9,371 matches
-
și I.G. Duca. În 1925, liberalii din jurul lui Istrate Micescu anunță editarea ziarului "Răspunderea", care urmărea "regenerarea" morală a partidului. În același an, se distinge un grup al "intransigenților" alcătuit din Gheorghe Tătărescu, Constantin Banu, Ion Vasilescu-Valjean, Horia Furtună. Se conturează chiar viitoarele grupări din PNL: aceea a "bătrânilor" (Al. Constantinescu, gen. Arthur Văitoianu) și cea a "tinerilor" (I.G. Duca, Gheorghe Mârzescu)77. Criza dinastică a fost un alt factor care a facilitat desprinderea din partid a celor nemulțumiți. Declanșată în
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Franasovici, I. Manolescu-Strunga și Augustin Prodea au intenționat să adreseze o scrisoare lui Vintilă Brătianu, cerându-i să demisioneze. Au renunțat la această acțiune, când au primit asigurări că I.G. Duca, urma să devină șef al partidului 128. S-a conturat însă un nucleu al liberalilor tineri, dornici de putere, grupați în jurul revistei " Fapta" care, potrivit surselor poliției, simpatizau cu Gheorghe Brătianu 129. La 24 decembrie, a intervenit moartea președintelui PNL tradițional, Vintilă Brătianu. După declarația rostită în ședința solemnă a
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în continuare Guvernul Gheorghe Tătărescu și încercările premierului de a ajunge la conducerea PNL, georgiștii au depășit însă momentul, menținând unitatea formațiunii lor politice 610. Nemulțumirile au continuat să se acumuleze, așa încât, la începutul anului 1936, în PNL-Gheorghe Brătianu se conturau trei curente cu orientări diferite: georgiștii care se opuneau tacticii folosite de partidele "Frontului Constituțional" și cereau denunțarea publică a acordului, ramura care se pronunța categoric împotriva reîntregirii liberale și cei care acționau în ascuns pentru revenirea în cadrul vechiului Partid
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
preferă Internetul mediilor tradiționale. Doar 30% dintre utilizatorii de Internet se îndreaptă cu precădere spre televiziune când e vorba de petrecerea timpului liber.2 Am pornit în documentarea și scrierea acestei cărți cu câteva întrebări în minte. Altele s-au conturat pe parcurs. Ce schimbă social media? De ce spunem că Facebook e o revoluție? Dacă n-am fi avut Twitter și Facebook, s-ar fi petrecut lucrurile la fel în Stockholmul Feliciei Mărgineanu, în Tunisia, în Egiptul care s-a scuturat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
știu despre ce e vorba, și mult mai simplu să publici un status update pe care îl văd toți cei din lista de prieteni. Adams și echipa sa s-au aplecat și asupra termenului „prieten“. Din cele 342 de grupuri conturate de subiecții cercetării, doar 43, sau 12%, conțineau termenul „prieten“ în denumire. Doar 3% din grupuri erau numite „Prieteni“. Restul de 85% nu conțineau cuvântul „prieten“. Adams sugerează că un site de socializare ar trebui să folosească o serie de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
atractivitate a școlii prin calitatea facilităților oferite beneficiarilor, șanse egale la educație de calitate pentru copiii din medii defavorizate material sau cu CES, precum și extinderea colaborării cu alte școli din județ, din țară și din străinătate. Prin aceste elemente ne conturăm viziunea asupra unui viitor în care ne propunem atât creșterea calității actului instructiv-educativ, cât și ancorarea într-o realitate aflată în permanentă schimbare. Pentru noi, efervescența, pasiunea, eterna căutare sunt resursele pentru găsirea răspunsului potrivit la provocările viitorului.
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
urbanizare s-a derulat și în ansamblul marilor aglomerații teritoriale din provincie, în proporții mai mici însă și, în general, cu mai puține probleme 17. Nu au existat programe ample de construire a locuințelor în perioada interbelică, dar s-au conturat deja nevoile cărora trebuia să le răspundă reforma habitatului popular. O inflație de reglementări puțin constrângătoare Dacă secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX au determinat proliferarea literaturii despre problema locuințelor muncitorești, nimic sau aproape nimic nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acolo unde locatarul ar fi pus mai bucuros o bucată de perdea"193. Or, de posibilitatea de a aduce o notă personală depinde în definitiv succesul unei operațiuni de urbanism. În afară de aceasta, axat pe randament și pe funcțional, cadrul urban conturat de marile ansambluri se dovedește rapid impropriu dezvoltării unei vieți sociale și civice demne de acest nume. Dimpotrivă, după cum subliniază Henri Lefebvre: "În noile ansambluri, absența unei vieți sociale spontane și organice împinge oamenii spre "privatizarea" completă a existenței. Oamenii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cu patru ani înainte de circulara "Guichard" care punea capăt experienței marilor ansambluri, predecesorul său, Albin Chalandon, având viziunea unui urbanism "mai bine adaptat condițiilor de viață ale omului modern", lansase un concurs pentru locuințe individuale. De la mijlocul anilor 1960 se conturează deja o politică în favoarea habitatului individual. Segregarea socială apărea ca o patologie specifică marilor ansambluri; înlocuirea habitatului colectiv cu habitatul individual se impunea de la sine. La ora "societății liberale avansate" promise de președintele Giscard d'Estaing, utilizarea spațiului nu trebuia
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
abuz de limbaj, cu atât mai mult cu cât supraviețuirea civilizației urbane era asociată refuzului gigantismului urban. Guvernul promitea în anii 1970 să orienteze creșterea urbană ascultându-i mai curând pe francezi decât pe tehnocrații urbanismului. Ideile "chalandoniene" și parcelările conturează un nou tip de mari ansambluri, care se întind acum pe orizontală, spre zonele periurbane. "Rurbanizarea"204 apărută în anii 1970 va fi o formă dominantă a creșterii urbane în decursul anilor 1980. Dezbaterea rămânea totuși deschisă, sau, mai precis
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor, pentru a descoperi interdependența acestora cu responsabilitățile lor. "O democrație nu se instituie doar prin speranța de a accede la posturi de conducere, ci prin asumarea, fiecare la nivelul lui, a responsabilităților"243. La orizontul formulei administrației consultative se contura astfel o nouă viziune mitică a dezvoltării democratice: viața asociativă urbană. Preocuparea de a distruge rigiditățile alianței conservatoare dintre prefect și consilierii săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu-l proclamă cu glas tare, soluția lor de a exporta în orașe învecinate familiile considerate cu probleme face ca statul să apară ca singura salvare a populațiilor aflate în dificultate. De mai bine de un deceniu, intervenția acestuia se conturează în jurul a două obiective: crearea unui drept la locuință care să se aplice în cazul persoanelor celor mai defavorizate; lupta împotriva segregării urbane, care devine în termeni pozitivi dreptul de a locui într-un oraș cu o mai mare diversitate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sociale ar putea astfel să susțină proiecte colective în loc să distribuie ajutoare individuale care întrețin în beneficiarii lor sentimentul că mai curând sunt respinși decât protejați și care dizolvă solidaritățile de vecinătate 6. La scara mai vastă a aglomerației urbane, se conturează, sub forma unei utopii directoare, o nouă modalitate de a guverna orașul. Aceasta se prezintă ca un savoir-faire al artei de a constitui împuterniciri pentru indivizii împinși să pretindă guvernanților satisfacerea revendicărilor oarbe la realitatea funcționării socialului. A guverna înseamnă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și să tonifice democrația de proximitate. Dimpotrivă, atunci când "proceduralizarea" acțiunii publice face și mai dificilă identificarea responsabilităților politice, ea contribuie la descurajarea cetățeanului obișnuit care caută să înțeleagă cum este condus orașul său. Cu toate acestea, se pare că se conturează o practică ce împiedică această tendință: "evaluarea democratică"560. Este vorba mai degrabă de o utopie directoare decât de o experiență, în măsura în care puținele sale tentative de a fi pusă în practică au eșuat. Este anevoios să extragi cunoștințe din luptele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de închidere în "proprietatea privată", între dorința de întoarcere la natură și poluarea pe care o generează periurbanul în mediul înconjurător al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitatea persoanelor, membrilor familiilor etc.). Se conturează o imagine negativă asupra periurbanului din cauza risipirii de spații publice, degradării peisagistice, dispersării echipamentelor urbane (costisitoare pentru întreaga comunitate locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H.
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu este demn de a fi stăpân” (du Rèau, 1995, 18). Referindu-se la greci, Herodot arată că aceștia împart pământul în trei părți: Europa, Asia și Libia (Africa de azi). El fixează limitele estice ale Europei pe Tanais (Don). Conturându-se la primul istoric al Antichității, dimensiunea geografică va căpăta o descriere din ce în ce mai complexă la Strabon, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu, care vor preciza cu acuratețe frontierele sudice și vestice ale continentului, mai puțin cele estice și nord-estice care rămân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
politico-juridice pe care le-a construit Anglia în epoca modernă și care au devenit o particularitate specifică a Europei (Toynbee, 1997, 324), lăsată moștenire întregii lumi. Dacă în trecut specificitatea Europei era raportată așa cum menționam, doar la Asia, ea se conturează acum tot mai mult și în corelație cu America. De altminteri, Alexis de Tocqueville sesiza încă de la mijlocul secolului al XIX-lea - mai precis, din 1835 -, unele deosebiri între spiritualitatea europeană și cea americană (Tocqueville, 1995, ). Dar, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
crea probleme pentru celelalte țări, dar nu implică și acțiuni care să ne conducă spre o competitivitate cât mai eficace. Acestea rămân la dispoziția și libera alegere a fiecărei țări. Tocmai asupra problemelor legate de politicile opționale postaderare dorim a contura câteva subiecte de discuție. „Strategia Lisabona 2000” cuprinde un sistem de prevederi care oferă politicii Uniunii Europene caracterul unei adevărate strategii. Elementele acestei strategii sunt: 1. Precizarea contextului: problemele rezultate din procesele de globalizare, trecerea la economia condusă prin cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
proaspăt înființatului minister al domeniilor statului. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, imaginea Rusiei în răsăritul Europei nu era una dintre cele mai bune. Ignoranța față de această parte a Europei, precum și publicarea lucrării marchizului Astolph de Custine (1843) conturaseră un curent defavorabil în rândul opiniei publice occidentale față de Rusia. De aici și dorința autorităților ruse de a îmbunătăți această imagine și de a face cunoscute lumii particularitățile și valorile locale. Haxthausen, remarcat deja prin lucrările sale ca un specialist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
subculturile; se vorbește cu temei despre studiile culturale americane, germane, franceze sau spaniole. Sunt studii culturale orientate către culturalism și altele către structuralism. Focalizându-se pe problemele legate de cultură, de înțelesuri și semnificații, studiile culturale britanice au deschis și conturat un întreg orizont de înaintare de care societatea contemporană simțea nevoia. În această evoluție trepidantă, acaparatoare, studiile de început, cele desfășurate undeva în Anglia în anii ’50-’70, au fost poate nu uitate, dar parcă topite în lava studiilor culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și nimic nu îți atrage atenția, ci totul este doar o trecere de timp. Într-o asemenea atmosferă sufocantă, marea tradiție nu poate trăi.” (Williams, 1966, 106) Critica poate fi oricât de severă, dar ea nu folosește decât dacă se conturează o alternativă. Din punctul de vedere al autorului, alternativa ar consta într-o radicală înnoire a instituțiilor cu atribuții în domeniul cultural și comunicațional. Pentru că instituțiile întruchipează modelele de care am vorbit. Procesul comunicării generale în societatea modernă are și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pot lua naștere doar în urma unui proces de transmitere. Comunicarea de masă, spune el, „eșuează și va continua să eșueze atunci când eforturile sale de transmitere întâlnesc nu o nesiguranță confuză, ci o experiență structurată și consolidată” (1958, 313). Poziție limpede, conturând o altă viziune despre comunicare, în care nu avem de-a face doar cu două persoane, ci cu două lumi, cu două tipuri de experiențe sociale. De aceea, comunicarea adevărată presupune semnificații, înțelesuri și, am spune noi, coduri. Bibliografie Barker
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care au condus la această decizie A. Stoica (2001, p. 125) amintind: * notele nu sunt acordate pe baza unor criterii, ci în strânsă legătură cu experiența și percepția fiecărui cadru didactic. Ele reprezintă simple simboluri, fără o bază științifică bine conturată; * pe o scară de la unu la zece sunt imposibil de elaborat criterii relevante și unitare pentru acordarea fiecărei note. Sistemul de notare prin calificative (excelent, foarte bine, bine, suficient, insuficient), bazat pe descriptori de performanță, asigură coerența, comparabilitatea în notare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
câteva dintre întrebările la care vom încerca să oferim răspunsuri plauzibile în analiza noastră. III. 1. Clarificări conceptuale Problematica organizațiilor și a modalităților de dezvoltare a acestora reprezintă o constantă a cercetărilor psihosociologilor încă de la începutul anilor 50 când se contura timid domeniul sociologiei organizațiilor, fiecare dintre aceștia revendicându-și dreptul și autoritatea de a explicita conceptul de organizație. De exemplu, Charles Perrow (1970) renumit sociolog, considera relevantă analiza organizațiilor din perspectivă sociologică, plecând de la premisa că adevăratele schimbări la acest
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
regulilor cu excesul de autoritate. "Flexibilizarea" pe care o produce criza este doar aparentă și are rolul de a evita schimbările profunde, de substanță. Câțiva ani mai târziu, în cercetările întreprinse în colaborare cu E. Friedberg (1977, p. 325) se contura o altă teză: schimbarea reprezintă un proces de învățare colectivă. Transformarea are loc numai dacă vechea structură este înlocuită de noi rațiuni, modele de acțiune pe care membrii organizației respective sunt chemați să le descopere și să le învețe. Chiar dacă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]