11,066 matches
-
fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și îmi arătă pieptul vânăt. — Te-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
toate celelalte... Mă apropii de Țușca și îi pun mâna pe umăr. Simt cum trag seva din ea, cum mă împlinesc. Da, ea este jumătatea mea! Și, inconștient, ca rană începe să se cicatrizeze, să facă o crustă insensibila... Mă aplec și o strâng în brațe. - Ce-ți veni? Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-mi o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te urmăresc ce faci. Poate ai șters mesajele, știai că vin. O să te controlez pe mirc. Ai grijă ce faci... <v37>: bună <maria>: bună <v37>: într-o fereastră? <maria>: sigur. Mai am vreo 30 min <v37>: ai grijă, nu te aplecă prea tare... <maria>: nici o grijă. Ce mai faci? <v37>: una alta <maria>: nu mi-ai mai scris <v37>: busy <maria>: ai rămas în Uști <maria>: m-am uitat pe harta să văd unde e <v37>: între Praga și Berlin <maria
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nici nu erau ai lui? Erau. Și trebuia să afle cîte ceva despre unii dintre ei, măcar; chiar să-i vadă pe cîțiva. Să le vorbească, fără a le spune cine este, cine sînt. Să Îi atingă. Pentru a se apleca Îndelung asupra cărților, ar fi trebuit de mult să ia o hotărîre. Kierkegaard renunțase pentru totdeauna la femeie pentru a fi cu mintea de tot slobodă. Andersen, la fel; gurile rele spuneau că din alt motiv. Citiseră mult; au scris
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi decât era temperatura în cameră și s-a bucurat. - Ai să-ți revii curând, dragul meu frățior! Te rog! Te rog din adâncul sufletului să-ți revii! Cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întâmplat, Tinu dragă? De ce nu vorbești, fratele meu drag? De ce? Te rog să reziști! Treci și peste asta, te rog mult! Am să vin mereu la tine, promise Iuliana în șoaptă, de parcă ar fi știut că este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rămân, domnișoară, dar te rog să mă ierți! rosti el împăciuitor, așezându-se. - Desigur! Nu trebuie să-ți faci probleme. Eu am greșit, nu tu. De ce nu i-ai spus mamei despre accident? De ce ai ascuns asta? întrebă imediat, șoptit, aplecându-se spre el. - Nu am intenționat să o supăr mai rău. Oricum, nu era lucrul cel mai important, pentru că, de altfel, nu a fost un accident... A fost doar o situație periculoasă, cum puteau fi multe altele, de natură a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pătrunde dinspre pârtia de schi destinată amatorilor, s-a hotărât să meargă și el acolo. „Unde sunt copii este mai frumos și veselia nu se sfârșește decât la plecare” a fost gândul care a condus la această hotărâre. S-a aplecat să-și verifice legăturile și în acea clipă a simțit cum îl cuprinde o amețeală puternică. A închis ochii, a lăsat bețele să-i cadă și și-a strâns capul în mâini cât a putut de tare. Aproape imediat, a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
uite înapoi. Laura, victorioasă, i-a urmărit câteva Tainicele cărări ale iubirii clipe și s-a felicitat în gând pentru felul în care i-a alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași de femeie, se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru a o adormi. „I-a mai spus vreo două povești, în mod sigur, să o poată adormi din nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău...Și fruntea și năsucul... Toată ești el, Dănuța mea dragă. Și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-și lacrimile cu unul din cele două prosoape moi. În acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stropi de apă. O clipă ori mai multe, Eugen rămase cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X se apleacă, se uită cu atenție. s-ar părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe. Dar îi vine greu să creadă că locatarii blocului au trecut pe acolo călcîndu-și în picioare corespondența
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai turnat... tanti masek avea alergie la buruieni, mai ales la cele care creșteau pe morminte. Considera probabil buruienile ca pe niște intruși, un fel de plante nu atît urîte sau rău mirositoare cît mult prea curioase. Și atunci se apleca și le smulgea imediat ce se simțea deranjată de ele. eu aș fi vrut să o ajut și încercam deseori să-mi ofer serviciile, dar tanti masek spunea „nu, pe Guță trebuie să-l plivesc eu”. ea îi plivea însă și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
blocat în fața mea, între ceașca așezată sub mașina de cafea și sticla de apă minerală nedeschisă, am avut brusc revelația că personajul era mai timid decît mine. în cafenea nu se auzea niciun zgomot, cei patru sau cinci clienți erau aplecați fie peste carnețelele lor, fie peste cărțile pe care le citeau, întreținînd prin complicitatea lor o tăcere delicată. aproape toți erau oameni tineri, trei femei și doi bărbați, fiecare singur la cîte o masă, neîndrăznind să se privească reciproc sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
traumatizantă. Pînă la urmă barmanul îmi pregăti cafeaua și mi-o puse pe suprafața zincată a barului, dar la o anumită distanță de mine, probabil nedorind să meargă prea departe cu familiaritatea. a trebuit, deci, să mă ridic, să mă aplec, să întind mîna și să trag eu însumi cafeaua spre mine, dar nici eu n-am îndrăznit să mi-o pun chiar în față, am lăsat-o la mijlocul drumului. Și am avut grijă oricum să fac acest gest într-un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
visați goală” nu m-am mirat, nici în momentul cînd creierul meu mi-a reverberat-o în plin vis, deci în somn, nici cîteva secunde mai tîrziu, cînd m-am trezit pe jumătate. Da, Domnișoara ri era acolo, lîngă mine, aplecată deasupra mea, intrase nu se știe cum în apartamentul meu la ora trei dimineața pentru a-mi aminti acest lucru, și anume că fantasmele mele legate de ea erau proprietatea ei și că orice utilizare a lor trebuia să treacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
edificii au fost astfel create încît intrarea în ele să impună o anumită atitudine. Un prag înalt te obligă la o anumită coregrafie cînd treci peste el. Uneori pragul este înalt iar ușa este scundă ceea ce te obligă să-ți apleci capul ca să pătrunzi în interiorul edificiului, deci să faci o plecăciune... Căline avea nevoie de o primă frază-prag și i-am dat-o... Curînd lucrurile se vor limpezi și în ceea ce vă privește. Ne vom da seama dacă aveți nevoie, pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plictisitor, să se înfunde sau să se lase strivit de un munte de detalii. Și totuși, detaliile sunt farmecul unei astfel de povești. Vom vedea. Îți urez zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru a scruta cu privirile un punct situat undeva în mijlocul șoselei. Betty se trezi din cauza șocului. — Ce se întîmplă ? — nimic, spuse Ken. era să strivesc un arici. — Un arici ! ? — Cred că e un arici. Betty scutură scurt din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ieși din nou, ocoli fără grabă botul mașinii, ridică încet capota și examină superficial, la lumina lanternei, intestinele metalice ale vehiculului. — Ce i-ai făcut ? întrebă Betty. Ken consideră că întrebarea lui Betty nu merita efortul unui răspuns. în schimb, aplecat peste motor, smulse cîteva fire metalice din alveolele lor și se apucă să le analizeze cu migală, să le cîntărească în palme și chiar să le compare dimensiunile. — Ce se întîmplă ? insistă Betty și mai intrigată. modul în care Ken
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-am pus această întrebare unui domn distins, de vreo cincizeci de ani, cu alură de sherlock Holmes, care se apleca mai mult decît ceilalți pentru a-și lipi aproape urechea de unele cărți. — nu vă supărați, ce încercați să auziți ? Domnul sherlock Holmes mă privi nedumerit și-mi răspunse cu un accent german. — Foarte interesant. — Și ce anume este atît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de muzică extrem de fină, o muzică specială pe care urechea mea era incapabilă să o recepteze ? în schimb, existau alte urechi capabile să audă acele vibrații, acele mesaje ? Domnul sherlock Holmes nu rămînea mai mult de două sau trei minute aplecat deasupra unui teanc sau cu urechea orientată spre un raft, de unde am dedus că toate acele semnale muzicale erau scurte. Cărțile formau probabil o corală cu un mare număr de voci, dar nu toate se produceau în același timp. — mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcînd cumpărături, grăbindu-se să prindă trenul sau savurînd o arie dintr-o operă) eu o locuiam pe Domnișoara ri pentru a contracara rutina, pentru a sparge inerția publică. Iar Domnișoara ri mă anunța imediat că actul se produsese, se apleca de exemplu spre urechea mea în plină arie a traviatei și-mi spunea „tocmai m ați locuit”. sau, în timp ce traversam un centru comercial se oprea și-mi cerea să rămînem imobili o secundă : „să ne oprim un pic, tocmai mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imens și după ele simt că mă asfixiez, glasul îmi dispare ca un ecou. nu am de ales deci și încerc să-mi scot pe furiș bucățelele de carne sedimentate în gură, bătucite prin diversele alveole ale gurii mele. mă aplec discret, îmi introduc două degete în gură și extrag dintr-o carie un fel de smoc de carne fibroasă, extrem de lung, aproape interminabil. Cum nu știu ce să fac cu el îmi scot o batistă și îl ascund în ea, apoi îmi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]