8,411 matches
-
de est al Mării Negre. El a murit pe drum spre această localitate, la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Osemintele sale au fost aduse la biserica Sf Apostoli din Constantinopol în anul 438 de către împăratul Teodosie II. Pe parcursul activității sale pastorale, Sfântul Ioan Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Referindu-se la cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
divizarea creștinilor). Ortodoxismul consideră adaosul Filioque la Crez(Crezul Sfintei Trinități) ca pe o erezie antitrinitară, întrucât afectează sau dezechilibrează relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi. Suportul evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): ""Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac"". În aceeași Evanghelie, în capitolul următor [15, 26], Iisus Hristos se
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
este legată existența așezământului monahal. Despre când și unde a fost pictată icoana, părerile sunt împărțite. Profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg, spunea că ar fi fost pictată în secolul IV la mănăstirea Theothokos din Grecia, după modelul aparținând apostolului Luca, cel care a pictat prima oară pe Fecioara Maria. Profesorul I.D. Ștefănescu nu împărtășește ideea lui Andrei Grabor, afirmând că icoana ar fi fost pictată la Bizanț sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
să-l venereze timp de 7 zile. Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a ramas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al cărei patron este, împreună cu Sfântul Barnaba apostolul.
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
și cu totul goală... căci n-am aflat nici rogojină să aștern, nici ușă să închid, nici moară, nici heleșteu; am găsit datorie de 1317 lei și patru moșii vândute..."". Printre altele, el a donat două Mineiuri și cartea "Faptele Apostolilor". La mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Aroneanu avea în stăpânire mai multe moșii: Aroneanu și Zanea (jud. Iași), Armășoaia și Armășeni (jud. Vaslui), Rânzăști (jud. Tutova), Slobozia-Averești și Girov (jud. Neamț), Deluțu (Cașin), Pârliți (Soroca), Deiluța (Chișinău), Stolniceni (Basarabia). În
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă: «"e patre Antiocho"», născut însă la Atena și mai adaugă faptul că din recunoștință față de sf. Petru a ridicat un monument ("memoria") pe mormântul Apostolului. Scrisorile atribuite lui de pseudo-Isidor și publicate în "Patrologia" editată de Migne (cf. P.G. 2,789 ș.u.; P.L. 130, 59 ș.u.), categoric, nu-i aparțin. "Martirologium romanum" face și el două personaje, dând fiecăruia câte o sărbătoare: Clet
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
toate folosuite pentru evanghelizare, dar locul de întâlnire al credincioșilor era la ei acasă. De fapt, chiar și prima întrunire a bisericii a avut loc într-o locuință, în camera de la etaj, așa cum se spune în primul capitol din Faptele Apostolilor.” Biblia ne arată că apostolul Pavel i-a rugat pe credincioșii din Roma să transmită salutările sale “bisericii din casa lui Aquila și Priscila” (Romani 16:3-5). Unul dintre părinții Bisericii din primele secole, Clement din Alexandria, vorbește în scrierile
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
locul de întâlnire al credincioșilor era la ei acasă. De fapt, chiar și prima întrunire a bisericii a avut loc într-o locuință, în camera de la etaj, așa cum se spune în primul capitol din Faptele Apostolilor.” Biblia ne arată că apostolul Pavel i-a rugat pe credincioșii din Roma să transmită salutările sale “bisericii din casa lui Aquila și Priscila” (Romani 16:3-5). Unul dintre părinții Bisericii din primele secole, Clement din Alexandria, vorbește în scrierile sale despre o locuință folosită
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea credința, nu cu mult înainte de a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 20 de ani în Dobrogea Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca "Apostol al Daciei și al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut 20 de ani în Dobrogea Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodoxă română ca fiind sfântul ocrotitor al neamului românesc, deoarece Eusebiu, scriitor din antichitatea târzie, îl menționează ca "Apostol al Daciei și al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
partibus orientalibus"" : unirea trebuie să se facă cu încredere și în aceiași credință, semnul vizibil al acestei uniri fiind recunoașterea Papei ca singurul șef vădit al Bisericii lui Christos în lume și ca urmaș direct al Sf. Apostol Petru, căpetenia Apostolilor ; trebuie respectate ritul, disciplina, posturile, sărbătorile, obiceiurile, ceremoniile, rugăcinile ortodoxe, așa cum erau ele înainte de Unire ; trebuie să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ocupă în cadrul acesteia Biserica. Biserica lui Hristos este văzută ca "sădire". Tema sădirii este prezentă atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament. Astfel, în scrierea apocrifă "Înălțarea lui Isaia" este vorba de "plantația care o vor fi plantat cei 12 Apostoli ai Prea-Iubitului" (IV,3). Ignatie din Antiohia (zis "Teoforul") prezintă de două ori cuvântul "sădire": "îndepărtați-vă de buruieni pe care nu le cultivă Iisus Hristos pentru că ele nu sunt sădite de Tatăl" ("Filadelfieni" III, 4); "fugiți de plantele rele
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
ea umple Raiul. Aceasta sădire reprezintă Biserica alcătuită din numeroase răsaduri. Aceste răsaduri sunt fiecare un individ. Sădirea lor în Rai corespunde Botezului. Ea îi face membri ai Bisericii. Această sădire este, în grade diferite opera Tatălui, a Domnului, a Apostolilor. Sădirii Tatălui i se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Prima evanghelie din canonul creștin (prima evanghelie din Noul Testament în ordinea scrierii fiind cea după Marcu) are, chiar în cele mai vechi manuscrise, atribuirea: „după Matei”. Tradiția creștină consideră că această scriere a fost scrisă de Matei, fost vameș, devenit apostol al lui Isus. Majoritatea cercetătorilor contemporani consideră că ea este o scriere greșit atribuită lui Matei, fiind opera unui autor anonim, în timp ce Witherington, nefiind de acord că nu i se cunoaște autorul, recunoaște totuși că aceasta este ceea ce consideră cei mai mulți
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate: Documente de la începuturile creștinismului spun că apostolul Matei a scris de asemenea Evanghelia după Evrei. Brown, Erhman și Amy-Jill Levine cred că „ a fost scrisă la origini în limba greacă de către cineva al cărui nume nu ne este cunoscut și care se baza pe surse cum ar
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
cercetători consideră că "" a fost scrisă la finele secolului I de către un evreu creștin. Matei (în greacă "Maththáios" sau "Mattháios", de la aramaicul "Mattai", care la rândul său provine de la ebraicul "Mattatyah" =”darul lui JHWH”) este numit în lista celor doisprezece Apostoli în ; ; ; . Numai Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameș; păcătos public; zbir) (), adică colector de taxe în favoarea romanilor, și prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameș” (). Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
continuie lucrarea (; Capitolele și pun în evidență reacția atât de diferită a ascultătorilor înaintea învățăturii lui Isus și a ucenicilor săi. Al treilea discurs: , . Opoziția față de noul Rabbi, Isus din Nazaret, crește în astfel de momente El se dedică formării apostolilor săi cu discursul în parabole () și-și restrânge tot mai mult ministerul doar la ei (de ex. ; ; Al patrulea discurs: . După discursul asupra smereniei, împotriva scandalului și asupra iertării () și după instruirea ucenicilor din -, Isus - ajuns la Ierusalim - intră în
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
conducătorilor iudeilor (), Isus rostește marele discurs escatologic adresat ucenicilor ( și ) ca să persevereze, să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului și să „aducă roade” de dreptate creștinească. Relatarea Pătimirii (, , ) și relatările pascale le Învierii () culminează în întâlnirea Celui Înviat cu cei 11 apostoli, ocazie cu care Isus proclamă solemn înaintea lor puterea sa „în cer și pe pământ” și îi trimite să învețe toate neamurile, promițându-le că va fi cu ei „până la sfârșitul lumii” (). Așadar, de-a lungul întregii istorii narate Isus
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
prezintă proclamarea Evangheliei în Galileea (; ), chemarea și răspunsul primilor ucenici () și învățătura făcută cu gesturi puternice și noi (cf. ), cărora li se contrapune contestarea autorității lui Isus, refuzul noutății persoanei sale (). a doua secțiune (), este dedicată îndeosebi alegerii celor 12 Apostoli () și constituirii grupului de ucenici ca adevărata familie a lui Isus, în opoziție cu necredincioșii (). Lor le este rezervată o formare aparte, prin explicarea parabolelor (), revelarea lui Isus pe apa Lacului (), prezentarea pildelor de credință (). a treia secțiune ( ,) cuprinsă în
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
A treia evanghelie canonică (și sinoptică) este considerată, atât de mărturiile antice cât și de critica modernă, opera aceluiași autor care a scris Faptele Apostolilor. și Faptele Apostolilor trebuie considerate ca o operă unitară sub profil literar și teologic pentru că, într-adevăr, ele sunt inseparabile atât prin continuitatea narativă cât și prin afinitatea lingvistică. Tradiția bisericească îl numește Luca pe autorul celor două cărți. În
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
A treia evanghelie canonică (și sinoptică) este considerată, atât de mărturiile antice cât și de critica modernă, opera aceluiași autor care a scris Faptele Apostolilor. și Faptele Apostolilor trebuie considerate ca o operă unitară sub profil literar și teologic pentru că, într-adevăr, ele sunt inseparabile atât prin continuitatea narativă cât și prin afinitatea lingvistică. Tradiția bisericească îl numește Luca pe autorul celor două cărți. În realitate ea este
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
inseparabile atât prin continuitatea narativă cât și prin afinitatea lingvistică. Tradiția bisericească îl numește Luca pe autorul celor două cărți. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim și același lucru se poate spune despre Faptele Apostolilor. Alți autori care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim. nu a fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate, iar ea nici măcar nu susține că ar fi fost
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
el le pomenește în evanghelie (cf. ; ). Tot acolo a mai întâlnit și așa zișii „"miniștri/slujitorii ai cuvântului"”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. ). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care apoi l-a însoțit la Roma, în prima „călătorie misionară” (prima temniță). Asupra acestei călătorii a lăsat un prețios „jurnal” al călătoriei furtunoase pe mare (cf. și ). Este alături de Paul în cea de-a doua captivitate la Roma
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
prima „călătorie misionară” (prima temniță). Asupra acestei călătorii a lăsat un prețios „jurnal” al călătoriei furtunoase pe mare (cf. și ). Este alături de Paul în cea de-a doua captivitate la Roma (cca. 66-67), când toți ceilalți l-au părăsit pe apostol (cf. ). O antică tradiție răsăriteană îl face episcop de Tebe „"a celor șapte porți"”. Sfântul Ieronim crede că ar fi scris în Boeția și Achaia. Este considerată legendară informația conform căreia Petru și Pavel i-ar fi consacrat episcopi pe
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]