9,188 matches
-
un televizor. Era de fapt o propunere mai veche, ce mi-o făcuse ziaristul Valentin Țigău, în speranța că voi putea găsi la Iași posibilitatea să ducem la Taxobeni un televizor pentru mama Natalia Ilașcu, cu care să-și mai alunge singurătatea. Am stabilit să aștept în dimineața zilei de 10 mai, la centrala telefonică de lângă Biserica Banu din Iași, mașina ce va veni de la Suceava, cu care să merg la Taxobeni să o luăm pe mama Natalia Ilașcu, în acel
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
detronarea lui Sturdza a produs o mare bucurie, redacția „Bucovina” luându-și rămas-bun de la fostul domn prin următoarele versuri: „Mihai Vodă cel vestit La prădat și la răpit, Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani, În sfârșit e alungat De popor și de împărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca”. În timpul celor doi ani de existență „Bucovina” a apărut destul de regulat. Pentru prima dată apariția ziarului a fost sistată 2 luni la începutul anului
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
torențială ce ne-a udat pînă la oase, ne-a lăsat, la ora două dimineața, În San Ramón, la mai puțin de jumătatea distanței pînă la Lima. Șoferul ne-a spus să-l așteptăm pînă schimbă mașinile și, pentru a alunga orice suspiciune, l-a lăsat pe tovarășul său cu noi. După zece minute, tipul s-a dus să-și cumpere țigări, iar la ora cinci dimineața, deștepții de noi ne Înfruptam la micul dejun doar cu constatarea amară că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a ține următorul discurs diplomatic: „Doctore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fraților noștri laici ce lucrau la tipografia „Serafica”, în mâinile Pr. Iosif M. Pal, Provincial. După această dată, am urmat cursurile teologice la Facultatea de Teologie a Ordinului nostru Franciscan din Luizi-Călugăra până în luna noiembrie 1948, când am fost alungați de securitatea comunistă și trimiși acasă. Tot prin acea lună comuniștii au desființat toate seminarele și institutele teologice catolice din toată țara. Viitorul nostru - al studenților - era periclitat și nu zăream nicio auroră ce să ne surâdă în viitor spre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la cruce în ceasul încercării ne va fi deajuns ca să biruim toate. Iar în al doilea loc să le primim cu bucurie după pilda apostolilor și a mucenicilor care mergeau cântând la locul de caznă. Sfânta Elisabeta, după ce a fost alungată din palat împreună cu copiii ei, s-a dus la o mănăstire franciscană și a cerut să i se cânte un Te Deum de mulțumire lui Dumnezeu pentru încercările ce i le-a trimis. Un vânător rătăcea printr-o pădure. Deodată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
torturat și a suportat șicanele hienei comuniste circa 2 ani de zile. Eliberat din închisoare în anul 1950, s-a prezentat la Iași să ocupe scaunul episcopal atunci când dieceza era administrată de Ordinarius, Petru Pleșca, dar autoritățile comuniste l-au alungat și trimis cu domiciliu obligatoriu în Dobrogea ca simplu preot la parohia din Mihai Kogălniceanu. Judecă-se oricine, era legal ca Episcopul Ioan Duma, în calitate de episcop, să lucreze ca un simplu preot în deportare, iar un simplu preot ca Petru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în toate îndrăgitele dimineți, căci razele sunt trimise mai mult de Tine decât soarele care răsare. Sună, în căldurile amiezii, căci ziua e ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și rămân surzi la dumnezeiasca Ta chemare. Vom fi fericiți, ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
alții, acolo unde nu mai este nicio frică, nicio întristare, suspin sau durere. Domnul să-l aibă în pază și să-i fie țărâna ușoară! Sescu Petre-Păduraru 16 februarie 1994 Învierea Se coboară aurora cu rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace; iar Iordanul sună-n unde Și-n ecou bătrânul codru din adâncuri îi răspunde. Sus pe-a Golgotei colină, ca și stafii, stau la pândă Luptători de-a vechii Rome
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul camerei cu tălpile goale, până ce s-au dezumflat. În acest caz, am fost din nou legat și bătut ca mai înainte... până s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua de mai înainte, la care n-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bisericii catolice. Cred, și aceasta este părerea mea personală, că vina lor nu este cu nimic mai mare decât a noastră, a oamenilor secolului XX, care ne luăm liniștiți ceaiul de dimineață ascultând la radio sau privind la televizor mulțimile alungate din casele lor, acele persoane torturate sau asasinate de ura și lăcomia demențială a altor oameni. Din punctul de vedere al Bisericii Catolice, aniversarul a avut ca obiect doar evanghelizarea în aspectele ei benefice, lucru care merită să fie considerat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndrăznesc să-ți spun că le împărtășesc, dar, Doamne, cât de copilărești îmi par acum grijile mele, tristețea mea... Nu mai e loc pentru ele! L-am însoțit acasă... Târziu, în noapte, mă întorc la mine. Un incident riscă să alunge pentru totdeauna pacea din casă. și este din imprudența mea. Caut să aplanez lucrurile cât pot mai bine și mi se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul unui somn aproape liniștit, cocoloșit la sânul Augustei. Asta îmi mai dă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu mai suferi de sete, cât și pentru întreținerea unei igiene minimale a corpurilor noastre; iar lumina zilei se putea strecura cu chiu cu vai în cameră prin tunelul din fața geamului, săpat în mormanul de zăpadă înalt de patru metri, alungând întunericul înfricoșător. În rest, lucrurile rămăseseră la fel: frig și foamete. Drumurile erau înzăpezite și impracticabile atât spre gostat, spre Niculești-Jianu, cât și prin sat. Nici vorbă ca mama să poată să ajungă la spital, la muncă. Fiecare familie se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am început să citesc și eu întins pe un covor de Buhara. Unul dintre proprietari a venit către mine mergând legănat și mi-a spus: "Ascultă, aici noi muncim, vindem covoare, nu citim. Doar în biblioteci se citește. Ascunde cartea. Alungă clienții." M-am conformat, am băgat cartea la loc în rucsac și m-am întins pe covor. Lucrurile intraseră în normalitate. Imperium: vechi cuvânt roman care semnifica puterea de a te face respectat de aliați și de inamici deopotrivă, prin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
până acum, nu cred că am curajul necesar. Cioran semnalează cu deliciu în Caietele sale că Nietzsche dorea să asculte întruna muzica lui Chopin în ultimele clipe ale vieții sale. Așa numita lege a lui Gresham spune că "banul rău alungă banul bun". La Geneva, impresia generală este că "banul" vine din cer, mai ales "banul rău", cel depus pe furiș în marile bănci din acest oraș. Îmi amintesc că acum câteva zile am găsit un bilet pe marginea unui birou
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sincer să fiu, nu prea știu unde se vorbește în lumea aceasta largă. Poate sună puțin melodramatic, dar pe bucățica asta de plastic colorat de 3 centimetri pe 5 centimetri stă scrisă toată drama, toată harta exilului unor ființe umane alungate în cele mai multe cazuri de sărăcie și de disperare din țările lor. Nu se poate vorbi niciodată de un exil fericit; de " fericirea " exilului, da, dar avem deja o altă poveste. Domnul Alexandru Paleologu, într-un interviu TV, vizionat pe când eram
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț de câteva minute, timpul unui reportaj. Élie Barnavi este unul dintre cei mai simpatici elevi pe care i-am avut în ultima vreme. Părinții săi sunt evrei imigrați recent din Argentina, alungați de criza economică de acolo; el însuși își trăiește "iudaitatea" cu o febrilitate și o autenticitate de mult pierdută la ceilalți studenți de origine evreiască pe care i-am cunoscut în Occident. Élie este tot timpul călare pe o bicicletă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se spală suficient; franțuzoaicele nu-și epilează picioarele. 10 martie 2005 Iarnă grea, tare grea în Québec. Așa cum primitivii băteau toba în timpul eclipselor de Lună pentru a speria monstrul, și eu aș urla, dansa, aș face vrăji etc pentru a alunga iarna aceasta atât de lungă. Mă bucură enorm ideea primăverii. Voi avea parte în sfârșit de o primăvară așa cum îmi doresc din copilărie, un anotimp pe care noi l-am pierdut în Europa din cauza schimbărilor climatice. "Ce frumoasă viață duc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cărții Să cunoști o femeie, a cărei tra ducătoare ești. Există nenumărate leacuri pentru sin gu rătate. Așadar, dacă un om se simte singur, e ale gerea, și nu destinul lui. A.R. Acestea sunt metode formale de a-ți alunga singurătatea de moment. Rămâne însă singurătatea din tine. A.O. Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R. Fiindcă tot am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba voastră face viermi și mâzgă.“ („Clevetitorilor patriei“, Contemporanul, 30 aprilie 1976
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
făceau și instrucție, pe actualul amplasament al Grădinii Botanice din Iași. A fost o întâmplare în acea perioadă, care m-a marcat. În curte se mai întâmpla să intre și găinile vecinilor și atunci mai aruncam cu pietre să le alungăm. La un moment dat intră un cocoș arătos, eu pun mâna pe o bucățică de cărămidă plată, o arunc ca pe un bumerang și aceasta nimerește exact cocoșul în cap. Vietatea începe să se zbată de ceasul morții, eu mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a făcut nici până azi. În anul 1223 mânăstirea catolică din Cârța, fondată în jurul anului 1200, primește printre altele, o porțiune de teren între râul Olt și munții Făgărașului. În donație se precizează că de pe acest teritoriu românii au fost alungați în timpul voievodatului transilvan Benedict (1203 - 1209), imediat după înființarea mânăstirii. Românii băștinași au fost alungați, nu din dreapta Oltului, cum se crede în general, ci de pe posesiunea donată între apa Oltului și munți. În hotărnicia posesiunii mânăstirești sunt amintite puncte de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1200, primește printre altele, o porțiune de teren între râul Olt și munții Făgărașului. În donație se precizează că de pe acest teritoriu românii au fost alungați în timpul voievodatului transilvan Benedict (1203 - 1209), imediat după înființarea mânăstirii. Românii băștinași au fost alungați, nu din dreapta Oltului, cum se crede în general, ci de pe posesiunea donată între apa Oltului și munți. În hotărnicia posesiunii mânăstirești sunt amintite puncte de reper caracteristice Țării Oltului. Hotarul mânăstiresc începe la Olt, străbate o pășune, apoi un făget
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia ce nu o putem interpreta niciodată, chiar dacă am absolvit conservatorul. Prin aparatul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]