9,618 matches
-
În după-amiezi de toamnă, cu lumină de "miere blândă" cum se întâlnește numai în Moldova, ieșeau la promenadă savanți la braț cu oameni de litere, actori, pictori, muzicieni, aprinși în discuții înțelepte asupra esenței lucrurilor și spiritului. Au fost... Acum cețurile se îngroașă și orașul de pe coline nu se mai vede clar, nici calm, nici boem și așezat, nici cu oamenii lui de altădată. "DE LA EFECTE SPRE CAUZE" Experiența lumii, văzută pe un fundal ideatic, ar intra într-o istorie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iacoban, Andi Andrieș, N. Crețu, C. Dram, Cezar Ivănescu, Simona Modreanu, Lucian Vasiliu). Au fost omagiați doi poeți pentru cele două cărți scoase la lumină, în jurul cărora s-a discutat, comentat, dialogat. Impresii diverse dar sincere, amestec de strălucire și ceață în zona poeziei românești actuale, într-un timp când cartea a devenit un obiect de serie ca oricare altul, cu senzația ultimă de regrete după calitatea tipăriturilor și de tristețe după subiectele profunde, morale, estetice. Ies din cercul acestui sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Între două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-un colț manuscrise și ediții mai vechi, parcă și niște miniaturi medievale, importante achiziții dar și tipărituri proprii pe colecții ale editurii din Dealul Copoului, cu teii încă plini de flori miresmătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aură misterioasă), îl face să revină, să fie și iar să nu mai fie. Firul de iarbă este mereu același în biologia și sensibilitatea lui, omul mereu altul. Cât de bine ne cunoaștem, suntem noi înșine? 98 Plutea într-o ceață a inaccesibilului. Cu toată perseverența-i demnă de un benedictin obstinat nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cei slabi de înger dau greș și renunță, lipsiți de succesul și onoarea rezervate celor mai buni în competiția pe viață și pe moarte pentru bogăție și putere, în care doar învingătorii cîștigă, iar toți ceilalți sînt niște ratați. Norii, ceața, avioanele strălucitoare, centrele de control dotate cu tehnologie de vîrf și piloții chipeși și plini de eroism din secvențele de început îi codifică pe piloți drept eroi moderni, personificări cvasimitologice ale misterului și forței tehnologiei moderne. Realizarea imaginii cu camere
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lume. Ninge cu fulgi mari, ninge lent și atmosfera e tot mai prietenoasă. O vreme splendidă...pentru ieșit în natură! Ninge continuu de câteva zile. Privesc din ușa ce dă în balcon, cu nasul lipit de sticla aburită. Chiar dacă șterg ceața răsuflării mele aceasta revine de fiecare dată când îmi apropii fața de sticla înghețată. În părculețul spitalului a început deja să se contureze profilul unui omului de zăpadă uriaș. Sunt câțiva tineri și nu numai tineri care muncesc de zor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în camera ta, fie în aer liber seara pe răcoare, să fumezi o țigară în liniște numai tu și gândurile tale! Sublimul acestui gest constă în limpezirea ideilor. Să aprinzi o țigară și să lași gândurile să se cațere pe ceața albăstruie să ajungă undeva în univers - acolo unde numai fumul de țigară poate ajunge la El! Ăsta e singurul farmec, restul e numai durerea travaliului creației. Băieții și femeia, au fumat jos la intrarea în clădire chinuiți de frigul nemilos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nostru; imaginați-vă că îl apăsați și veți vedea într-o clipă redeșteptarea întregii mașinațiunii umane, o frământare de puteri mocnite, o reîntoarcere la suprafață a josniciilor morale ale ființei noastre umane, un amestec de instincte vulgare, o răspândire de cețuri dezordonate prin mintea noastră, gata să-i întunece seninătatea, să o pună în încurcătură și să-i paralizeze mișcările până la a-i provoca, în cele mai grave crize, întunecarea completă a minții. Într-o zi, satana a apăsat zdravăn acel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
întârzie niciodată pentru cel care Îl așteaptă, Care aleargă în întâmpinarea celui care Îl caută, Care deschide celui care bate la ușă, mi-a arătat Fața Sa. Fața lui Dumnezeu! Vedeam încă neclar și, totuși, ce splendoare era! Mă înconjura ceața, dar lumina Soarelui era mult mai puternică! Dacă florile, stelele, munții, apele, sunt frumoase, Dumnezeu este mult mai frumos! Dacă mama, mireasa, prietenul, fratele sunt buni, Dumnezeu este Cel mai bun! Dacă oceanul, orizontul, cerul, sunt mari, Dumnezeu este Cel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu voința de a oferi; iar nebuniile generozității devin, adesea, prețul plătit cu multă trudă pentru a cuceri cu mai multă ușurință satisfacția propriilor simțuri, ori pentru a-și asigura monopolul unei inimi. Sunt situații care îți fac milă, sunt cețuri care stau la nivelul pământului și par nori pe cer, sunt iluzii care trec și, adeseori, lasă urme triste de nefericire“. Dacă această situație a fost aproape totdeauna adevărată, astăzi, cu atât mai mult este sub nivelul adevărului, fiindcă se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nuclee forma o ”supă” fierbinte cunoscută sub denumirea de plasmă. Însă acest amestec mai conține încă un ingredient: un copleșitor ocean de lumină. Lumina interacționa cu particulele separate, fiind împrăștiată de către acestea, rezultând un univers opac, totul având aspectul de ”ceață”. Pe măsura extinderii universului are loc o răcire a plasmei. La o temperatură de aproximativ 3000°C are loc recombinarea electronilor cu nuclee, formându-se astfel atomi stabili de hidrogen. Cei doi fizicieni au estimat că au trecut aproximativ 300
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
universul a ajuns la această temperatură. Odată cu formarea atomilor (particule neutre), comportamentul luminii care umplea universal s-a modificat drastic. Lumina interacționa slab cu aceste particule. Prin urmare, din acel moment lumina putea să străbată, aproape nestingherită universal. Era ca și cum ”ceața” cosmică s-ar fi risipit. Pornind de la acest tablou, Alpher și Herman au ajuns la concluzia că lumina ”eliberată” la sfârșitul epocii plasmei ar trebui să existe în prezent în univers ca o relicvă a BB-ului. Lungimea de undă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Maria Elena Vrabie. O adevărată doamnă, din esența luptătorilor și făuritorilor, care a creat din dragostea ei pentru copii și pentru istorie un loc în care ei să parcurgă toate ciclurile școlarității. De aceea îi mulțumim și sperăm că dincolo de cețurile veșniciei vede că pe urme i-au călcat mulți dintre noi și că am încercat să păstrăm măcar un strop din pasiunea pe care a pus-o întotdeauna în tot ce a făcut. Adevărul despre timpurile trecute este acum predat
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
la București. Nu merge! Am primit din Franța "Le dorit de rêver" de Bachelard. Eseuri. Le citesc molcom! Sînt foarte răcit; oricum, nu aud bine cu ambele urechi și aceasta e cam de multe zile! De s-ar mai încălzi! Cețuri saxone, nopți lungi, telejurnalul de noapte! Îți mulțumesc încă o dată și te îmbrățișez! Aurel Borca, 6 iunie 1986 Dragul meu, Nu ți-am scris de multă vreme, împrăștiat de tot felul de povești. Nu-s nici acum mai liniștit. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în fîntîna casei lui Aurel Dumitrașcu, scriind epistole din ce în ce mai rar, izolîndu-se de lumea literară n. red.), dar nu-s o țață pentru a putea trece peste tot ce ne leagă de atîția ani. Deci, nu mi se pare că e ceață-ntre noi. Depinde cum privești și tu. Îți mulțumesc pentru urări! Da, am 30 de ani și-s bun de însurat, vorba unui amic mucalit. Ciudat, am o periculoasă senzație că-s foarte tînăr. Sînt foarte obosit de la școală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
privilegiu. Peisajele sunt impresionante, magnifice, o combinație spectaculoasă între munte și apă. „Alpii Japonezi”, lacurile montane cu apă limpede și rece, trecătorile înspăimântătoare, cascadele grațioase, culmile amețitoare, templele, insulele Hokkaido și Okinawa, toate sunt locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
descoperi puritatea naturii lui Buddha”. („The teaching of Buddha”). Traducerea: Alexandru Cărbune. Hakone Luni, 01. 09. 2009 M-am trezit devreme și am alergat la geam, privind spre albastrul limpede și adânc al cerului. Muntele Fuji-san era învăluit într-o ceață alburie, iar zăpada părea că fumegă, apoi am coborât privirea spre lacul „Ashi” ale cărui ape erau liniștite. Se anunța o zi frumoasă. Pe aleile parcului se plimbau câteva persoane mergând agale, unii se opreau, din când în când, să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la moarte. Începu să existe iarăși, să simtă foame, sete, osteneală. Privea cu plăcere florile, copacii, diminețile aurii. Însă disperarea care-i stăpânise toată făptura, ca o ceață atotcuprinzătoare, ca o amorțeală care-i paraliza orice funcție biologică a organismului, se transforma treptat Într-un corp consistent, precis, ca o ghiulea legată de picior, pe care o târa cu el peste tot. Stătuse mulți ani la Konstanz. Cioplise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lung și zâmbi. Înțelesese Întrebarea. — Bineînțeles că nu, răspunse. Ai dreptate, străine. Nu ești numai curajos, ci și Înțelept. Totuși, poveștile spun că pe aici a sărit un cerb urmărit de un vânător. A sărit și a pierit dincolo, În ceață. Unii spun că nu era cerb, că era... Fata Își mușcă buzele și-și făcu semnul crucii. Simeon Îngenunche lângă calul căzut, cercetând-i cu grijă gleznele fine. Mintea lui lucra febril. Fata cea blondă avea o voce dulce, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor. Ca de obicei În asemenea momente, gândirea lui se Împărțea În două, ca și cum ar fi existat dintr-odată doi prinți Conrad. În timp ce primul privea peisajul Încântător și spinările muntoase care se Învălureau până departe, acolo unde se pierdeau În ceață, cel de al doilea gândea febril, Întocmin du-și planul. Încet, Încet, cei doi se contopeau iarăși Într unul singur, Conrad cel dintotdeauna, care nu lăsa de o parte nici un amănunt, surprinzându-și prietenii și dușmanii cu o logică neiertătoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi de folos. Nu-ți dau nici un sfat și nici o poruncă. Hotărăște tu ce trebuie să faci. Tu vei găsi calea. Dacă voi, dezmoșteniții și oropsiții pe care nimeni nu-i bănuiește, care vă strecurați peste tot ca vântul și ceața, nu veți afla ceva, atunci nimeni nu poate afla nimic. Spune-mi de Îndată ce afli ceva și vei putea cere de la mine orice vei dori. — Doamne, nu-mi trebuie nici o răsplată. Nici oamenii mei n-ar primi-o. Pentru noi, va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sărută poala tânărului cavaler. Apoi ridică cu o mână una dintre crengile alunului și-i făcu loc lui Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura lui Înaltă se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care dispăru În ceață. Totul durase doar o clipă. Întors pe același drum la castel, Conrad Își schimbă la iuțeală hainele murdare de la cățărat și ceru să-i fie adusă cina. De-abia Începuse să se Înfrupte din țiparul de Rin fript pe grătar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că-i formată din mai multe sate, eu intrând atunci în primul dintre ele - Obroceni. Mesajul vertical, binevoitor, mi-a alungat (oare?!) oboseala și neliniștea provocată de primele picături de ploaie. Ce-i drept, erau picături fine, ca atunci când este ceață deasă. Din nou pe asfalt, mai mult la vale (coboram ce urcasem până acolo), în dreptul unei intersecții, aud din spatele gardului unei case: Nene, bicicleta asta-i a mea. Coboară!”. Dacă puștiul tuciuriu care-mi strigase ar fi fost mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dus la ștrandul care era puțin mai jos de Cabana Dealu’ Perșani. Ne apropiam de obiectivul propus, Transfăgărășanul. Inutil să amintesc, noaptea am dormit adânc noi și... bicicletele. Dimineață am pornit spre baza Făgărașului spre Cârța, Cârțișoara. Eram derutat de ceață, aveam impresia că muntele era în dreapta, nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul susținul la urcat ne obosea, dar nici unul nu recunoșteam. Am fi coborât de pe biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să mâncăm, sau măcar să bem un suc rece. Pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]