28,520 matches
-
o simplă treabă. Mă uit la tine. El te pune la încercare. Aiurea. Tu ești cea pusă la încercare în chestia asta. Aceste negări grațioase nu făceau decât să-i crească admirația lui Karin. Încerca să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra asupra lui Mark de parcă el i-ar fi rezumat experiența. Tactul ei extrem o frustra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curioasă. Deschisă. —Mersi, spuse el. Acum, dacă aș trece cu bine de porcăriile alea de controale de pe aeroport... —Lasă-l pe Ghid să se ocupe de asta. La asta se pricepe cel mai bine. Le dădea tuturor nume fictive. Când amănuntele unei vieți puneau în pericol intimitatea cuiva, le schimba cu altele. Uneori crea un singur studiu de caz dintr-un amestec de pacienți pe care-i studiase. Măcar atâta lucru ținea de practicile profesionale standard, pentru protejarea tuturor. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul, Marker. O să punem tot exact cum vrei tu. Karin se așeză pe pat, cu capul în mâini, ascultându-l pe Mark cum își reneagă mult iubita casă comandată prin poștă. Dar forța amintirilor lui legate de cele mai mici amănunte îi dădea speranțe interzise. Nici ea nu-și mai recunoscuse propriul apartament în scurtele călătorii până la South Sioux City, când îl pregătise de vânzare. — Stați așa, spuse el. Știu cum să-mi dau seama o dată pentru totdeauna dacă asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe sub nas necunoscuților. Dar nimeni nu se arată câtuși de puțin interesat. Și nu se prefac neștiutori. Ar recunoaște prefăcătoria și cu ochii închiși. Când se întorc, o aude pe sora agent secret discutând cu Bonnie. Vrea să știe toate amănuntele. Ce i-or da lui B-Baby de le dă raportul despre el? E foarte posibil ca ea să fie lesa lui, ea să-i fi ajutat să pună la cale toată mascarada. Dar nu-i poate cere socoteală. Nu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întrebări la care autostopistul nu răspundea direct, ci doar cu indicii. Cald, rece, de-astea. Ghicește secretul. Rupp e tulburat, ceea ce nu se întâmplă des. O dă cu: Stai așa. Ce anume îți amintești? Dar pe Mark nu-l preocupă amănuntele în momentul ăsta. Îl interesează imaginea completă. Adică exact ce nu vrea lumea să-l lase să vadă. Un fel de mușamalizare sistematică, pentru ca el să nu afle mare lucru despre povestea în care a nimerit. Să vedem faptele: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pantă posibilă. Cineva care-i face pe alții mai bucuroși că sunt cine sunt - tocmai asta visase să fie. Iar bărbatul acesta era singurul care-i cunoștea această slăbiciune fatală. Ascultă și-i cântă în strună, încuviințând din cap la amănuntele pe care i le dădea - apartamentul de salvare pe care îl pregătise, avocatul care promitea protecție convenabilă. Îl lăsă să trăncănească despre viitorul care-l aștepta. Măcar avu decența să n-o întrebe dacă era dispusă să-l umple. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până vă dau ăia afară? Ce făceau ei doi împreună? Distracția nu făcea parte dintre lucrurile pe care le aprofundaseră. Câteodată ne plimbăm. Lucrăm împreună. Pentru Adăpost. —Și ce faceți? Păi, deocamdată încercăm să salvăm cocorii de admiratorii lor. Schiță amănuntele unei zile de muncă obișnuite, surprinzându-se pe sine pe măsură ce vorbea. Lucra la Adăpost de ceva mai mult de o lună și vorbea cu patima unui convertit. Acum nu-și mai putea închipui viața fără munca asta. Să stea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cunoaștem, sperăm că ai avut o călătorie plăcută. Dar nu, în lumea în care trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
pentru noi) cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai iubită de pe fața pământului. În urmă cu doi ani, tot la sfârșit de primăvară, Aliona mi-a ghicit în cărțile ei soioase și exacte. Mi-a descris, cu multe amănunte, plecarea noastră din România, întoarcerea pe care nu mi-o pot deloc imagina (poate și pentru că nu se va petrece în viața astaă și, mai ales, mi-a spus așa : „Veți avea un copil care va fi cunoscut în întreaga
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
împreună. Și așa, fără să ne știm, fără să fi vorbit vreodată, fără să avem ceva clar în comun, am vorbit ore în șir, până când Dora a început să plângă de foame. I-am povestit nașterea, în cele mai mici amănunte, i-am descris toate procedurile, protocoalele, etapele, i-am spus cum, de ce, când am cerut anestezia peridurală și cu cât a încetinit asta ritmul natural al nașterii. I-am spus cum e timpul la Fribourg, cum m-am plimbat o dată cu
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
moaște au fost oprite în casa Mavrocordaților și de acolo li s-au pierdut urma. Părinții mănăstirii le-au căutat multă vreme prin toate părțile, fără a le mai găsi ... Ieroschimonahul Andronic, cel care ne-a lăsat în manuscrisele sale amănunte despre moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, povestește în lucrarea “Istoria pentru Sfintele Mănăstiri Neamțu și Secu”, că mergând la Muntele Athos, pe la 1858, spre închinare, a aflat în Schitul Prodromul o parte mărișoară din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul. Interesându-se de la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și pentru căsuța În care locuiau un sentiment asemănător celui pe care-l avem pentru copiii noștri, iar În timp imaginea lor ajunsese să i se Întipărească atît de adînc În inimă, Încît avea sentimentul că le cunoaște viața În amănunt, fiecare ceas, fiecare minut al zilei, și se hotărîse ca Într-o zi, cînd o să-și Încheie anii de muncă, să se ducă și să le caute, să stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În plus, acum se bucură de respectul, grija și dragostea Grădinarului. Apropo, gemenele seamănă perfect între ele. Dar nu le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
buzunar cele două vietăți mititele, râma și licuriciul. Nu, astea nu-s de mâncare. Ana le-a pus în mijlocul cercului magic și i-a rugat pe ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt foarte-foarte importante.” Eu unul m-aș supăra rău, în locul licuriciului sau al râmei dacă m-ar face cineva „amănunt”. Dar eu sunt reporter de război, deci e altceva. Un licurici e și el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și licuriciul. Nu, astea nu-s de mâncare. Ana le-a pus în mijlocul cercului magic și i-a rugat pe ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt foarte-foarte importante.” Eu unul m-aș supăra rău, în locul licuriciului sau al râmei dacă m-ar face cineva „amănunt”. Dar eu sunt reporter de război, deci e altceva. Un licurici e și el o lumină vie, nu una de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt foarte-foarte importante.” Eu unul m-aș supăra rău, în locul licuriciului sau al râmei dacă m-ar face cineva „amănunt”. Dar eu sunt reporter de război, deci e altceva. Un licurici e și el o lumină vie, nu una de împrumut, e lumină curată, nu consumă electricitate și nu scoate fum, iar râma e doica recoltelor bogate pentru că le prepară
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vie, nu una de împrumut, e lumină curată, nu consumă electricitate și nu scoate fum, iar râma e doica recoltelor bogate pentru că le prepară hrana în micul ei corp, sub forma celui mai curat și mai roditor sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ei corp, sub forma celui mai curat și mai roditor sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel Michelangelo Buonarotti voia ca oamenii să nu neglijeze
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai roditor sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel Michelangelo Buonarotti voia ca oamenii să nu neglijeze „amănuntele”, dacă-și doresc să le iasă totul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel Michelangelo Buonarotti voia ca oamenii să nu neglijeze „amănuntele”, dacă-și doresc să le iasă totul perfect. Ei, dar, culmea, iar am uitat ceva important! Am uitat să transmit și din tabăra cealaltă, a zmeilor. Așa se face, copii, în jurnalism. Și ăsta nu-i un amănunt; e o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu neglijeze „amănuntele”, dacă-și doresc să le iasă totul perfect. Ei, dar, culmea, iar am uitat ceva important! Am uitat să transmit și din tabăra cealaltă, a zmeilor. Așa se face, copii, în jurnalism. Și ăsta nu-i un amănunt; e o regulă de bază: Nu ești jurnalist adevărat dacă nu te duci și la zmei, dacă stai și povestești numai cu ai tăi și despre ai tăi. Chiar dacă ceilalți sunt zmei, adică din cale afară de răi, tu, dacă ești
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte lucruri care se impuseseră atenției sale, încât, de fapt supercreierul său nu-i transmisese înțelesul. Își aminti cu întârziere că, mai întâi, îl transmisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn avu un puternic sentiment de regret pentru că electricitatea care însoțea mișcarea era mult prea vizibilă. Această mișcare din priza aflată la o sută cincizeci de picioare depărtare, în forma unui arc electric și impactul ei era imposibil de împiedicat. Amănuntele despre ceea ce se întâmplase nu-i erau clare nici lui Gosseyn, deși el era singurul martor, și privise cu mare atenție. Mingea metalică, după cum observase el, se afla deja în mișcare atunci când arcul electric o ajunse. Mingea explodă la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a uitat acolo este un martor suficient pentru afirmația dumneavoastră. Crang intră în raza vizuală a lui Gosseyn. - Ei bine, doctore, îi spuse el, cum ne descurcăm în această situație? Psihiatrul, care. de la sosirea lor, fusese pus la curent în amănunt cu toată situația, spuse: - Cred că ar fi bine dacă am chema și celelalte persoane principale aici, și pe Gosseyn Doi. Când Crang merse să-i telefoneze lui Leej și Prescott ieși să-i trimită limuzina s-o ia, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]