8,717 matches
-
tem că avem de-a face cu o obsesie sexuală a autorului studiului, care îl vede pe Eminescu doar, și întotdeauna, sub aspectul unei posturi... homosexuale, impotente ș.a., ancorat definitiv în infantilism. Etc. Domnia sa ia seama și la "simboluri". În basmul Fata în grădina de aur, din culegerea lui Kunisch, după care s-a inspirat Eminescu, eroul ajunge la turnul în care este închisă fata de împărat și-i aruncă o floare. "Aici zice dr. C. Vlad nu facem nimic fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
formulei de artă pe care o întrupase Înșir-te, mărgărite și Miorița, Eminescu îi opune în același domeniu o concepție proprie, ce culminează în proză cu Făt-Frumos din lacrimă și în versuri, direct, în Călin file de poveste precedat de basmul în proză apoi de poemul publicat postum, Călin Nebunul și, indirect, împrumutând forma simbolică, în Luceafărul". Studiile, de scurte dimensiuni, pe care Ion Pillat le așează în deschiderea antologiilor pe care le realizează din creația eminesciană, la mijlocul secolului trecut, pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a României, Editura Eikon, Cluj-Napopca, 2014. 5 Justin Tambozi, Dumitru Garofil, Lefterie Naum, Eminescu aromân/român. Fundația Societatea Academică Moscopolitană, Editura Justin & George Justinian Tambozi, Editura Cartea Aromână, Constanța, 2000. 6 Acest studiu, ca și studiul introductiv la M. Eminescu, Basme în proză (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939), Eminescu și basmul popular, alături de studiul introductiv Postumele lui Eminescu, la ediția M. Eminescu, Poezii postume (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939, Colecția Pagin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
român. Fundația Societatea Academică Moscopolitană, Editura Justin & George Justinian Tambozi, Editura Cartea Aromână, Constanța, 2000. 6 Acest studiu, ca și studiul introductiv la M. Eminescu, Basme în proză (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939), Eminescu și basmul popular, alături de studiul introductiv Postumele lui Eminescu, la ediția M. Eminescu, Poezii postume (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939, Colecția Pagin alese, serie nouă, nr. 39-40) figurează în volumul Ion Pillat, Opere. Proză (1910-1942). Tradiție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale biocenozei; adică a expresiei perene a Vieții. Rămânând În domeniul mitic, calul poartă anotimpurile, Soarele, Luna și toate celelalte astre, și tot calul veghează la Împlinirea ursitei omului, iar apoi călăuzește sufletul omului În lumea de dincolo. După cum, În basme, călăuzește pe FătFrumos. Calul năzdrăvan n’are aripi ca Pegas, dar asta nu-l Împiedică să ajungă pe celălalt tărâm, cu stăpân - deh! povestea au zis-o oamenii, dornici de stăpâníi - cu prieten prin urmare cu tot. Eh, dacă pisica
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zis-o oamenii, dornici de stăpâníi - cu prieten prin urmare cu tot. Eh, dacă pisica ar fi poposit În Dacia mai devreme decât a făcuto, poate ar fi devenit și ea subiectul unei atât de vaste mitologii... Calul năzdrăvan al basmelor noastre știe să-și salveze prietenul, transformând simbolurile pe care le poartă cu sine În codri, munți, mări, adică reconstituind un mediu, acolo unde forțele malefice l’au distrus. Calul de rând salvează de asemenea pe prietenul său omul, acum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mii; căci și prietenii au, pentru om, un preț. Și chiar atunci când nici măcar nu poluează. Strămoșii noștri au știut să-l aprecieze și În această ipostază utilitară și să’l bucure c’o mână de ovăz, nu jeratic ca ’n basme, oricum energie ușor disponibilă, adică amidon, adică Încă, oferindu-i o viață apropiată de cea din stepele libertății sale. Noi mai puțin. Nu cunosc de unde știau strămoșii asta, dar sunt sigur că noi doar am uitat-o, pierzând, vreme de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
implicat în accident (vezi acarul Păun), și care a fost condamnat la ani grei de închisoare. Viața în deltă avea însă și aspecte frumoase. Primăvara creștea debitul și deci nivelul Dunării, apa tulbure inunda întreaga deltă, era o imagine de basm să te plimbi cu barca prin pădure ca printr-o junglă umbroasă, plină de păsări și de animale sălbatice. Vara apele scădeau, începea curgerea apei în sens invers, din deltă spre Dunăre, apele se limpezeau și delta căpăta un alt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
apele se limpezeau și delta căpăta un alt aspect. Copacii eliberați de ape apăreau monumentali, cu rădăcini aeriene mari și stufoase care, pline de umbre, creeau contraste interesante și se puteau citi în ele figuri și contururi fabuloase, ca din basme. Apa scăzută a lacurilor devenea transparentă precum cristalul. Pe fundul lacului la o adâncime de jumătate de metru, se puteau prinde din barcă cu mâna liberă raci uriași, pe care nea Nae Rainu știa să îi prepare foarte bine și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pierdut legătura cu România, am ajuns să prețuiesc cu adevărat țara în care m-am născut, limba frumoasă și bogată pe care am deprins-o de copil de la părinții și de la dascălii mei, frumoasele tradiții cu cântece, jocuri, poezie și basme, cu obiceiuri strămoșești sfinte, ca sărbătorirea Crăciunului și a Sfintelor Paști. Imagini vechi, pierdute în negura anilor, s-au aprins din nou în inima și în sufletul meu și m-au făcut să simt că rădăcinle mele sunt în țara
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sa națională. Cuvintele străine aveau să fie eliminate cu rigurozitate din vocabularele tuturor limbilor, ele fiind în detrimentul căilor firești de exprimare. Filosofii naționaliști erau de asemenea preocupați de evocarea istoriei națiunii lor și de repunerea în circulație a poveștilor și basmelor populare. Ei se delectau investigînd trecutul întunecat al propriului lor popor și nutreau o înaltă stimă față de țăran, pe care îl considerau drept elementul cel mai puțin lezat de influențele culturale "străine" al societății. Trebuie să subliniem că, inițial, acești
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
văzută din punctul de vedere al unui exceptat. Adică doar deteriorarea simțurilor poate duce la acuitate. Paradoxal, previzibil sau nu, dar eu am devenit conștient de faptul că aud abia atunci când mi-am pierdut auzul. N-am crezut niciodată în basmele cu văzutul vieții în ultimele secunde înaintea morții, când se spune că ți se perindă prin fața ochilor tot ceea ce ai trăit. Ca într-un film. Totuși, mie exact asta mi s-a întâmplat. Când am realizat că n-am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
creatoare cu adevărat proeminente - și care au umplut, cu zelul lor pro pagandistic, golurile celei mai sterpe epoci, Îmi vine să cred, din cultura românească, cea de după războiul de reîntregire. Abstinența de la orice băutură a lui Emanoil Bucuța Își avea basmul ei, ea explicându-se, mai Întâi, printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care ne intimida pe mine, pe prietenii mei poeți și [pe] toată lumea de pe plajă doar numai prin prezența ei prestigioasă, tulburătoare, cum și prin tăcerile ei suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu mă mai încurc în divagații de tot soiul (divagații poate părea un cuvânt prea prețios pe buzele unui copil de doisprezece ani: nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții mele prea familiare cu basmele, până acum vântul nu ne-a luat casa și au fost destule încercări. În acest orășel tătăl meu este profesor de matematică. Intelectual adică. Nu prea mă încântă situația asta, dar nu o recunosc față de tata, n-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu mă mai încurc în divagații de tot soiul (divagații poate părea un cuvânt prea prețios pe buzele unui copil de doisprezece ani: nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mici, spuneau că nu le înțeleg. Când au început să citească romane, le găseau pline de intimități și se uitau la părinți cu un sentiment stânjenitor de martori. „Săraca mama - îi spunea băiatul mai mare fratelui său, care citea numai basme și benzi desenate -, e deșteaptă că nu se bagă.“ Rudele romancierului spun că-i citesc cărțile și că-l admiră, însă nu spun titlurile corect și aprecierile lor sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trăiri tulburătoare, o surpriză și mai tulburătoare încă: o vizită de două zile a lui Mihai! O primă reîntâlnire cu adevărat bună cu dânsul, scoși așa cum eram amândoi din mediul nostru, obișnuit și dubios, și azvârliți într-o lume de basm. Aduceri aminte... — O, ce bine că s-a terminat! exclam eu. Ce bine că putem sta în sfârșit de vorbă ca doi vechi și buni prieteni... — Chiar a fost așa de rău? mă întreabă, oarecum uimit. — Groaznic! Dar ce bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alta: „Mai bine vrabia din mână decât cerbul din gură“ sau: „Mai bine biserica în sat decâtploșnița sub dulap, dar mai bine ploșnița sub dulap decât capacul pe sicriu“. Fiecare mai adăuga câte ceva, și așa s-a ajuns la aceste basme improvizate- un mozaic de imagini sporadice, un joc în care fiecare tăia cartea celuilalt și pe a sa proprie cu un atu și mai mare, exerciții lirice spontane de grup, sarcastice cât cuprinde, pentru a ține în frâu teama ce-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frâu teama ce-o simțeam toți. Dinamica acestorimprovizații se datora faptului că fiecare dintre noi simțea nevoia să împingă lucrurile mereu cu un pas mai departe spre absurd. Un astfel de produs începea cuminte, așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de minciuni a regimului, era un motiv suficient
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
datora faptului că fiecare dintre noi simțea nevoia să împingă lucrurile mereu cu un pas mai departe spre absurd. Un astfel de produs începea cuminte, așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de minciuni a regimului, era un motiv suficient să râdem în hohote. Apoi povestea continua pas cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]