8,108 matches
-
principal - în lumina vieții sociale publice. Acest lucru a fost necesar pentru a sprijini din punct de vedere financiar și ideologic continuarea proiectului început. A reușit astfel angrenarea chiar și a unor agenții guvernamentale, cum sunt cele ale guvernul federal austriac și ale landului Vorarlberg. În semn de apreciere a activității sale din România, statul român i-a acordat cetățenia română. Fundamentul acțiunilor sociale: Oferirea atât de speranțe cât și mai ales de perspective. Pentru copii: Pentru vârstnici: Activismul social al
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
Getreidegasse (în traducere literală "Străduța de cereale") este o stradă comercială aglomerată din cartierul vechi al orașului austriac Salzburg. În casa de la nr. 9 s-a născut și a locuit până la vârsta de 17 ani faimosul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Denumită inițial Trabegasse (derivat din "traben" "trap"), numele său a fost schimbat de mai multe ori înainte de
Getreidegasse (Salzburg) () [Corola-website/Science/328272_a_329601]
-
Getreidegasse (în traducere literală "Străduța de cereale") este o stradă comercială aglomerată din cartierul vechi al orașului austriac Salzburg. În casa de la nr. 9 s-a născut și a locuit până la vârsta de 17 ani faimosul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Denumită inițial Trabegasse (derivat din "traben" "trap"), numele său a fost schimbat de mai multe ori înainte de a deveni Getreidegasse. În fiecare zi, poate fi văzută pe stradă faimoasa "femeie cu păpuși" ce poartă în spate un
Getreidegasse (Salzburg) () [Corola-website/Science/328272_a_329601]
-
Paris Graf von Lodron a fondat Universitatea benedictină din Salzburg, care până la dizolvarea ei în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din Confederația Benedictină. În 1926 eforturile pentru înființarea unei universități catolice au condus la înființarea colegiului benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf.
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
și cercetarea Regulilor Sf. Benedict. Directorul institutului este Dr. Michaela Puzicha OSB. Prin eforturile preotului Adalbero Raffelsberger, Mănăstirea Sf. Petru a fost una dintre cele mai vechi institute de renaștere liturgică din Austria. În 2001 Institutul Liturgic al Conferinței Episcopilor Austrieci a fost atașat la acesta. "St. Peter Stiftskeller" a fost menționat pentru prima dată într-un act emis în 803 de Alcuin din York, un savant englez însoțitor al împăratului Carol cel Mare; el se pretinde, prin urmare, a fi
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
Primele informații statistice legate de Aruncuta sunt cele din perioada administrației austriece, explicațiile fiind prezentate mai jos de tabel: a} Informații edilitare și structura populație; b} Structura populației pe grupe de vârstă și sex ; Informațiile statistice din perioada administrației ungare sunt foarte bogate și au un conținut divers, explicațiile mai jos de
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
gospodăriilor cu inventar gospodăresc (predominau plugurile din lemn) și a gradului de înapoiere tehnică și economică specifică acelei perioade. Iobăgia în Transilvania a fost desființată abia la 16 iunie 1848, iar Principatul Autonom al Transilvaniei s-a aflat sub suzeranitate austriacă circa 180 ani, respectiv perioadă 1688-1867. După anul 1867, prin desființarea marelui Principat al Transilvaniei, comuna Aruncuta este încorporată și ea , alături de întreaga Transilvanie, la Regatul Ungariei, situație păstrată până la 1 Decembrie 1918. Referitor la structura etnică a populației din
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
din cele două săli se transformă în cămin cultural și sala cinema . Așadar, în perioada analizată , aparentul dezechilibru etnic nu este rezultatul șporului natural diferit al celor două categorii de populații din sat {români și maghiari} ci rezultatul schimbării administrației austriece cu cea maghiară din anul 1867 și a politicilor promovate de Regatul Ungariei. Situația descrisă mai sus se corectează abia la recensământul din 1920 când numărul maghiarilor revine la ponderea inițială din perioada administrației austriece a anului 1850. În legătură cu perioada
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
maghiari} ci rezultatul schimbării administrației austriece cu cea maghiară din anul 1867 și a politicilor promovate de Regatul Ungariei. Situația descrisă mai sus se corectează abia la recensământul din 1920 când numărul maghiarilor revine la ponderea inițială din perioada administrației austriece a anului 1850. În legătură cu perioada 1900 - 1910 , urmare a progresului medical înregistrat , a lipsei conflictelor militare și a eficienței muncii în urmă desființării iobăgiei și a începutului de industrializare , respectiv a unei natalități ridicate asistăm la o creștere puternică a
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
urmare a șederii aici a lui Peter Handke, Mönchsberg este frecvent numit „muntele scriitorilor”: el joacă un rol important în lucrarea autobiografică a lui Thomas Bernhard, dar adesea nu într-un sens pozitiv. El este privit ca „muntele sinuciderii”. Autorul austriac Gerhard Amanshauser s-a aflat și el printre locuitorii de pe muntele Mönchsberg. În autobiografia sa „as a barbarian in the Prater” Mönchsberg și Festungsberg joacă un rol important. Ceilalți munți din Salzburg sunt:
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
(n. 18 octombrie 1838, Lugoj - d. 1 august 1925, Viena) a fost un înalt ofițer de origine română în armata imperială a Imperiului Austriac, respectiv în Armata Comună a Austro-Ungariei, comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64, apoi avansat la gradul de general-maior ("Generalmajor") și președintele al asociației române de la Viena precum responsabil pentru ridicarea bisericii române ortodoxe în
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
cu Franco-London Film (Franța). Acțiunea filmului se petrece în Italia, în timpul primelor campanii napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Rătăciți de restul regimentului, șapte soldați francezi ajutați de o fermecătoare fiică de nobil italian reușesc să saboteze planurile armatei austriece. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Jean Marais, Sidney Chaplin, Marilù Tolo, Florin Piersic, Guy Bedos, Jean Lorin Florescu și Ettore Manni. El se află pe locul 9 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Armata franceză condusă de generalul Napoleon Bonaparte a trecut în Italia prin Pasul Saint-Bernard și a învins armata austriacă. Marele conducător de oști a hotărât să-i urmărească pe austrieci până la Viena. În timpul discursului generalului, căpitanii Dorgeval (Jean Marais) și Duprat (Sidney Chaplin), doi grenadieri rivali în război și în dragoste, se bat între ei, fiecare acuzându-l pe
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
Monica (Sylvie Bréal). Acolo sosește și Franguignon (Florin Piersic) care avea întâlnire cu cantiniera (Joëlle Bernard); și el este îmbătat de cele trei italience. Între timp, batalionul condus de colonelul Laforêt (Philippe Lemaire) părăsește localitatea, ca urmare a unui contraatac austriac. Sergentul Latouche (Guy Bedos) se duce să-i anunțe pe căpitani de plecarea batalionului, dar este lovit în cap. Cei patru militari francezi sunt luați prizonieri și închiși de italience în pivnița unde se afla puțul castelului. Scăpați din pivniță
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
că ar putea fi părăsită după ce grenadierii își vor regăsi batalionul, Carlotta dezleagă căruța care cade de pe stânci și se sfarmă. Cei șapte scapă cu viață și vor să o pedepsească, dar trecerea prin apropiere a unui grupe de militari austrieci le schimbă planurile. Cu ajutorul Carlottei, francezii reușesc să-i lege pe austrieci și să le fure caii. În șaua unui cal ei găsesc o scrisoare de la un general către un regiment croat căruia îi ordonă să ia munițiile depozitate la
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
îi ordonă să ia munițiile depozitate la Cento pentru ambuscada care va distruge Regimentul 25. Pentru a afla unde va avea loc ambuscada, francezii pun la cale un plan de a pătrunde în fortăreața Cento: Carlotta se îmbracă în ofițer austriac și îi duce legați după ea pe cei șapte militari francezi. Duprat și Latouche sunt însă luați de căpitanul austriac von Stitz (Ettore Manni) pentru a fi interogați; ei sunt închiși în turnul unde se afla pulberăria. Pătrunși în fortăreața
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
Carlotta adună însă femeile din oraș și reușește să-i elibereze. Cei șapte grenadieri fug și ajung în cele din urmă la podul Saint-Bernard. Latouche este trimis să-l anunțe pe colonelul Laforêt că francezii sunt așteptați de un batalion austriac înarmat cu tunuri, care urmează să-i atace la trecerea podului; colonelul nu-l crede și îi consideră dezertori pe cei șapte grenadieri. Printr-o stratagemă (Carlotta se dezbracă în pielea goală și face baie în râu sub ochii militarilor
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
înarmat cu tunuri, care urmează să-i atace la trecerea podului; colonelul nu-l crede și îi consideră dezertori pe cei șapte grenadieri. Printr-o stratagemă (Carlotta se dezbracă în pielea goală și face baie în râu sub ochii militarilor austrieci), francezii sabotează tunurile inamicilor și fură două butoaie cu pulbere cu care aruncă în aer podul. Lupta începe, iar Dorgeval și Duprat realizează mari fapte de vitejie, fiind lăudați de generalul Bonaparte. Austriecii sunt luați prizonieri. Carlotta decide să urmeze
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
vedere croat, Ludovic al II-lea nu a lăsat nici un moștenitor pe linie masculină și purtătorul legal al uniunii (regele) nu a mai existat din momentul morții sale, permițând nobilimii croate să își aleagă din nou monarhul. Spre deosebire de unguri, istoricii austrieci nu au pretins niciodată că au cucerit Croația și nu au ridicat nicio obiecție față de abordarea alegerii monarhului de către croați după anul 1526. Preambulul Compromisului ungaro-croat din 1868 afirmă că Slavonia și Croația au ținut de Ungaria. . Deși Nagodba a
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
(născut Alfred Liquornik, nume purtat oficial până în 1957) (n. 14 august 1920, Cernăuți, România - d. 18 octombrie 1981, New York, SUA) a fost un poet, scriitor, critic literar și jurnalist austriaco - american de limba germană, evreu originar din Bucovina. Alfred Liquornik a fost primul copil al soților Moritz și Sali Liquornik născută Sternberg. După doi ani s-a născut și sora sa, Herta. Familia sa făcea parte din populația evreiască germanofonă
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
latina, germana, franceza și italiana. Nu s-a căsătorit niciodată. A fost sora împăraților Iosif I și Carol al VI-lea. În 1725 a fost numită de către fratele ei succesorul Prințului Eugen de Savoia ca regentă a Țărilor de Jos Austriece. Maria Elisabeta a fost descrisă ca un administrator puternic și o regentă populară. Politica ei independentă nu a fost întotdeauna apreciată la Viena. Ea a suspendat Compania Britanică a Indiilor de Est în 1727 și a închis-o în 1731
Arhiducesa Maria Elisabeta de Austria (1680–1741) () [Corola-website/Science/327550_a_328879]
-
căsătoria ei scurtă cu Prințul Georg de Bavaria. Separarea lor și anularea ulterioară a căsătoriei au fost știri pe scară largă în ziare. Ca urmare a acestui lucru și a acțiunilor ei de mai târziu ca asistentă medicală în armata austriacă, Isabella a devenit considerată ca o figură romantică; o publicație a numit-o "eroina cea mai romantică din actualul război din Austria". Isabella a fost a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soție iacestuia, Prințesa Isabella
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
a avut loc la Palatul Schönbrunn din Viena, și au participat multe figuri importante, inclusiv împăratul Franz Joseph I al Austriei, care era bunicul matern al Prințului Georg. Înaintea nunții, Isabella a renunțat la toate drepturile de succesiune la tronurile austriac și ungar, act cerut tuturor arhiduceselor care se măritau, indiferent de rangul mirelui. Ea a renunțat în mod solemn în fața întregii curți vieneze. În seara dinaintea nunții, a izbucnit un incendiu misterios; acesta a fost stins înainte ca fațada clădirii
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
a instrui mai multe asistente. În 1913, Isabella a ținut un curs de instruire într-unul dintre cele mai mari spitale din Viena pentru săraci și a planificat să se alăture Crucii Roșii. A devenit imediat asistentă medicală în armata austriacă sub numele de sora Irmgard (uneori numită Hildegard) și a tratat soldații răniți. Potrivit ziarului "Berliner Lokal-Anzeiger", în 1915 Isabella s-a logodit cu chirurgul vienez Paul Albrecht (1873-1928) până când împăratul Franz Joseph I al Austriei a interzis căsătoria. Isabella
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
Mărgărit, a fost părăsit de profesorii licențiați macedoneni în urma unor certuri între aceștia, care vroiau să-i dea afară pe elevii epiroti (macedoromâni din regiunea Epir și verieni (cei din zona orașului Veria), elevi aromâni înclinând de partea inspectorului. Istoricul austriac Max Demeter Peyfuss numește Bitola un „Shanghai al Balcanilor“, având în vedere multitudinea etniilor (turci, albanezi, slavi, greci, aromâni, țigani), și arată că această localitate s-a dezvoltat ca un centru al culturii aromânești: „existau aici Liceul de băieți, pe
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]