7,716 matches
-
etapei . Pe la anul 5000 î.e.n., marea încă ajungea la poalele dealului Toompea. Coasta modernă se află la o distanță de peste 1 km de Toompea și poalele dealului se află la 17-20 m deasupra nivelului mării. Dealul atinge circa 48 m altitudine. În mitologia estonă, Toompea este cunoscut ca tumulul de peste mormântul lui , ridicat în memoria sa de soția lui, , după cum descrie eopopeea națională "": Se crede că prima cetate a fost construită pe colină în secolul al X-lea sau al XI
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
sunt două lacuri glaciare învecinate situate în Parcul Național Retezat din Munții Retezat (Carpații Meridionali, România), în căldarea Vârfului Custura (2475 m). Tăul Mare al Custurii se află la altitudinea de 2226 m, are o suprafață de 2,78 hectare și o adâncime de nouă metri. Tăul Mic al Custurii se află la altitudinea de 2210 m, suprafața este de 0,77 ha și are o adâncime de 7,3
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
Carpații Meridionali, România), în căldarea Vârfului Custura (2475 m). Tăul Mare al Custurii se află la altitudinea de 2226 m, are o suprafață de 2,78 hectare și o adâncime de nouă metri. Tăul Mic al Custurii se află la altitudinea de 2210 m, suprafața este de 0,77 ha și are o adâncime de 7,3 m. Apele Tăului Mare ajung în Tăul Mic, iar pârâul acestuia, unindu-se și cu alte pârâiașe, formează Cascada Ciumfu Mare, după care în
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
de înregistrare N3794N), a decolat în condiții de ninsoare ușoară de la Aeroportul Mason City în jurul orei 1:00, în dimineața zilei de 03 februarie 1959. Avionul s-a întors la 180 de grade la stânga spre nord-vest de aeroport, la o altitudine de aproximativ 2000 de picioare MSL, și a dispărut din câmpul vizual, cinci minute mai târziu, câteva persoane observând luminile avionului cum se îndreaptă spre sol. Beechcraft-ul Bonanza s-a prăbușit într-un lan de porumb, la cinci mile de
Roger Peterson () [Corola-website/Science/332584_a_333913]
-
de aerodrom, ducând la uciderea lui Peterson și a celor trei pasageri. Consiliul de Aeronautică Civilă a concluzionat că principala cauză a accidentului a fost o eroare de pilotaj din cauza incapacității lui Peterson de a interpreta corect un indicator de altitudine Sperry F3, pe care a fost nevoit să se bazeze, în condițiile meteorologice predominant ostile. Teoria este că Peterson nu a interpretat corect giroscopul (ca și cum acesta a fost un giroscop convențional) și a crezut că avionul a câștigat altitudine, când
Roger Peterson () [Corola-website/Science/332584_a_333913]
-
de altitudine Sperry F3, pe care a fost nevoit să se bazeze, în condițiile meteorologice predominant ostile. Teoria este că Peterson nu a interpretat corect giroscopul (ca și cum acesta a fost un giroscop convențional) și a crezut că avionul a câștigat altitudine, când de fapt acesta cobora spre sol. Peterson nu a fost informat cu privire la aceste modele de giroscoape existente pe Bonanza. Un factor secundar a fost faptul că pilotul nu a fost informat de condițiile meteo, fapt ce l-ar fi
Roger Peterson () [Corola-website/Science/332584_a_333913]
-
raport afirma că atacul nu a produs daune în regiunile civile din apropiere. O misiune de recunoaștere a douăsprezece bombardiere Wellington de pe 14 decembrie a dus la pierderea a cinci aparate de zbor. Bombardierele au fost obligate să zboare la altitudine mică din cauza condițiilor meteo nefavorabile și au fost atacate atât de artileria antiaeriană cât și de aviația de vânătoare germană. Responsabilii RAF au considerat că niciun bombardier nu a fost doborât de avioanele de vânătoare și de aceea nu și-
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
și proiectoare de căutare. Avioanele de vânătoare de noapte se roteau în jurul fascicolului luminos al proiectoarelor în afara zonei luminate, iar când un bombardier era prins în raza proiectorului, acesta era atacat de vânători. Concentrarea mai multor lumini de căutare la altitudine semnala vânătorilor prezența unui bombardier. Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să deschidă focul de fiecare dată când o țintă fusese identificată, chiar și atunci când propriile avioane de vânătoare se aflau în luptă cu bombardierele. Aceste experimente au încetat în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
achipate cu bombardiere grele B-17 Flying Fortress și B-24 Liberator. B-24 avea viteza de croazieră, raza de acțiune și capacitatea de încărcare ale bombelor mai mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de vânătoare al "Luftwaffe". Fw 190 s-a dovedit a fi mult mai manevrabil și mai bine dotat cu armament, dar performanțele lui peste 20.000 de picioare (6100 m) scădeau considerabil. Variantele avionului Bf 109 se comportau bine la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze ambele tipuri în producție, Fw 190 și Bf 109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze ambele tipuri în producție, Fw 190 și Bf 109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu, ducând astfel performanțele lui la altitudini mari și mai mult. Aceste avioane au fost folosite în special pentru lupta împotriva bombardierelor, în vreme ce Bf 109, mai performant la altitudini mari, au fost folosite în lupta împotriva avioanelor aliate de escortă. Mobilizarea americanilor în ETO (Teatrul European de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu, ducând astfel performanțele lui la altitudini mari și mai mult. Aceste avioane au fost folosite în special pentru lupta împotriva bombardierelor, în vreme ce Bf 109, mai performant la altitudini mari, au fost folosite în lupta împotriva avioanelor aliate de escortă. Mobilizarea americanilor în ETO (Teatrul European de Operațiuni) a avut un ritm lent. A trecut peste un an de la declarația de război a lui Hitler împotriva SUA până când primul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
i-a supus acest fapt atenției lui Göring, care a refuzat să ia măsuri, considerând că este vorba cel mult de noroc. El a considerat că avioanele de vânătoare trebuie să fi fost avariate și să fi planat de la o altitudine mare până s-au prăbușit. Primejdia reprezentată de avioanele de vânătoare aliate cu rază lungă de acțiune a fost ignorată. De la mijlocul lunii decembrie 1943 până la mijlocul lunii februarie 1944, când a fost lansată Operațiunea Argument (Marea Săptămână), "Luftwaffe" a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
să doboare un bombardier B-24 cu o singură lovitură. Avionul Fw 190A-8/R2 avea blindaj și era aproape invulnerabil la focul defensiv al bombardierelor. Pe de altă parte, blindajul și armamentul greu îi limitau mult performanțele acestui avion la mare altitudine. La fel ca în cazul avioanelor bimotoare Ju 88, Bf 110 și Me 410s, și acesta trebuia escortat de avioane de vânătoare Bf 109. Pe 12 mai 1944, a fost declanșat primul atac împotriva industriei petroliere. Rezultatele acestuia au fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
se află la altitudinea de 2034 m, în Munții Făgăraș, așezată pe peninsula ce înaintează în lacul Bâlea dinspre nord-est. Prima cabană Bâlea Lac a fost ridicată în anul 1904 de către Asociația Carpatina Transilvana ("Siebenburgischer Karpathenverein", „SKV”) și inaugurată la 29 august 1905. Această
Cabana Bâlea Lac () [Corola-website/Science/332712_a_334041]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Țapul Mare, care are 1661 m altitudine. Sub numele de "Obcina Țapului" unii autori îi încadrează ca aparținând sectorului estic al Munților Maramureșului. Popular sunt cunoscuți sub denumirea de „"Culmea", "Obcina" sau "Munții Țapului"", după numele vârfului Țapul (Mare). Sunt localizați între Munții Maramureșului (situați la vest
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
m), Stânii (1454 m), Măgura (1559), Țapul Mare (1661), Iedu (1517), Fluturica (1345) Predomină pădurea de conifere, iar fagul nu pătrunde decât izolat. Exceptând molidul, arealele de conifere mai includ pin, brad, tisă și zadă. Vegetația subalpină este defaforizată de altitudinile în general modeste. , sub forma unor sate de vale dar și așezărilor risipite de plai. Bazinele superioare ale Țibăului și Cârlibabei sunt sălbatice, cu pădure masivă și lipsite de sate. Activitatea economică pricipală este cea de exploatare a lemnului.Clima
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
Nahal Mearot se află pe povârnișul falezei vestice a Muntelui Carmel, în locul de ieșire al pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului, la circa 17 km sud de Haifa, 4 km la est de litoralul actual al Mării Mediterane, la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
disponibil că DLC. Acesta se bazează pe evadarea lui Ajay din închisoarea Durgesh și întoarcerea să la Golden Patch, precum și pe insurecția pusă la cale de Yuma împotriva lui Păgân Min. După ce Ajay evadează, rămâne blocat în zăpadă la o altitudine mare unde este salvat de Păgân Min. După ce se îngrijește de rănile lui Ajay, Min îl părăsește într-un turn din Kyratul de Nord, nereușind să-l transporte direct spre Golden Path. Le transmite lui Sabal și Amita că Ajay
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
cu ajutorul cărora au călătorit astronauții misiunilor Apollo 15, 16 și 17 între 1971 și 1972. Explorarea cu echipaj al sistemului solar este în prezent limitată la împrejurimile imediate ale Pământului. Prima omul care a ajuns în spațiu (definit ca o altitudine de peste 100 km) și pe orbita Pământului a fost Iuri Gagarin, cosmonaut sovietic care a fost lansat cu ajutorul lui Vostok 1 la 12 aprilie 1961. Primul om care a „mers” pe suprafața unui corp ceresc a fost Neil Armstrong (inițial
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
în zonele montane din Andorra, Austria, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Ucraina. În România șobolanul de apă de munte este răspândit de o parte și de alta a lanțului carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
Codrul (plural Codrii Moldovei) constituie un masiv forestier amplasat în centrul deluros al Republicii Moldova, pe Podișul Moldovei Centrale, ocupând cca. 40% din suprafața acestui platou înalt. Pădurile ocupă preponderent altitudinile maxime, dintre 200 și 430 m (dealul Bălănești). Codrul se întinde în mare parte pe teritoriul raioanelor: Strășeni, Hîncești, Călărași, Orhei și Nisporeni și, într-o măsură mai mică în: vestul raionului Ungheni, nordul raionului Cimișlia, sudul raionului Telenești și
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul și în
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali); constituită din culmi joase aflate între cursurile râurilor Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful Drocea") sunt dezvoltate pe strate de sedimentare alcătuite din șisturi cristaline, roci magmatice, calcare, tufuri vulcanice și roci de granit. Situl „” adăpostește și asigură condiții prielnice
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se ridică la 1.200 de metri altitudine, în sudul Frantei (în apropierea Munților Pirinei), pe un teren accidentat. Localizată în inima regiunii Languedoc - Midi-Pirineilor francezi, la 80 km de Carcassonne, Montségur domină o formațiune de rocă cunoscuta drept "pog" - un termen derivat din dialectul languedocian din Occitania
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]