8,321 matches
-
bestia neagră“ pe care această lectură o distribuie în postura de personaj negativ prin excelență. Și totuși, acest tablou mendeleevian dominant în vulgata modernă poate fi amendat, în măsura în care o arheologie conceptuală nuanțată excavează un sol intelectual infinit mai complex decât aparențele ar putea indica. Odată cu această ieșire din paradigma antinomiilor tradiționale, liberalismul românesc încetează să mai pară un bloc unitar, iar relația dintre liberalism și conservatorism devine mai complicată și accidentată istoric. În acest context, apelul la delimitările operate în de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cu extremele, căutând o ideală cale de mijloc. Păstrarea autonomiei Junimii, ca actor în familia conservatoare, în deceniile de după 1870- 1871, este un act motivat de asumarea acestei individualități ideologice, asumare ce impune delimitarea de patimi și cultivarea, doar în aparență donchișotescă, a suveranității rațiunii. Contra școalei Bărnuțiu În aceeași măsură în care se naște din respingerea raționalismului politic și a visului revoluționar, moderația junimistă are ca valoare fondatoare opoziția intransigentă față de fanatismul naționalist - critica antisemitismului, realizată de Carp ori Maiorescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți întro superficialitate fatală, cu mintea și cu inima aprinse de un foc prea ușor, tinerii români se întor ceau și se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturei apusene, cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor și realiza îndată literatura, știința, arta frumoasă și, mai întâi de toate, libertatea întrun stat modern. Și așa de des sau repețit aceste iluzii juvenile, încât au produs acum
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
medievale a limbii și poporului român [...] Tendințele excentrice și extremiste de după anul 1920 [...] au apărut mai ales din constatarea [...] că o seamă de cuvinte românești vechi nu pot fi de origine latină ori slavă purtând pecetea unei origini diverse (în aparență «obscură») ce «trebuia» să fie greacă, germană etc., după preferințe subiective, ca împrumuturi de dată foarte veche (antică ori medievală timpurie) în limba română [...] S-au aglomerat o sumedenie de erezii filologice, multe din ele pregnante specimene de etimologii populare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în care a fost târâtă și Nunțiatura s-a derulat între 10-17 septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru „vina” de crimă de trădare de patrie, spionaj, complot împotriva Securității Statului în cazul episcopului Augustin Pacha, arestat încă de la 15 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prieteniei. Și, cum știe să expună punctele de vedere asupra cărora nu se poate discuta decât de pe pozițiile intransigenței (papa - cap al Bisericii, una, catolică și apostolică), negociază cu abilitate în forma amabilității, după cum știe să primească refuzul cu aceeași aparență de calmă înțelegere. Italian afectuos și volubil, are o înaltă școală a gândirii sistematice, evidențiind o structură de caracter în care operează cu multă stăpânire de sine”. Tratativele au început la 9 octombrie și s-au desfășurat la Departamentul Cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării în anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa în țara gazdă și are, în ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, în timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, având astfel valențe negative mai pregnante. în ceea ce privește situația românilor din străinătate după cel de-al Doilea Război Mondial, definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
America e o terra nova, un „Titanic” emblematic, construit în așa fel încât pare imposibil a se scufunda, dar care nu trebuie să sfideze istoria, autocondamnându-se astfel și optând, într-o clipă de inconștiență, pentru soarta marilor imperii, veșnice în aparență, dar fragile ca transatlanticul scufundat nu departe de Terra Nova. * O chestiune nu numaidecât controversată, deși a stârnit mereu dezacorduri, deci discuții, mai mult sau mai puțin justificate, o reprezintă aceea care privește începutul emigrării române în Lumea Nouă, ritmul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se stabili în America o nutresc încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află încă departe de a se fi încheiat, este riscant să încercăm a formula unele opinii conclusive. Dar, dincolo de un debut surprinzător numai în aparență, ciclul emigrației române către America, declanșat în 1990, se va stabiliza, treptat, în funcție de realitățile din țară și de legislația imigrației stabilită de SUA Cu certitudine, după paroxismul inițial, patimile emigraționiste transatlantice se vor calma și emigrația română în America și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu în aceleași structuri instituționale), care, după cum înșiși autorii observă, a pus probleme enorme guvernării dintre 1996 și 2000, vine în sprijinul acestui argument. Acordăm atâta atenție „suplimentului teoretic” inclus în lucrarea la care ne referim tocmai pentru că, după toate aparențele, concentrează ambițiile autorilor. în plus, așa cum notează Gabriel Andreescu, „autorii doresc, deci, să «informeze». Se gândesc la viitorii studenți, care vor face din volum o referință comodă pentru perioada postcomunistă. Comodă, adică sintetică, extensivă, contextualizată, cu bibliografie”. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
generali și amirali, dar și pe unii ofițeri inferiori, precum și c`țiva demnitari civili, `n total 61 de persoane. `ntre acestea se aflau și cele menționate de A. Schmidt `n interogatoriul luat de sovietici la 22 martie 1945 (după toate aparențele, `n alcătuirea „listei” s-au utilizat din plin informațiile obținute `n urma anchetării liderului GEG). „Lista” a fost publicată de Florin Constantiniu (De la războiul fierbinte la războiul rece, ed. cit., pp. 70-72, document provenit din Arhiva CC al PCR, fond
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept cauză primă ne propunea ca inteligibilitate semnificantă a lumii în temeiul responsabilității a fost înlocuit de inteligibilitatea pe care logica, limbaj al operaționalității umane, o propunea în temeiul determinării, a jocului cauzelor și efectelor, a diferenței dintre esență și aparență, suprafață și profunzime, origine și descendență, creator și creatură. Dacă ni se cere acum să ne reamintim de logos-ul vechilor greci, o putem face numai întrebîndu-ne care este "logos-ul" lumii noastre, ce anume asigură lumii noastre astăzi inteligibilitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Eseul asupra datelor imediate ale conștiinței, decât la Cursul de lingvistică generală al lui F. de Saussure) nici măcar nu-l menționau. Apoi, opera lui Freud îmi revela faptul că aceste opoziții nu erau cu adevărat antinomice, de vreme ce tocmai comportamentele, în aparență cele mai afective, operațiile cele mai puțin raționale, manifestările declarate prelogice sunt de fapt cele mai semnificative." (Tropice triste, Ed. Științifică, București, 1968, p. 60) în epistema epocii noastre, care a dus foarte departe operaționalitatea, mutând logica în matematică, în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterii este gândirea logică, rațională, activitatea intelectuală opusă și superioară cunoașterii empirice, experimentale sau sensibile. Dar numai în contextul primei tematizări filosofia crede că putem cunoaște lumnea așa cum este ea, desigur și atunci limitat de opoziția transcendență (esență) - lumea sensibilă (aparență). Pentru a doua tematizare, lumea este dată prin cunoaștere, respectiv cunoașterea devine 11 construcția lumii ca realitate. Noi nu percepem și nu gândim lumea așa cum e ea, ci numai construind-o; noi nu putem cunoaște "lucrul în sine", conștiința noastră
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Chiar așa caracterizează Nietzsche în Gdtzendammerung dezvoltarea și concluzia metafizicii occidentale din perspectiva problemei: Wie die wahre Welt endlich zur Fabel wurde. In acest fel, începuturile și evoluția filosofiei occidentale, care distinge între o lume adevărată și o lume a aparențelor, coincid cu istoria celei mai lungi erori. Ca și pentru Heidegger, pentru 106 Nietzsche, istoria erorii, care este metafizica occidentală, începe cu Platon. O dată cu "lumea Ideilor", Platon introduce distincția între lumea "adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o lume a aparențelor, coincid cu istoria celei mai lungi erori. Ca și pentru Heidegger, pentru 106 Nietzsche, istoria erorii, care este metafizica occidentală, începe cu Platon. O dată cu "lumea Ideilor", Platon introduce distincția între lumea "adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în această negare a "lumii adevărate" a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în această negare a "lumii adevărate" a esențelor, a "lucrului în sine", pe scurt a adevărului ca punct absolut de plecare sau de sosire. Nietzsche nu acceptă existența nici unui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne doar interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii esențelor. Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici negative pentru că nu mai crede într-un primat al gândirii, al adevărului și al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care adică o pune în joc, ca miză, o supune pericolului. Din faptul că esența omului rezidă în existență, că existența omului este fără esență, urmează o continuă contestare a existenței sale. Aceasta este sursa angoasei care însoțește transcenderea dinspre aparență spre ființă a fiindului care suntem noi. în fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul său, străin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
impalpabilă; proximitatea învăluitoare, dar și un recul infinit. La fel ca în teologia negativă, Heidegger încearcă să ne spună ce este Ființa prin opoziție la ceea ce nu este ea. Ființa se opune devenirii, fiind mai degrabă permanență; Ființa se opune aparenței, fiind ceea ce este identic; Ființa se opune gândirii, fiind prezență actuală; în fine, Ființa se opune la ceea ce nu mai trebuie să fie, ca și ceea ce este deja aici. Cele patru caracteristici ale Ființei - permanență, identitate, disponibilitate, prezență, - ne prezintă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ceea ce nu mai trebuie să fie, ca și ceea ce este deja aici. Cele patru caracteristici ale Ființei - permanență, identitate, disponibilitate, prezență, - ne prezintă una și aceeași caracteristică: prezența constantă (Standige Anwesenheit). Cele patru opoziții prin care Heidegger definește Ființa - devenirea, aparența, gândirea și ceea ce trebuie să fie - nu sunt însă ficțiuni, ci realități, forțe care se opun Ființei și care determină, domină și penetrează, în înlănțuirea lor multiplă, deja de mult timp existența noastră și o țin în confuzia Ființei. Dar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
circumscrisă, "trebuie transformată într-un cerc încercuitor", fundamentul oricărui fiind. Dar, din momentul când Ființa este lărgită până la punctul de a cuprinde și ceea ce părea să i se opună, ea încetează să mai poată fi definită. îmbrățișînd propriile opoziții, devenirea, aparența, gândirea și ceea ce ar trebui să fie, Ființa se dispersează în multiplicitatea fiindurilor și ne scapă. Nouă nu ne mai rămân decât fiindurile, care, la rândul lor, devin ceva vag și vid. Ființa este fundamentul fiindului. Al doilea înțeles al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
XE "Antonescu, Ion" a subliniat de câteva ori În discursurile sale că legionarii au prăvălit statul În haos, iar el a pus capăt anarhiei și a reinstaurat ordinea și siguranța. Inițiativa și organizarea pogromului de la Iași a constituit deci, În aparență, o mare abatere de la concepția declarată a lui Antonescu XE "Antonescu, Ion" cu privire la căile de guvernare În stat. Dar același Antonescu XE "Antonescu, Ion" a dezvăluit În una dintre ședințele guvernului că atunci când e vorba de evrei este gata să
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
a executat aceste dispoziții? Răspunsul la această Întrebare simplă s-a complicat tot mai mult de-a lungul anilor, din cauza Încercării tuturor celor implicați În desfășurarea pogromului de a fugi de răspundere. Lanțul de comandă În asemenea cazuri este, În aparență, clar. O autoritate executivă ordonă șefului gării Iași să pregătească un tren, șeful gării cere inspecției de mișcare să formeze trenul indicând numărul vagoanelor și felul lor, iar personalul biroului din stație stabilește locul de staționare a trenului pe perimetrul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]