ei apreciau patriotismul lui înflăcărat și știau că era un dușman înverșunat al restaurării României reprezentată de Brătianu. Iorga poseda toate calitățile pe care adepții lui din generația tranșeelor i le atribuia, cu excepția uneia singure: nu era deloc politician. Din cauza aceasta, așteptările generației tranșeelor vor fi înșelate. România Mare rămînea o națiune subdezvoltată, împărțită în clase, unde vechiul sistem urma să fie restabilit de către Brătieni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
inflexibil al antisemitismului din cadrul partidului, au convocat un Congres la Iași, la 9 aprilie 1920. În ciuda solidarității prietenilor lui Iorga, congresul l-a exclus din Partidul Naționalist Democrat 35. Deoarece Iorga nu-și dezvoltase propriul Partid Naționalist Democrat, Cuza și adepții lui au fondat Partidul Naționalist Democrat din România de sub șefia lui A. C. Cuza sau Partidul Naționalist Democrat Creștin. Dar această nouă formațiune avea puține șanse. Cuza era încă deputat, dar prefera să se retragă din politică decît să renunțe la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
secolului al XX-lea semănînd vag cu predecesorul lui, naționalismul secolului al XIX-lea. Acest "Nou naționalism" își are obîrșia în capacitățile extraordinare ale românilor de a simboliza visele îndrăznețe pe care atîția oameni și le făceau în privința României Mari. Adepții lui au introdus metode specifice secolului al XX-lea în "lupta naționalistă". În 1923, atunci cînd (ca protest împotriva naturalizării evreilor) Cuza și Codreanu au format Liga Apărării Național Creștine, primul discurs al lui Codreanu conținea apelul "La arme!" Esența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
școlile din România în stare de agitație și revărsîndu-se pe străzile orașelor. "Noul naționalism" nu considera că a abuza de democrație ar fi o tragedie, întrucît el nu credea în constituție și într-o rezolvare în cadrul structurilor acesteia. Și pentru că adepții săi erau ignorați, iar în afara instituției politice abuzau fățiș de democrație, pe care nu o înțelegeau și prin urmare nu o puteau respecta. Era o regulă în politică conform căreia nici o grupare extremistă nu-și modera poziția pînă ce nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Pe măsură ce Hitler cîștiga tot mai multă putere, Franța a încercat să fondeze o "Uniune Danubiană" (ideea lui A. Tardieu), o alianță între Austria, Ungaria, Cehoslovacia și România menită să împiedice Anschlussul 75. Franța se opunea uniunii vamale austro-germane. Iorga era adeptul unei politici deschise spre Polonia și Cehoslovacia. S-a întîlnit cu mareșalul Josef Pilsudski, cu ministrul de externe, colonelul Josef Beck, cu vechiul său prieten, Profesorul Mazarýk, și cu ministrul de externe E. Beneš. A avut convorbiri și cu E.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
confruntare cu Cuza. Codreanu a sesizat tot ce urma să se întîmple. Între generația sa și cea a lui Cuza exista un gol. Pe lîngă acesta, Cuza era un bun burghez și partizan al unui partid în cadrul regimului. Codreanu era adeptul unei mișcări ostile regimului. El nu era însuflețit de antisemitismul steril al lui Cuza, ci de "Gîndirea" tînărului filosof religios Nichifor Crainic și de filosoful religios Nae Ionescu și jurnalul acestuia "Cuvîntul". În 1927, ca urmare a cîtorva din "acțiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceasta. El era de părere că "vina lui Dolfuss consta în faptul că voia să țină Austria departe de ghearele imperialismului german", iar "asasinii lui au fost trimiși de acolo unde încă o crimă nu contează practic". Dar Mussolini era adeptul expansiunii totale. Următoarea victimă de pe lista lui avea să fie Albania. În 1934, atunci cînd Mussolini și-a trimis flota într-o demonstrație de forță în fața coastelor albaneze, Iorga a protestat, în ciuda simpatiei sale (conform spuselor lui) față de Italia "latină
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ales datorită faptului că Hitler avea nevoie de petrolul românesc. Problemele cu naziștii se vor ivi pe termen lung. Și mai era și un al treilea grup, cel mai numeros, un fel de "majoritate tăcută" a românilor, formată din numeroși adepți ai lui Maniu, care rămîneau credincioși speranței într-o democrație țărănească și unei politici de relații strînse cu Occidentul. În Europa, noul val era însoțit de o modă a uniformelor, cu o gamă extrem de variată de cămăși negre, brune, galbene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dezvăluie abuzurile electorale la care apela întotdeauna birocrația și la care se aștepta. În împrejurările date, era obligatoriu ca două partide politice total diferite [Partidul său Național Țărănist și Legiunea] să adopte aceeași poziție. "Eu sînt democrat; el [Codreanu] este adept al dictaturii," sublinia el. "Am văzut ce a făcut democrația pentru popoarele Franței, Angliei și Statelor Unite. Eu optez pentru o alianță cu Franța și Marea Britanie. El (Codreanu) vrea o alianță cu Germania. El este antisemit; eu nu cred că persecuția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și corupției, care, prin atrocitățile lor au depășit chiar și Statul Legionar Național (dacă nu ținem seama de violența din timpul răscoalei legionare). Mommsen se referea la antisemitism ca la "mentalitatea gloatei". Goga-cuziștii nu aveau nimic să le ofere nici măcar adepților lor cu excepția jefuirii proprietăților evreilor și a exceselor antisemite. Protestele străinătății (inclusiv ale Statelor Unite ale Americii)48 s-au înmulțit, ca și plîngerile pe lîngă Liga Națiunilor. Dacă Goga sau Cuza nu erau îngrijorați în privința Occidentului, regele, Iorga și regimul politic erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecut) articolele și m-au urmat". În ziua de 11 octombrie 1940, Iorga și-a anunțat în scris retragerea. I-a mulțumit lui Georgescu-Cocoș pentru colaborarea acestuia (același Georgescu-Cocoș care îl sfidase de atîtea ori). Acesta a devenit ulterior un adept al lui Antonescu și un partizan al Germaniei naziste. Era un om brutal, care încercase să pună mîna pe "Neamul românesc". Așa cum i-au explicat autorului cărții de față membrii familiei Iorga, Iorga a luat decizia de a desființa ziarul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de făurire a politicii externe fără paralel, cei trei ani de negocieri (care au pus capăt Războiului Rece) dintre Bush și Gorbaciov sînt discutați în mod convingător. Dacă Bush a avut o contribuție decisivă, el era totuși întotdeauna necugetat și adept al unui conservator statu-quo. Bush nu se simțea deloc în largul său în privința procesului de eliberare din Europa Centrală și din Balcani; dispoziția și sfaturile sale îl plasează permanent cu un pas în urma evenimentelor. După o întîlnire (în septembrie 1989
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
planuri de tip sovietic (despre care nu știau mare lucru) și nici ei nu aveau idee cum s-ar putea aplica acestea la circumstanțele locale. Obsesia sovietică a baremurilor numerice, cotelor de producție și puterii centralizate le era complet străină adepților occidentali ai planificării. Aceștia - de orientări foarte diferite - se inspirau din alte surse. Moda planurilor și a planificării a Început cu mult Înainte de 1945. În timpul crizei dintre cele două războaie mondiale, din Ungaria până În Marea Britanie, mai multe voci au venit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și ambițioasă. Printre tinerii ingineri, economiști și funcționari publici din Franța și Germania circulau frenetic proiecte rivale pentru un Plan național, prin care statul să intervină activ, sprijinind, descurajând, facilitând și, la nevoie, dirijând sectoare economice cheie. În perioada interbelică, adepții planificării și suporterii lor au lâncezit frustrați la periferia politică. Generația mai veche de politicieni era surdă la apelurile lor: pentru mulți conservatori de centru și de dreapta, intervenția statului În economie era Încă odioasă, În vreme ce stânga socialistă considera, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]