8,426 matches
-
al V-lea al Angliei a văzut oportunitatea și a invadat Franța. Delfinul a căutat disperat aliați, și i-a găsit printre scoțieni și castilieni. În 1418 Robert Stuart, duce de Albany, și-a numit fiul, Ioan Stuart al doilea conte de Buchan, șambelan al Scoției, la comanda forțelor expediționare scoțiane, cea mai mare armată care a părăsit Scoția medievală. În octombrie 1419, 7,000-8,000 de soldați au sosit la La Rochelle și și-au croit drum spre Tours pentru
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
octombrie 1419, 7,000-8,000 de soldați au sosit la La Rochelle și și-au croit drum spre Tours pentru a-l saluta pe Delfin. Carol al VII-lea și-a arătat generozitatea asupra nobililor scoțieni. Buchan a primit Châtillon-sur-Indre, contele de Wigtoun Dun-le-Roi, Sir John Stewart Concressault și Aubigny, și Thomas Seton castelul Langeais. Liderii scoțieni au fost convinși să se întoarcă în Scoția pentru a recruta mai multe trupe. Conducerea scoțiană a revenit în 1420 cu alte 4,000-5
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
ei și-au stabilit o reputație acolo și urmașii lor au devenit cunoscuți sub numele de "Clanul Pierdut". Din secolul al XVI-lea, recrutare unităților a început în primul rând din rândurile francezilor, elementul scoțian treptat se stingea. În 1623, contele de Enzie a început să reconstruiască identitatea scoțiană a regimentului cu noi recruți, dar nu este clar cât de mult timp această renaștere a durat după ce a reveni în Scoția în 1637. În timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, Compania
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
care i-au urmat și mulți oameni influenți au luptat sub el, cum ar fi tatăl lui Francisco Pizarro. S-a născut la Montilla, în ceea ce este acum provincia Cordoba, ca fiul mai mic al lui Pedro Fernández de Córdoba, conte de Aguilar, și a Elvirei de Herrera. El și fratele său mai mare, Alonso, a devenit orfani când erau foarte tineri. Conții de Aguilar au intrat în conflict cu casa rivală de Cabra, în ciuda originii comune. Nefiind primul născut al
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
la Montilla, în ceea ce este acum provincia Cordoba, ca fiul mai mic al lui Pedro Fernández de Córdoba, conte de Aguilar, și a Elvirei de Herrera. El și fratele său mai mare, Alonso, a devenit orfani când erau foarte tineri. Conții de Aguilar au intrat în conflict cu casa rivală de Cabra, în ciuda originii comune. Nefiind primul născut al familiei, el nu se putea aștepta să moștenească averea sau titluri, având pentru acea dată de ales între o carieră bisericească sau
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
Alonso de Cárdenas. După bătălia de la Albuera, Marele Maestru a felicitat comportamentul său. În timpul cuceririi spaniole de zece ani a Granadei sub monarhii catolici, el și-a terminat ucenicia sub fratele său, marele maestru de Santiago, Alonso de Cárdenas, și conții de Aguilar și de Tendilla, de care a vorbit mereu ca stăpânii ai săi. A fost un război de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Abilitățile de inginer militar și luptător de gherilă
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
realizarea constructorului francez De Dion-Bouton & Trepardoux. Putând să atingă o viteză de 61 km/h, "" a avut doar patru proprietari până acum, de când a fost construită, în 1884, potrivit casei de licitații RM Auctions, care n-a dezvăluit numele cumpărătorului. Contelui Jules-Albert de Dion i-a venit ideea construirii mașinii după ce a remarcat realizările a doi meșteri, Georges Bouton și Charles-Armand Trepardoux, care lucrau în 1881 la Paris, la un magazin de jucării, scrie AFP, citată de Agerpres. Jules-Albert de Dion
La Marquise () [Corola-website/Science/329303_a_330632]
-
care lucrau în 1881 la Paris, la un magazin de jucării, scrie AFP, citată de Agerpres. Jules-Albert de Dion a început să colaboreze cu cei doi, deschizând astfel o pagină nouă în aventură automobilului. Numită "La Marquise" în onoarea mamei contelui, mașina a participat la prima cursă auto din 1887 între Paris și Versailles. Având o lungime de 2,7 m și cântărind 952 kg, mașina, decorată cu piese aurite, este un vehicul elegant, negru, cu patru locuri și roți fine
La Marquise () [Corola-website/Science/329303_a_330632]
-
Udo (sau Odo) a fost un nobil din Francia răsăriteana din secolul al IX-lea, care a domnit în Neustria. Udo era contelui Gebhard de Lahngau și frate mai mare al lui Berengar I de Neustria. El și fratele său au primit poziții importante în Marca de Neustria atât ca urmare a relației de rudenie cu seneșalul Adalard cît și favorurilor din partea regelui
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
În 865, membrii acestei familii s-au aliat cu regele Salomon al Bretaniei atacându-i pe frații Udo, Berengar și Waldo. Regele Carol, pentru a menține pacea, a revenit asupra măsurilor anterioare și a acordat conducerea campaniei antivikinge lui Gauzfrid, conte de Mâine și membru al familiei Rorgonizilor. Un hrisov din 879 îl menționează pe Udo și pe frații săi că participând la întemeierea colegiului din Gemünden. Evident, moartea regelui Ludovic din Francia răsăriteana din 876 le permisese să revină la
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
Reginar I (supranumit cu Gâtul Lung) (n. cca. 850 - d. 915, Meerssen) a fost duce de Lorena de la 910 până la moarte. El a fost strămoșul Reginarizilor, o importantă familie lotharingiană. Reginar a fost fiul lui Gilbert, conte de Maasgau, cu o fiică a împăratului Lothar I, al cărei nume nu este cunoscut (Hiltruda, Bertha, Irmgard sau Gisela). El a succedat tatălui său în Maasgau și a fost abate laic de Echternach între 897 și 915, de Maastricht
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
sau Gisela). El a succedat tatălui său în Maasgau și a fost abate laic de Echternach între 897 și 915, de Maastricht începând de dinainte de mai 898, ca și de Stablo și Malmedy între 900 și 902. Reginar a fost conte de Mons atunci când, în 870 el și episcopul Franco de Liège, au condus o armată împotriva vikingilor în Walacria (în Zeelanda). Puțin mai târziu, în calitate de duce de Hesbaye și conte de Hainaut, a condus alături de Radbold o armată de frizoni
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
Stablo și Malmedy între 900 și 902. Reginar a fost conte de Mons atunci când, în 870 el și episcopul Franco de Liège, au condus o armată împotriva vikingilor în Walacria (în Zeelanda). Puțin mai târziu, în calitate de duce de Hesbaye și conte de Hainaut, a condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
să fie adversar față de Reginar, atunci când l-a numit pe Gebhard ca reprezentant al său în Lotharingia, însă cei doi nu s-au aflat niciodată în stare de război unul împotriva celuilalt. În 908, Reginar a recuperat Hainaut după moartea contelui Sigard. Apoi, după moartea lui Gebhard din 910, într-o bătălie împotriva maghiarilor, Reginar a apărut ca succesor al acestuia. El s-a aflat în fruntea magnaților care s-au opus lui Conrad I al Germaniei și care l-au
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
a succedat fratelui său, Conrad I ca duce de Zähringen. De asemenea, Berthold a pretins titlul de "duce de Burgundia". Cu toate acestea, împăratul Frederic I Barbarossa s-a căsătorit între timp cu contesa Beatrice I de Burgundia, fiica ultimului conte de Burgundia din casa de Ivrea. Aceasta a intrat în contrast cu pretențiile lui Berthold, căruia i s-a acordat doar titlul de "Rector de Burgundia" și a fost făcut stăpân asupra orașelor Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
Ludovic I de Bourbon. Henri a fiul fiul cel mare a lui Ludovic de Bourbon-Condé și a primei soții a acestuia, Eléanor de Roucy de Roye. Din cei opt copii ai familiei doar el și fratele său François, Prinț de Conți au avut urmași. A fost verișor primar cu regele Henric al IV-lea al Franței. S-a căsătorit de două ori, prima dată cu verișoară lui primară, Mărie de Cleves. Mama ei era soara tatălui său. Mărie a fost o
Henri, Prinț de Condé (1552–1588) () [Corola-website/Science/328559_a_329888]
-
Herman I (cunoscut și ca "Herman de Windberg") (n. cca. 1083 - d. 1137 sau 1138) a fost conte de Formbach și Radelberg. De asemenea, între 1109 și 1130, el a fost conte de Winzenburg, iar din 1122 până la moarte și conte de Reinhausen. El a mai fost landgraf de Thuringia între 1111 și 1130, ca și markgraf de
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
Herman I (cunoscut și ca "Herman de Windberg") (n. cca. 1083 - d. 1137 sau 1138) a fost conte de Formbach și Radelberg. De asemenea, între 1109 și 1130, el a fost conte de Winzenburg, iar din 1122 până la moarte și conte de Reinhausen. El a mai fost landgraf de Thuringia între 1111 și 1130, ca și markgraf de Meissen între 1124 și 1130. A îndeplinit și funcția de bail al abației de
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
Herman I (cunoscut și ca "Herman de Windberg") (n. cca. 1083 - d. 1137 sau 1138) a fost conte de Formbach și Radelberg. De asemenea, între 1109 și 1130, el a fost conte de Winzenburg, iar din 1122 până la moarte și conte de Reinhausen. El a mai fost landgraf de Thuringia între 1111 și 1130, ca și markgraf de Meissen între 1124 și 1130. A îndeplinit și funcția de bail al abației de Corvey. Herman era fiul contelui Meginhard al IV-lea
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
1122 până la moarte și conte de Reinhausen. El a mai fost landgraf de Thuringia între 1111 și 1130, ca și markgraf de Meissen între 1124 și 1130. A îndeplinit și funcția de bail al abației de Corvey. Herman era fiul contelui Meginhard al IV-lea de Formbach și al soției acestuia, Matilda, fiică a contelui Elli al II-lea de Reinhausen. De la o vârstă fragedă, el s-a alăturat unchiului său pe linie maternă, episcopul Udo de Gheichen-Reinhausen, la Hildesheim. Ajuns
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
între 1111 și 1130, ca și markgraf de Meissen între 1124 și 1130. A îndeplinit și funcția de bail al abației de Corvey. Herman era fiul contelui Meginhard al IV-lea de Formbach și al soției acestuia, Matilda, fiică a contelui Elli al II-lea de Reinhausen. De la o vârstă fragedă, el s-a alăturat unchiului său pe linie maternă, episcopul Udo de Gheichen-Reinhausen, la Hildesheim. Ajuns acolo, Herman a urmat cursurile școlii catedralei. La vârsta de 16 ani, a călătorit
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
al unei misiuni diplomatice. În 1111 sau 1112, el a devenit primul landgraf de Thuringia, după ce aceasta a fost desprinsă din Ducatul de Saxonia. El și-a îndeplinit pentru o vreme obligațiile de bail al abației de Corvey. Atunci când fiii contelui Widekind I de Schwalenberg au atacat abația, Herman a rămas pasiv. În cadrul luptei pentru învestitură, Herman a luat partea papei. Din acest motiv, el a fost nevoit să abandoneze regiunea în care se născuse, pe cursul superior al Innului. El
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
abandoneze regiunea în care se născuse, pe cursul superior al Innului. El a făcut o largă donație abației de Göttweig. În 1122, unchiul său Herman al III-lea de Reinhausen a murit la Formbach, drept pentru care linia masculină a conților de Reinhausen s-a stins. Din poziția de ruda cea mai apropiată, Herman I a moștenit Reinhausen și a devenit totodată bail al abației de Reinhausen, pe care strămoșii săi pe linie maternă îl întemeiaseră. La finele aceluiași an, a
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
și a devenit totodată bail al abației de Reinhausen, pe care strămoșii săi pe linie maternă îl întemeiaseră. La finele aceluiași an, a murit și tatăl său, iar Herman I a preluat și moștenirea asupra Windberg și Formbach, devenind și conte de Leinegau. În 1130, Herman a intrat în conflict cu Burchard I de Loccum, sfetnic al împăratului Lothar al III-lea, în legătură cu construirea unui castel de către Burchard. Herman I a aranjat asasinarea lui Burchard într-un cimitir. În 18 august
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
Prima sa soție a fost o contesă de Everstein, al cărei nume nu s-a păstrat. Cu aceasta, el a avut doi copii: Cea de a doua soție a fost fie Hedwiga de Assel-Woltingerode, fie Hedwiga de Carniola-Istria, nepoată a contelui Ulrich al II-lea de Weimar-Orlamünde (d. 1112). Din a doua căsătorie au rezultat alți patru urmași:
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]