9,508 matches
-
dialogului și discursului. În Sparta „gândeau” înțelepții și aristocrații, iar cetățenii le aprobau opiniile și le exercitau, în stil militar, ordinele. O morală strictă reglementa comportamentul social și familial, bărbatul conducând precum un comandant. Spectacolele de teatru și, mai ales, comedia nu aveau trecere, poezia eroică și jocurile sportive dominând universul cultural spartan, alături de ceremoniile religioase. În Sparta se împământenise, deci, un model educațional specific „statului cazarmă”, în care supunerea necondiționată față de superiori, disciplina, reținerea în manifestarea sentimentelor, precauția în relațiile
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
rafinatului Sofocle ("Antigona", "Orestia", "Oedip" etc.) și ale sensibilului Euripide ("Electra", "Medeea"), apreciat de Aristotel drept „cel mai tragic dintre poeți” și preluat creator de Corneille și Racine. Spre deosebire de tragedie - axată pe temele solide ale eroismului și nedreptului destin uman - comedia funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în secolele V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
preluat creator de Corneille și Racine. Spre deosebire de tragedie - axată pe temele solide ale eroismului și nedreptului destin uman - comedia funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în secolele V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor tradiționaliste. Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. "Iliada" și "Odiseea", atribuite legendarului Homer, echivalau cu
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI-lea, cuvântul "liric" va defini o expresie subiectivă ce ține mai degrabă de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în faptul ca „topește în același suflu grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia” și poate, de aceea, au aderat la această specie numeroși scriitori, în creația cărora un loc important l-a avut drama istorică. În literatura română, drama istorică este inițiată de Bogdan Petriceicu-Hașdeu, cu piesa în versuri „Răzvan și Vidra” (1867
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
au ajuns la declin. Jane Austen a scris un roman gotic-parodie, intitulat "Northanger Abbey" (1803), care ilustra moartea romanului gotic. Ba mai mult, sensibilitatea a fost din ce în ce mai puțin valoroasă, până la dispariție. Austen a introdus un stil diferit de a scrie - comedia de moravuri. Oricum, romanele ei adesea sunt nu doar amuzante, ci și usturător de critice față de cultura rurală, limitativă de la începutul sec. al XIX-lea. Cel mai cunoscut roman al ei, "Mândrie și prejudecată" (1811), este cel mai vesel dintre
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
din București). Entuziaștii noștri regizori din lipsă de fonduri și interes a guvernanților au luat-o care încotro. "Jean Georgescu" pleacă la Paris unde își sonorizează filmul realizat în 1934, "„State la București”" în studiourile "„Gaumont”", film realizat ca o comedie mută. Ion Șahighian, se consacră teatrului. "Eftimie Vasilescu" lucrează ca operator de actualități. Numai Jean Mihail mai rămâne pe poziții participând la dublarea filmelor la "„Hunia-Film”" Budapesta și "„Barandov”" - Cehoslovacia. În această "agonie a filmului românesc" apare o rază de
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
o secvență, decorul se desface montându-se următorul. Au avut un singur lucru care nu le-a lipsit: "pelicula". În final au fost folosiți 29000 m de peliculă negativă. Filmul "„O noapte furtunoasă”" este realizat de regizorul "Jean Georgescu", după comedia lui "Ion Luca Caragiale" cu același nume; asistenți regie Ionel Iliescu, Virgil Stoenescu, I. Marinescu, P. Băleanu; operator Gerard Perrin (Paris); Sunet ing.A.Bielisici, V.Cantunari, G.Mărăi; montaj Ivonne Herault (Paris) și Lucia Anton: machiaj soții Sturh (Berlin
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
a Franței păstrează încă un text zolian intitulat « Diferențe între Balzac și mine », din perioada de început a seriei "Rougon-Macquart", în care tânărul scriitor își exprimă dorința de a se deosebi net de predecesorul său: « Balzac zice că ideea pentru Comedie i-a venit în urma unei comparații între umanitate și animalitate [...] așa cum există lei, câini, lupi, tot așa există artiști, administratori, avocați etc. [...] Opera mea va fi mai mult științifică decât socială [...] Cadrul va fi mai restrâns. Nu vreau să pictez
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
tot așa există artiști, administratori, avocați etc. [...] Opera mea va fi mai mult științifică decât socială [...] Cadrul va fi mai restrâns. Nu vreau să pictez societatea contemporană, ci o singură familie, arătând cum o stirpe este modelată de mediu .» Spre deosebire de "Comedia umană", asamblată într-o operă compactă târziu, abia după ce o parte din romane au fost scrise, "Rougon-Macquart" este, încă de la început, un proiect conștient, determinat, gândit. În afară de Balzac, lucrările doctorului Lucas sunt o altă sursă de inspirație a seriei lui
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
pe care dorește să-l folosească pentru a potența ecoul mișcării naturaliste. Zola este fascinat de teatru încă din tinerețea provensală. A avut, împreună cu prietenii săi Baille și Cézanne, încercări de a scrie piese dramatice începând cu 1855: spre exemplu, comedia "Enfoncé le pion!". "Urâta" ("La Laide") este prima sa operă teatrală. Piesa așează în scenă un tată orb, căruia handicapul îi revelează adevărata frumusețe, cea a inimii, întruchipată de fiica sa cea mare. Gândită naiv, opera nu va fi niciodată
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
prima oară la Teatrul Renașterii din Paris și stârnește atât dezgust cât și admirație sinceră în rândul criticilor. "Moștenitorii Rabourdin" ("Les Héritiers Rabourdin") din 1874 este un eșec ignorat de critici și public. "Mugurele de trandafir" ("Le Bouton de rose"), comedie în trei acte, nu este reprezentată decât de șapte ori în mai 1878. Ultima piesă, "Renée", dramă în cinci acte, este scrisă la îndemnul Sarei Bernhardt, după romanul "Haita". Prezentată în aprilie 1887 la Théâtre du Vaudeville, piesa este o
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de viață al burgheziei, aflată în plină ascensiune în epoca respectivă, era lăsat pe planul doi, de aceasta ocupându-se speciile literare socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele ocupându-se în special de înfierarea anumitor vicii (comedia era văzută de Aristotel ca "înfierare” a viciilor), de prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. ul înseamnă în primul rând ordine
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
al burgheziei, aflată în plină ascensiune în epoca respectivă, era lăsat pe planul doi, de aceasta ocupându-se speciile literare socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste specii erau considerate modele negative, ele ocupându-se în special de înfierarea anumitor vicii (comedia era văzută de Aristotel ca "înfierare” a viciilor), de prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. ul înseamnă în primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și credință într-un ideal permanent de frumusețe. Înseamnă ordine
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
acele modele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule) În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se afirmă o artă bazată pe echilibru și rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin atunci să definească pictura, literatura, muzica, sculptura și arhitectura. Epoca de aur a
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
a avut succes mai ales in România. În 2004, un CD cu scenete, intitulat "", a fost lansat la casa de discuri Roton, iar în anii următori, mai multe filme de scurt-metraj experimentale. În 2006, grupul a prezentat un serial de comedie pe TVR2. Serialul era compus din scenete umoristice, filmate pe un fundal desenat cu inserțiuni de animație din care fac parte scenetele: Conspirația, Crize, Bătaie De Joc, Ruletă Electorală și altele. Din 23 septembrie 2006, pe TVR2, Planeta Moldova prezintă
Planeta Moldova () [Corola-website/Science/299934_a_301263]
-
și în metri diferiți, ""Saturae"". La vechii greci satiră nu a avut o tradiție deosebită. O excepție o constituie versurile batjocoritoare ale lui Archilochos din secolul al VII-lea a.Chr. Că forme exemplare ale dramelor satirice grecești sunt considerate comediile lui Aristofan din secolul al V-lea a.Chr. În secolul al III-lea a.Chr., filosoful grec Menippos scrie operele denumite mai tarziu ""Satirele menippeice"". Se poate spune că satiră este o creație prin excelență a românilor. Quintilianus declară
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
ai genului că Charles Dickens, William Makepeace Thackeray, precum și americanii Mark Twain și Ambrose Bierce. În Germania excelează romancierii Jean Paul și Wilhelm Hauff, dar mai ales Heinrich Heine ("Die Bäder von Lucca", 1830, "Atta Troll", 1843). Către sfârșitul secolului, comediile sociale și "de salon" ale lui Oscar Wilde și George Bernard Shaw au pus noi accente în stilul satiric, caracterizate prin virtuozitate și ironie elegantă. Literatura română, după începuturi modeste, cunoaște în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Aleksandr Wrangel, care, din spirit de aventură, a aplicat pentru un post de procuror în Siberia. Întâmplător sau nu, Wrangel este de mult timp un mare admirator al cărților "Oameni sărmani" și "Netoșka Nezvanova" și a asistat cu emoție la comedia macabră din Piața Semionovski, când țarul a cruțat în ultima clipă viața lui Dostoievski. Baronul Wrangel își amintește astfel prima întâlnire cu scriitorul rus: În ianuarie 1856, Dostoievski este promovat subofițer și i se permite să părăsească cazarma și să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lenticula", care este forma diminutivă a lui "lens" (genitiv "lentis") cu același sens „linte”. Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse și folosite de om de cîteva mii de ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în comedia "Nephelai" ("Norii") a poetului Aristofan, care vorbește despre o lentilă convergentă folosită pentru da foc unui obiect concentrînd razele soarelui cu ajutorul acesteia. Pliniu cel Bătrîn (23-79) scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu suprafețele concave pentru
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
Dumitru Furdui și Vasilica Tastaman ("Toamna se numără...", 1961). Dobândește consacrarea cu "Răscoala" (1965), film premiat la Festivalul de la Cannes. A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974-1989. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare excursii în domeniul documentarelor.
Mircea Mureșan () [Corola-website/Science/299445_a_300774]
-
executată în primă audiție la 12 februarie 1924 în "Aeolian Hall" din New York cu un succes enorm. Între timp, George Gershwin începe o fructuoasa colaborare cu fratele său Îra, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală ""Lady Be Good"" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute și interpretate în lumea întreagă: ""Fascinanting Rhythm"" și """The Mân I Love"". Urmează spectacolele muzicale ""Oh,Kay"", ""Treasure Girl"", ""Funny Face"" și ""Strike Up The
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
economică din 1929 se resimte și în lumea spectacolelor. Frații Gershwin continuă totuși să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de "musicals", ""Girl Crazy"" (1930) ce conține faimoasele melodii ""I Got Rhythm"" și ""Embraceable You"", și ""Of Thee I Sing"", prima comedie muzicală căreia în 1931 i se decerne "Premiul Pulitzer". În anul 1933, George și Îra încep să lucreze la un proiect îndrăzneț: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare ("opera folk") a povestirei ""Porgy and Bess"" de Dubose
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
ocupat până aici și își are originile cam din aceeași perioadă de sfârșit de secol XVIII. Orientarea tematică a acestui capitol al caricaturii se axează pe principiile eticului și al situației comice bufe. Comicul burlesc își are originea în improvizațiile comediei dell" arte și în farsele amicale de local. Ca și epigrama, caricatura de gag își alege subiecții pe criteriul denaturării unui aspect comportamental sau exagerării unui element fizionomic. Răutacioasă și chiar vulgară adesea, caricatura de gag este o farsă menită
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
regenerare și creație. Joseph Campbell și Henry Morton Robinson afirmă: Aluziile literare din opera lui Joyce sunt tot atât abundente ca cele mitologice. La fel ca Dante și Virgiliu care, ieșind din Infern, văd din nou stelele cerului în "Divina Comedie", Bloom și Stephen contemplă în "Itaca" „copacul ceresc al stelelor încărcat cu roade umede, noptatec albăstrii.”. Capitolul "Circe" a fost comparat cu scena intitulată "Noaptea Valpurgiei" din "Faust", cu romanul "Venus înveșmântată în blănuri" de Sacher-Masoch sau cu "Ispitirea Sfântului
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]