8,259 matches
-
Rădăuților obținea de la Împăratul Iosif II, la 24 martie 1781, un decret prin care se dispunea ca întrega preoție din Bucovina, deci și cea din sud, care aparținea de Iași, să fie supusă sub jurisdicția sa. În această situație, Guvernul austriac îl convinge pe Dosoftei Herescu să-și schimbe titlul de episcop de Rădăuți în cel de episcop de Bucovina, cu atributul de „exempt, adică scos de sub jurisdicția mitropolitului său”. În data de 12 decembrie 1781, reședința episcopală a fost mutată
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
durat până în anul 1873, când Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rangul de Mitropolie, adăugându-i-se două episcopii sârbești din Dalmația. În perioada de început a subordonării Episcopiei de Cernăuți Mitropoliei de Carloviț, au fost desființate treptat, de regimul austriac, 20 de mănăstiri și schituri, iar averile mănăstirilor desființate s-au folosit într-un fond pentru întreținerea bisericilor și a clerului ortodox dar și a școlilor. La 15 iulie 1844 s-a pus piatra fundamentală a Catedralei episcopale din Cernăuți
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sa, în 1895, scaunul mitropolitan a fost încredințat bătrânului arhimandrit și vicar general, Arcadie Ciupercovici. Nici acesta nu a fost pe placul românilor, pentru că și el era doar o unealtă în mâinile guvernatorului Bucovinei. Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânirea austriacă și predecesorul lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta (1902 - 1924), care a manifestat o deosebită grijă pentru întărirea vieții bisericești, din cuprinsul Arhiepiscopiei. În timpul arhipăstorii lui, Bucovina se unește cu România și mai păstorește până în anul 1924, când
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Nicolae Cotlarciuc revine în Bucovina, în august 1901, unde este numit profesor suplinitor pentru geografie, istorie și limba română la Liceul I de stat, Liceul „Aron Pumnul” de mai târziu. Acesta a fost de fapt primul liceu înființat de stăpânirea austriacă (Staatgymnasium I) în 1808, liceu la care a învățat și Eminescu și l-a avut ca prim profesor pe Aron Pumnul. În 1901, anul venirii lui Cotlarciuc aici, liceul avea 1.115 elevi, clase suprapopulate, dintre care trei paralele erau
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
s-a înființat universitatea, în 1875, biblioteca avea 15 544 volume. În 1918, biblioteca deținea un fond de 230 928 volume, iar în anul 1935 - 420 140 volume. În timpul Primului Război Mondial biblioteca a activat în condiții normale. Intenția autorităților austriece de a transporta biblioteca în 18 vagoane la Viena a fost zădărnicită datorită înaltului patriotism de care au dat dovadă profesorul Alexe Procopovici, profesorul V. Gheorghiu și Cornel Topor-Tarnoviețchi, directorul serviciului Căi Ferate din Cernăuți, care a refuzat să pună
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de aici a viitorului mitropolit, se poate observa că el și-a îndeplinit această funcție cu simț de răspundere. Dar cum a ajuns Nectarie Cotlarciuc Director al acestei Bibioteci? În urma unirii Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918, fostele autorități austriece au trecut sub noua organizare românească, astfel încât, la 11 august 1919, Guvernul Român a numit un nou director al Bibliotecii Universitare, în persoana lui Nectarie Cotlarciuc, care activase aici încă din anul 1901. Bibliotecarilor austrieci, celor care au voit să
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
28 noiembrie 1918, fostele autorități austriece au trecut sub noua organizare românească, astfel încât, la 11 august 1919, Guvernul Român a numit un nou director al Bibliotecii Universitare, în persoana lui Nectarie Cotlarciuc, care activase aici încă din anul 1901. Bibliotecarilor austrieci, celor care au voit să rămână în funcțiunile lor, li s-a cerut să jure credință Regelui și Constituției și să învețe limba română, altfel erau nevoiți să părăsească instituția, unii chiar preferând să părăsească Bucovina, în frunte cu directorul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
celor care au voit să rămână în funcțiunile lor, li s-a cerut să jure credință Regelui și Constituției și să învețe limba română, altfel erau nevoiți să părăsească instituția, unii chiar preferând să părăsească Bucovina, în frunte cu directorul austriac. La inaugurarea universității, Regele Ferdinand, Regina Maria și Principele Carol, au rămas profund impresionați de bogăția și varietatea colecției bibliotecii. În calitate de director al acestei biblioteci, Nectarie își dă „în chipul cel mai operant contribuția la naționalizarea fondurilor bibliotecii și la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
necesare, cu material didactic și cu fondurile necesare pentru îndeplinirea scopurilor lor nobile”. Inaugurarea solemnă s-a făcut pe data de 4 octombrie 1875, ziua onomastică a Împăratului. Iată ce spunea R. Cândea, profesor al acestei universități: „Însăși înființarea universității austriece din Cernăuți a fost o sfidare a durerii poporului românesc [...]. La Cernăuți, prin cuvântul regal, care proclamă această Universitate pe veci românească, s-a desființat un drept uzurpat de alții, reașezându-se poporul nostru în vechile sale drepturi, câștigate prin
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Nectarie subliniază în operele sale faptul că în Biserica noastră, după anexarea Bucovinei, exista un fel de patronat care nu era nici curat romano - catolic, dar nici românesc. Părintele Nectarie Cotlarciuc spunea că până în acele zile, biserica din fostul „ducat” austriac are o înfățișare atât de stranie, atât de puțin româneacă și ortodoxă, covârșind patronatul străin. Filosofia a fost un alt domeniu apropiat preocupărilor mitropolitului Nectarie. Astfel, a scris un studiu despre imaterialitatea sufletului - Das Problem der immateriellen, geistigen Seelensubstanz, (Problema
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
semnat pe parcursul anilor multiple recenzii la unele lucrări, precum la cartea lui Emilian Voiutschi - Prelegeri academice din Teologia morală ortodoxă (vol. I, „Candela”, 1906), Constantin Rădulescu-Motru - Puterea sufletească („Candela”, 1908), Un anunț bibliografic, Recenzia cărții Milas, după dreptul civil austriac și răspunsul șefului de la secție Spânu („Candela”, 1907). Alte recenzii a făcut în reviste străine: Colecțiunea scrierilor Academiei Române (Zeitschrift f. Bibliothekvearein, 1913,), Iorga N., Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (I - II, M. Göthe, 1905, recenzie în Literaturblatt
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță. De aproape două luni frecventam grădinița de copii din acest orășel, altădată la granița dintre fosta Bucovină austriacă (până în 1918) și Basarabia propriu-zisă. Intrasem în „grupa mare” sub protecția fratelui cu doi ani mai mare, Viorel, care avea șase ani nu de alta dar eu, crescut pe lângă cuptorul casei bunicilor, nu mă descurcam nici în „grupa mică”. Experiența
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și a influenței în dreptul penal, Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 16. footnote>. Concomitent cu aplicarea Codului penal din 1865, pe teritoriile românești aflate sub stăpânire străină se aplicau și dispozițiile altor coduri penale (de exemplu în Bucovina - Codul penal austriac). Realizarea unității naționale, evoluția vieții social-politice și economice românești, dezvoltarea capitalismului în România au făcut necorespunzătoare această legislație. Prin urmare, la 17 martie 1936, a fost adoptat un nou Cod penal publicat în Monitorul Oficial nr. 65/18 martie 1936
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
din Viena, unde venise ca ministru plenipotențiar cumnatul său, Caius Brediceanu. Vor urma patru ani (până la 1 februarie 1937) de viață în siguranță, rodnică atât pe planul creației artistice, cât și pe acela al diplomației - analizele făcute de Blaga presei austriece fiind adevărate radiografii ale unei perioade teribil de frământate, într-o țară devenită seismograf al situației europene. De la începutul anului 1933, când național-socialismul a ajuns la putere în Germania, Austria devenise - după aprecierea lui Blaga - "punctul cel mai sensibil" de pe
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Titulescu". Într-un astfel de context, atașatul de presă Lucian Blaga (avansat la gradul de consilier diplomatic) depunea eforturi stăruitoare și inteligente de a prezenta cât mai bine, mai exact chipul și interesele țării sale. Întreține relații bune cu gazetari austrieci și străini: dr. Longstein, de la "Wiener Tag", conducător al Agenției "Transatlantic Radio"; Oskar Hartl și Artur Plarre, de la "Frankfurter Nachrichter"; Walter Sauter, de la "Basel Nachrichter"; Emil Maas, corespondentul vienez al ziarului "Chicago Tribune"; Robert Best, de la "United Press"; John Banister
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
am venit la Viena, V-am informat în fiecare raport despre evenimentele și evoluția politicei austriece, încercând de fiecare dată să arăt și tendințele pentru imediatul viitor. Trebuie să spun aici că informațiile necesare nu le puteam avea din presa austriacă, care apare sun regim de teroare și care diformează lucrurile așa cum le vine mai bine diverselor cercuri. Am mândria să afirm că V-am informat cum omenește a fost posibil despre stările de aici. Evenimentele mi-au confirmat cel mai
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
gară. "De astă dată - își va aminti, peste timp, poetul - nu mai intenționa să se oprească și la Viena, decât pentru cele câteva minute indicate în itinerariul obișnuit al expresului. Am urcat în vagonul său, i-am comunicat unele informații austriece, foarte în grabă și cu teama nervoasă în călcâie să nu pornească trenul. Mi-a spus și dânsul câte ceva din isprăvile sale. Torpilase nu mai știu ce combinație internațională, ce putea să devină primejdioasă pentru micile state. Apoi m-am
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
co man dament, are toate șansele unui glonte. Pri zonierul cunoștea bine germana, așa că a scos din nou meda liile și docu men tele de la Îm păratul. Tinerii au rămas uimiți de povestea lui, Înrolat voluntar la Villach În regimentele austriece și plecat imediat pe frontul sîrbesc, apoi cu con tin gentele maghiare pe cel rusesc. Weisz a dat la iveală și un săculeț camuflat, numai el știa cum, plin cu o sumă mare de bani. Era pe la cinci ale după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-n bălțile de nepătruns ale Ecedului -, cînd se credea că jarul rebeliunii nu mai mocnește, flacăra a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore Pintea Viteazul. Se spune că Pintea, aflat În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capăt în același timp existenței anonime a poetului și inocenței sale ascunse: „Cât timp nu știți cum mă cheamă, nu am nici un pic de teamă...“ Căci Peter Frank, un om tăcut, mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o duzină de desene în peniță și - ca și când ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să decadă, Vneția îl uitase. A murit la Viena. — Și în cazul oamenilor de seamă se întâmplă ca de la o etapă înfloritoare a carierei să decadă și să moară uitați de toți. — Sigur. Așa s-a întâmplat și cu compozitorul austriac Wolfgang Mozart care rămâne sărac, se stinge din viață prematur și a fost îngropat la groapa comună. Cu toate aceste muzica lui rămâne ca un imn închinat dragostei și tinereței veșnice. Avea numai 12 ani când a scris „La finta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu bășești, laptele-l plătești!) Da Cazanciuc, aceala cu cal fără cod, ruten este de etnie rumuna. Și Mandrik ceh este, da el vrut neamț și atunci omenii zis la el Mein Drek, adica Cacatele meu. Atunci el spune că austriac, da tot Mein Drek rămas. Mai bine cântă-ne ceva că îndată îți vine rândul și morarul nu te așteaptă cu piatra în gol, că și așa ai povestit prea multe! Amu, amu! Pedure, verde pedure!/ Frumos chentă cucu-ntr-însu!/ Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
insula caraibiană. Venexiana Stevenson este, asemenea lui Corto, actorul care se plasează în afara istoriei pe care o scriu națiunile cu sângele națiunilor pe câmpiile din Flandra sau la Capo retto. Țesând o intrigă în care cei doi frați Ritter, ofițeri austrieci, sunt prinși ca într-o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]