KorAP: Find »[drukola/base=blând & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...300 301 302 ...417 >

10,418 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912

jele L-aud sunând ca greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coronă, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger... cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu - în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i naltă, {EminescuOpIV 107} De neauă coperită și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă). ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oiu deschide-atunci Portalele înnalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri De neauă albă, ca argint din Ophir, Cu

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i naltă, {EminescuOpIV 107} De neauă coperită și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă). ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oiu deschide-atunci Portalele înnalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri De neauă albă, ca argint din Ophir, Cu bolți mai nalte de cât însuși cerul. Acolo printr-acele lungi coloane Suspendă

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
noastră clară - Să cânte roagă-l". Ca o umbră Strălucind argintiu în clară noapte S-apropie... - "O, nu te teme-mi zice, Tu ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? Lin tremură glasul ei blând în noapte. - "O, zână, nu de frică, de plăcere Tremură-n mine sufletul meu bolnav. Să cînt? Dar oare la a ta privire Nu amuțește cântul de-admirare - Nu ești un cântec însăși - cel mai dulce, Cel mai frumos, ce

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Va-ndulci vecinicia cea amară A mării! " - "Măgulitor", ea zice, Ș-o roză ea lăsă pe a mea gură, Cu tânăr miros - roza gurei sale. - "Frumoasă ești, ca să găsesc cuvinte Spre-a îndulci ochii tăi mari albaștri, Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș sfărma soarele în țăndări de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare {EminescuOpIV 109} Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
frunze, pe-un drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pînzăriile-i de-azur. Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sure, Nisipișul strălucește, râuri scapără-n pădure - În oraș

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii ce trec. Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată Stă Orfeu - cotul în razim pe-a lui arfă sfărâmată... Ochiu-ntunecos ș-ntoarce și-l aruncă aiurind Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării. Glasu-i, ce-nviase stânca, stins de-aripa disperărei, Asculta cum vîntu-nșală și cum undele îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cîntari îmflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-mpăratului de soare bolți albastre și cu stele Se ridică-n caturi nalte tot castele pe castele, Cu ferești de aur d-Ofir, cu oglinzi de diamant, Cu scosuri de albe marmuri, cu covoare de purpură; Printre mândrele coloane o cântare blând murmură - E un vânt cu suflet dulce într-un aer de briliant. {EminescuOpIV 132} Și nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Dară una-i fiica mării ca o lacrimă de aur. Păru-i curge la călcîe ca un lung și scump tesaur: E a stelelor regină, e al nopții meteor. Ades albă dintre valuri de-a înnot marea despică Și albastrul blând al mării albul sânilor ridică, Valurile-n cânt salută sântul apelor odor. Acolo în fundul mării, în înalte-albastre hale, Șed la mese lungi de piatră zeii falnicei Valhale; Odin stă-n frunte - cu părul de ninsoare încărcat; Acolo decid ei moartea

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul... - boierii lui de sfat - Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. {EminescuOpIV 153} Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase, Pletele argintoase pe umerii

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
lui se scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc, Curând va

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Și neteda lui frunte o-atinge tremurând - Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare-n țara steloasă și întinsă. Spun mite - zice singur - că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are o blândă stea, Ce-n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, Că pentru el s-aprinde lumina ei de nea; De-aceea-ntreb gîndirea-mi ca să-mi răspund-a nume Din marea cea albastră, care e steaua mea? E-acel trandafir roșu, ce

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Ca trupul meu să-nvie cu flacăra-i curată, De ce-un geniu coboară în corpul cel urât, {EminescuOpIV 159} De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vîrît? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
159} De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vîrît? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă uimită, purpurată S-aud glasuri ușoare ca arfe care plâng. Dar nu-i sunet aievea... ci-a gândurilor sale

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
și înfloritu-i cort, Abia au vreme-a pierde puternicii lor aștri. Coboară-n lume, află amorul lor că-i mort. Atunci îl iau în brațe și luminând albaștri În lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port - Sunt îngeri blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume nu trebuesc cercați. A unui înger palid ursita pământească, Legată e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de pază Și-a lor ochi de durere sunt turbure, și stinși; {EminescuOpIV 161} Dară deși blânzi îngeri își varsă a lor raze În sufletul lor, totuși ei mari îs și distinși, Căci Dumnezeu în lume le ține loc

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de pază Și-a lor ochi de durere sunt turbure, și stinși; {EminescuOpIV 161} Dară deși blânzi îngeri își varsă a lor raze În sufletul lor, totuși ei mari îs și distinși, Căci Dumnezeu în lume le ține loc de tată Și pune pe-a lor frunte gândirea lui bogată. Dar - e un înger palid cu lungi

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul albastru viorelei cei blânde, Ea-aruncă-n negru-aer raze, vinete dungi. Pe-un tron, împăratul, de roșă mătasă S-așază, se uită-n marmoreii muri. Bătrânul alături pe-un scaun se lasă Și flori răspândesc adormite miroase Ca mirosul proaspăt a verzii păduri. Și razele-albastre prin

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
din cer coboară O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc, Pe ea șezând călare, în infinit el sboară, Stelele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Și răsfirați în spațiu îngeri duceau în poale A lumilor adânce și blânde rugăciuni Și întinzînd în vânturi aripele regale L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun. Pe magul cel puternic ei îl salută-n cale, El trece dus de steaua ce sboară ca un gând Și când veni sânt mare

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
c-o să mă mângâi pe mine? nu, în veci 650 Surd este al meu suflet l-a tale vorbe line Cum stîncele la glasu-mi surde rămân și reci. "O vino colo-n scorburi ca să-ți arăt fereasta Pe care umbra blândă ieri noaptea a venit Prin stîlpi-n prăbușeală... prin arcuri sparte... Asta... 655 Pe-aici pe-o scară, de-aur ea blândă a intrat". - "De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
stîncele la glasu-mi surde rămân și reci. "O vino colo-n scorburi ca să-ți arăt fereasta Pe care umbra blândă ieri noaptea a venit Prin stîlpi-n prăbușeală... prin arcuri sparte... Asta... 655 Pe-aici pe-o scară, de-aur ea blândă a intrat". - "De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea, Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
sunet e turbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le chiamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat... "Și cânt... Din valuri iese câte o rază frântă Și pietrele din țărmuri îmi par a suspina. Din nori străbate-o rază molatecă și blândă, O rază diamantă cu-albeața ei de nea. "Și raza mă iubește, mângâie a mea frunte Cu-a ei lumină blândă - o muzică de vis Din aer și din mare cântului meu răspunde, Cântec născut din ceruri și-al mării

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]