8,186 matches
-
legă tură cu ei. Aurora rămăsese deci singura prin care se mai putea acționa. Dar, ca un făcut, nici aceasta nu mai era de găsit prin fața blocului. Întrebată unde era sora ei, Pitița ridica din umeri, se uita la tine ciudat și întreba în felul ei bălmăjit : „Cale Aulola ?“. Puțin sex, puțin mister Mi s-a mai întîmplat o dată ca o fată să dispară așa, inexplicabil, din viața mea. Eu aveam vreo șaptespre zece ani, iar povestea a fost, desigur, una
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost un mare comedian (n-am uitat nimeni succesele lui pe scena Naționalului), dar un om lipsit de orice generozitate... O admit însă mai greu pe seama lui Atanasiu, care era, cum știi, un om îngăduitor... Așadar, n-a fost Penel... Ciudat! Cine din noi doi se înșeală? Probabil eu... Colegul meu, care a luat direct parte la întâmplarea aceasta, a trebuit să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu un camarad de seama mea, lucruri în legătură cu societatea viitoare, spuneam, parafrazând versul lui Eminescu din Scrisoarea a patra "oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit?": "va exista oare-n societatea socialistă un ungher pentru a visa?" Ciudat lucru. Dup-atâta timp, acum câțiva ani, mi s-a întâmplat să recunosc preocuparea aceasta (mai puțin puerilă decât ar părea) la unul din spiritele cele mai pozitive ale socializmului contimporan, la comunistul Lenin. Vorbind de el, într-un articol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atitudinea mea de totdeauna. Că mi-a adus destule neplăceri în viață, și destul de mari, pentru a mă fi putut îndemna s-o părăsesc, și-o închipuie oricine. Eu totuși n-am părăsit-o... Lucrul trebuie să pară unora destul de ciudat: ciudat în primul rând că s-a putut întâmpla; mai ciudat apoi că-l mărturisesc... E totuși așa. E adevărul... El se cere explicat. Cu atât mai mult cu cât explicațiunea pe care aș da-o (și pe care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mea de totdeauna. Că mi-a adus destule neplăceri în viață, și destul de mari, pentru a mă fi putut îndemna s-o părăsesc, și-o închipuie oricine. Eu totuși n-am părăsit-o... Lucrul trebuie să pară unora destul de ciudat: ciudat în primul rând că s-a putut întâmpla; mai ciudat apoi că-l mărturisesc... E totuși așa. E adevărul... El se cere explicat. Cu atât mai mult cu cât explicațiunea pe care aș da-o (și pe care, în momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
viață, și destul de mari, pentru a mă fi putut îndemna s-o părăsesc, și-o închipuie oricine. Eu totuși n-am părăsit-o... Lucrul trebuie să pară unora destul de ciudat: ciudat în primul rând că s-a putut întâmpla; mai ciudat apoi că-l mărturisesc... E totuși așa. E adevărul... El se cere explicat. Cu atât mai mult cu cât explicațiunea pe care aș da-o (și pe care, în momentul acesta când, fără să vreau și fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu se dau decât 10% din numărul locurilor, număr care fusese depășit, iar calculatorul numai dădea voie să se emită alte bilete. Așa a fost să fie, spre binele unui cerșetor din București, gara de nord. Știu că poate fi ciudat, dar uite cum au stat lucrurile: În personalul care mergea spre București mai erau și o parte din pictorii de care veniseră la expoziția de la Pitești, și se grăbeau spre Iași, orașul de unde erau ei. Așa că m-am ținut de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a Întîlnit pe Ahile bîntuit de păreri de rău. Avusese alegerea Între o viață scurtă și răsunătoare și o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sfinxul e un animal baroc. Amîndoi pun Întrebări ciudate Într-o lume care sărbătorea ieșirea lui Tezeu din labirint și care, În cele din urmă, văzînd În ei un pericol, un risc, Îi suprimă pe amîndoi. Socrate e chiar mai ciudat decît sfinxul; după fiecare răspuns el surîde și pune altă Întrebare. Procesul său Îi confruntă din nou pe Apolo și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar fi fost personaje de Renaștere, În măsura În care Renașterea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are ferocitatea purității. El e la fel de intolerant ca și Platon În Republica sa. Curăță acropolele de monștri pentru a putea fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul, fiară Minotaurul, fiară labirintul, fiară Himera; și chiar lumina care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă el încercând să schițeze un zâmbet forțat spre una din asistente. - Îmi pare foarte ciudat. Cum poate o mamă să facă ceea ce a făcut? Pare imposibil. - Mi s-a părut o familie așezată. Poate au vrut să meargă într-un alt spital. - Dar de ce nu ne-au anunțat? - Există niște explicații, le vom afla cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte frig și întuneric. Dispăruse toată lumea din jurul meu, iar eu te căutam în zadar. Nu te-am găsit și dintr-o dată am simțit o durere cumplită și am început să plâng după care m-am trezit. - Pare un coșmar destul de ciudat. Ai vreo explicație în legătură cu el? - Am doar un sentiment de mare tristețe și mă simt înstrăinat de mine însumi. Poate dacă teaș fi întâlnit într-o altă perioadă din viața mea nu aș fi ajuns unde am ajuns acum. Tu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reproșa, iar Leon părea să fi înțeles în prealabil cum stăteau lucrurile, simțindu-se obligat să-i scrie o scrisoare pentru a i-o înmâna când totul avea să ia sfârșit. În fiecare noapte când adormea visa într-un mod ciudat amintirile trecătoare din viața lui amestecate cu cele din prezent. În noaptea aceea, totul părea cufundat în beznă și pustiu, numai la o fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în care se găsea Nicole. Nu se gândise nici o clipă că ar fi putut să o întâlnească în felul acesta. Motivația sa începea să se topească sub acțiunea unei forțe distructive ce acționa asupra lui, dezarmându+l. Acum îi părea ciudat că acceptase invitația lui când dăduse năvală la masa ei și o ademeni cu vorbe dulci, caracteristice bărbaților. Îl apăsă o mare furie și era gata să izbucnească: - Nu crezi că ai ajuns prea departe, fără să-mi aduci la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
feței în timp ce Alin afișa o discretă stare de totală liniște. Privirea lui îi rămase în suflet, ca într-un cuib, așezându-se lin ca un fulg. - Mamă!, reluă el discuția, la început nu prea înțelegeam de ce unii conaționali se comportau ciudat cu mine. Unii chiar voiau să mă înlăture. Într-un moment greu din viața mea am întâlnit o călugăriță care m-a ajutat foarte mult. Dar asta-i altă poveste, o să-ți spun altădată, atunci când o să avem mai mult timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
program cu Poveste la scara C. (Mihai și Cristina îl inclusesem într-o prezentare de film românesc la Lisabona.) Poveste... îmi plăcuse și mai mult. A fost, dacă nu mă-nșel, și la Clermont-Ferrand cu acest titlu, dar e foarte ciudat că nu am amintirea lui Nemescu la acest festival (cel mai important pentru scurtmetraj). Mi-l amintesc în schimb la Salonic. Am stat de vorbă despre filmul său, i-am spus ce mi-a plăcut (multe lucruri, mai ales tonul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Două dintre filmele terminate (Restul e tăcere al lui Nae Caranfil și Cocoșul decapitat al lui Radu Gabrea) au fost prezentate în avanpremieră la Festivalul Transilvania în iunie 2007, dar premierele lor au fost amânate pentru anul următor. Oricât de ciudat ar putea să pară, mai există lungmetraje din 2006 care încă n-au ieșit pe marile ecrane ! CNC (organismul românesc ce se ocupă cu finanțarea filmelor și care ar trebui să vegheze la lansarea într-un răstimp rezonabil a proiectelor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a făcut Independența României filmul)... Nae rămâne cel mai de succes produs al tranziției : cu ghiozdanul Epocii de aur în spate și un început de burtică burgheză în față. Radu Muntean Pentru cineva născut în Zodia Porcului (1971), Radu este ciudat de lipsit de noroc. O fi excepția care întărește regula, mai știi (și eu sunt născut în zodia asta, dar în alt an...), cert este că cel mai rapid cineast român (cum l-a numit Chirilov) a apărut când trebuia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
drumurile și bitumul e Tarantino pur !) ; cu interpretările la fel (dacă vrem să căutăm neapărat analogii, Dragoș Bucur e un fel de Belmondo cel din A bout de souffle, firește) ; unde nu stă bine e la partea cu sexul. E ciudat de frigid... Bun, am înțeles că totul trece în limbaj, în înjurătură, iar după aia în tandrețe (momentele post-înghețată, în dubă, sunt foarte dulci...), dar între ele nu e nimic. Nu-mi dau seama dacă e o chestie de generație
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
facă jocul Filmul dă impresia că n-a avut suficient combustibil ca s-ajungă la destinație (marea corupție) sau că a avut, dar n-a putut, căci n-a vrut vreun cine-CNA. în ambele cazuri, e avortat. E cel puțin ciudat că realizatorii Magnatului au ales să focalizeze pe drama lui Mircea Moraru (Dorel Vișan, lemnos), când personajul-cheie era de la o poștă cel jucat de Horațiu Mălăele (perfect) : un Talleyrand de duzină uns cu toate alifiile, eminența cenușie a tuturor matrapazlâcurilor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
actul scriptural lumea este mereu reinventată. Timpul scriiturii se materializează, într-o formulă caricaturala : ,,(...)devine accesibil și vulgar, capătă chiar o formă, o ființă uriașă acoperită cu păr care imi flutură prin fața ochilor un contract și șoptește în urechea mea (ciudat, voce blândă, un glas de aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce mai aștepți, scrie, nu te opri ...”. Timpul narațiunii intra într-o legendă ce desacralizează: ,, Vremea trecu, cine i se poate împotrivi? Poetarul Tănase muri și în locul lui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să meargă vorbind, de cele mai multe ori mormăind vorbele, că trebuie să le ghicești. Acum, stînd și privindu-l cum mai coboară două trepte spunînd ceva ce nu înțeleg, îmi pun întrebarea dacă nu cumva se crede Napoleon, că prea e ciudat mersul ăsta al lui. E drept, ca om, Marinescu mi-e simpatic, dar modul lui de-a discuta, acum, mă înfurie. Surprins că nu mă vede lîngă el, Marinescu se oprește, mai stă o clipă pe loc, aplecat de spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi se ridică de pe calorifer și tușește de cîteva ori, dregîndu-și glasul. Tovarășe inginer, îmi zice, poate că tabelul cu numele dumneavoastră nici nu a plecat de la combinat. Știu sigur că a plecat! îi spun, devenind deodată stăpîn pe mine. Ciudat gînd! îmi zic. Imediat ce el a pierdut teren, adresîndu-mi-se cu "dumneavoastră", am devenit eu cel care conduce ostilitățile. Evident, sînt un laș, un mare laș. Politicos, Fărcășanu mă invită să mergem alături. Acolo, cum ne vede, brunetul sare cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înfiorat de o durere interioară. Se ridică, împingînd cu piciorul scaunul în spate, își ia paltonul și iese. Trag o fugă pînă la farmacie să iau niște picături, spune din ușă, nu înainte de a-mi arunca o privire scurtă, sfredelitoare. Ciudat coleg aveți, spun blondului, cuprins de regret că nu l-am oprit pe brunet să-l întreb dacă a auzit de comportarea civilizată la locul de muncă. Nu, nu mi se pare... Dar vă rog, luați loc, mă invită blondul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]