10,007 matches
-
32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea a vederii pline către chipul gol al lumii. A porni pe drumul Cuvântului, adică pe calea de-a aduce la sânul Logosului tot ce există"35 s-a împlinit în chipul adevărului ca izvor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându-se la originea invizibilă a vizibilului, reîntorcându-se apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui clopot invizibil" - aceasta este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu adevărat greu" (Marin Tarangul, Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, Editura Humanitas, București, 1992, p. 61). 63 Bătrânețe (1951), vol. Clepsidra; CCXVIII (64) (1956), în op. cit., pp. 218, 316. 64 "Fond secret al sufletului", abditum mentis (Sf. Augustin) sau "culme a minții, scânteia synderesei (apex mentis seu synderesis scintilla)", în termenii Sf. Bonaventura (Itinerarium mentis in Deum, cap. I, Editura Științifică, București, 1994, p. 11; pentru versiunea latină, p. 78). Este, potrivit lui Eckhart (Predica 37), o mică scânteie (Vünkelîn) a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și coborârea pe pământ" (Sf. Bonaventura, Predica "Aveți un singur Învățător, Hristos", în Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 122). 38 "Fericirea de a găsi - notează Sf. Bernard de Clairvaux - nu smulge sfânta dorință, ci o lărgește. Culmea bucuriei ar fi oare epuizarea dorinței? E mai degrabă uleiul, căci dorința este ea însăși flacără. Așa este. Bucuria va covârși, dar nu va fi sfârșitul dorinței, nici - cu atât mai puțin - al căutării" (In Cantico, predica 84, 1). 39
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Marion, "Ceea ce nu se spune - apofaza discursului iubitor", în Vizibilul și Revelatul, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 167). 20 Nimicitorul, ed. cit., p. 30. 21 Ibidem, p. 76. 1 Vol. Reculegeri în nemurirea ta (1925), în Camil Baltazar, Soare pe culmi, Editura Minerva, București, 1972, pp. 98-99. 2 "Seara transformă, pornind de la o altă imagine și de la un alt sens, rostirea provenită din activitatea poetică și din cea meditativă, precum și dialogul dintre ele" (Martin Heidegger, "Limba în poem", în Originea operei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui cu predilecție: tirul fulgerelor. Cu cât substanța lui se călește în indiferența crescândă, cu atât conductibilitatea ei la fulminență sporește: atât cât rezistă, pe culmile disperării omul devine paratrăsnet. O dialectică neliniștitoare se amorsează între, pe de o parte, capacitatea lui de conducție și dispersie a urgiei și, pe de alta, incapacitatea urgiei de a-l distruge. Un fel de pariu pe transferul de nemurire
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Dăduseră cu toții buzna în pod. Cum apa continua să se ridice, mugind vorace și amușinându-i cu botul ei umed, pe el, care era cel mai mic, îl scoseseră primul afară pe o lucarnă, să se cațere mai departe, salvator, până pe culmea acoperișului. Ceilalți nu mai apucaseră însă să-l urmeze, căci casa veche cedase sub opintirile fiarei numai spume, iar acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete prin țiglele de care se ținea, după care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
șarpe încolăcit, se-nțelege - alia tenebrele magiei cu strălucirea recunoscută social a aurului. În bună parte o chestie de talent personal, controlul acestui glissando al adevărului prin aparențe dobândea literalmente locul de frunte în instrumentarul politic al Cretei minoice. Dar culmea era că Pasife răspândise peste tot imagini ale sale cu șerpi în mâini: supușilor le scotea ochii cu adevărul anume ca să nu-l bage de seamă! Credeau că secretele curții regale zac ascunse prin cripte impenetrabile, așa încât, depășind sfera credibilului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin smulgere și racordării înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-acolo. Suntem noi înșine doar în măsura în care ne abandonăm pasiunii - aberantul teleferic fluid contra curentului, către culmile unde individualul și divinul se întrețin peste gard, ca megieșii pe la țară. Cât despre Pasife, ar fi putut jura că, în cazul ei, meritul pentru suspendarea de zenit a grădinii ei secrete îi revenea lui Dedal; fără tehnică, pasiunea se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca deținător al monopolului vitalității și veșmânt ca acoperământ al lui total lipsit de viață. Însă Dedal gândea mai mult în întrepătrunderi permisive ale vieții și morții, în diferențiale subtile de vitalitate, decât în asemenea vulgare dihotomii. Ar fi fost culmea ca tocmai el, meșterul capabil să dibuie sufletul pietrelor din adormire, să bănuiască veșmântul de o neînsuflețire radicală! Pentru el, formele erau un fel de vase comunicante de-a lungul unui conținut continuu și cumva neutru, cufundat într-o latență
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în toate direcțiile și înfometat de noi. − Că bine zici! aprobă Bart. Monstrul casnic al incintei nu apare ca atare pentru că nu există, dar la nevoie se ivește în locul lui câte un țap ispășitor încornorat de circumstanță. Domnilor, asta-i culmea ontologiei și misterul misterelor: ființei i se pun coarne și la propriu, și la figurat! E cel puțin victima, dacă nu chiar și autoarea, unei înșelătorii de proporții. Cât se poate de semnificativ, în Creta, adică la el acasă, mitul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
există, dar trebuie găsit înăuntru, căutând cu răbdare în dreapta și în stânga, pe metrul pătrat. Locuirea se poate ameliora și prin redistribuiri interne, nu doar dând buzna înspre o ipotetică ieșire. − Și-asta încă n-ar fi nimic, îl completă Bart; culmea e că atracția centripetă a autolimitării a trecut dincolo, prin Marele zid, ca un duh civilizator și i-a molipsit actualmente pe mongolii postcomuniști: și-au declarat cam o treime din țară rezervație naturală și par hotărâți s-o mențină
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu și-o fi perfecționat metodele doar de amorul artei disparițiilor... De ce nu ieșea el deloc pe scenă, la iveală, să-l aplaude lumea așa cum merita? Judecătorii din Roma subliniaseră că faptele trebuie asumate; cum de rămânea atunci anonimă tocmai culmea măiestriei? De ce s-ar ține în umbră cei cu adevărat tari? Fie cârmită de-o mână expertă pusă pe șotii, fie altfel, corabia nebunilor pe care nimerise fugarul în Cap d'Agde naviga al naibii de în larg! În situația de față
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se ascundă de un sine persecutor într-o atare denegație dezgustător de grosolană... Dacă recursul la minciună ți-e indispensabil, atunci fă măcar un efort de credibilizare a gogoriței din respect pentru destinatar!" se indignă Ian. Fără astfel de scrupule - culmea nesimțirii - manipularea capătă și o insuportabilă tentă exhibitționistă. Și asta tocmai împotriva celor ce se arătaseră îndatoritori? Era parcă prea urât să fie adevărat. Și-ar fi dorit să mai domolească abraziva declarație de neospitalitate a lumii atribuindu-i un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
adj. "umed, îmbibat"): med. ro. higromă, s.f. (cf. fr. hygroma s.m.); hipn(o)- "somn" (cf. gr. ϋπλος, -ου s.m. "somn, somnolență"): med. ro. hipnoză (cf. fr. hypnose, s.f.; en. hypnosis); hipso- "înălțime" (cf. gr. hypso-, hypsos, ϋϋψος, -εος s.n. "înălțime, culme, demnitate"): med. ro. hipsaritmie, s.f. (cf. fr. hypsarythmie s.f.); hirudin(i)- "lipitoare" (cf. lat. hirudo, -inis s.f. "lipitoare"): med. ro. hirudină, s.f. (cf. fr. hirudine, s.f.; en. hirudin); histo-/ histio-,- histo-,,țesut" (cf. gr. ίστός, -ου s.m. "catarg; țesut, material
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
să ne Încalece?”. Șargu asculta, medita și deodată se Înforțoșa și scotea căruța din glod. Nu l-a dat nici când nu mai putea lucra, l-a ținut pană la sfârșit, apoi i-a depozitat pielea În pod, pe o culme. Un simbol. Când veneam În vacanțe mă duceam să o văd și-l evocam. Șargu, o parte din copilăria și adolescența mea. Găsesc Într-o carte recentă de amintiri a poetului Nicolae turtureanu același fior și aceeași iubire pentru caii
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
barocul corespunde, de asemenea, idealului de "om bine educat" îmbrățișat de o mare parte a elitei franceze. Triumful teatrului clasic prin Corneille, gloria lui Racine în ordinul tragediei și a lui Molière în cel al comediei, succesul fabulistului La Fontaine, culmile atinse de Bossuet în elocința sfîntă și teoretizarea regulilor clasicismului făcută de Boileau formează o extraordinară dezvoltare literară care se răsfrînge asupra întregii Europe. Arta clasică atinge apogeul cu castelul de la Versailles, concretizare a proiectului de glorificare a monarhiei: de la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
schimb, acești suverani nu și-au făcut din aceste schimbări alt obiectiv decît modernizarea statelor lor. Ei visează mai ales să-și mărească propria autoritate și încearcă să atingă idealul care pentru ei îl reprezintă Ludovic al XIV-lea în culmea puterii sale. Aceasta este spre exemplu, atitudinea lui Frederic I al Prusiei, care își inaugurează proaspătul titlu regal adoptînd ceremonialul curții regale din Franța. Unul din succesorii săi, Frederic al II-lea, are un preceptor francez și se atașează de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ia ar fi f?r? umilire ?i mi?carea f?r? distrugere ( ( (Consid�rations sur la France (1796), Editions Garnier, Paris, 1980, p. 91(. Apoi vine r�ndul lui Bonald, poate �n termeni mai filosofici, s? exagereze: individul ridicat pe culmi de c?tre Revolu?ie nu este dec�ț o abstrac?ie, sau mai cur�nd o conven?ie metafizic?. Societatea este f?cut? mai �nt�i din institu?îi precum familia, f?r? de care individul ar fi incapabil
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
numită Țara Brodnicilor mai spre sud-est. Toate aceste țări, supuse Ungariei înainte de Marea Invazie tătară, după cum reiese din scrisoarea din anul 1250 a lui Bela al IV-lea către Papa, deveniseră tributare tătarilor de la 1241 încoace. Regatul ungar ajunsese în culmea expansiunii sale. Stăpânea vechiul regat al lui Burebista, care cuprinsese Panonia toată și vechea Dacie până spre Nipru. În acest apogeu, pe care regatul ungar nu avea să-l mai atingă niciodată în istorie, nemărginita glorie a lui Bela al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Orientul Îndepărtat al Asiei, numită astăzi Mongolia. Teritoriul ei se mărginește la răsărit cu peninsula Coreea, de care o despart munții veșnic plini cu zăpadă Șanian-alin sau Ciang-pai-șan. La sud, se învecinează cu China și Tibetul, având granița naturală culmile munților Cuen-lun și Altintagh. La Apus, spre podișul Pamirului, are hotar munții Caracorum, Tien-Șan (Munții cerești) și Altai spre nord-vest, nord și nord-est se află Siberia, de care o despart o serie de munți foarte înalți, ce duc până la Oceanul Pacific
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru a-l suprima prin ostașii săi. Ambele asasinate, organizate prin comploturi, au paralizat o cruciadă dinspre Vest și au lichidat ambiția lui Tula-buga de a deveni mare han al Hoardei de Aur, lăsând să crească puterea lui Nogai pe culmile cele mai înalte. Și, dacă nu ar fi fost la mongoli concepția că numai un membru al dinastiei, coborâtor direct din Gingis-Khan, putea să fie han, sigur Nogai ar fi ajuns stăpânul Hoardei de Aur. Dominat de această idee, el
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe Toctai, fără a-l urmări și a-l scoate din drepturile și stăpânirile sale de mare han. Această șovăire a lui Nogai avea să-i fie fatală. Evenimentele, care au urmat, au complicat în așa măsură lucrurile, încât în culmea gloriei, capul lui Nogai avea să se prăbușească și să cunoască umilirea. După obținerea victoriei de pe Don, Nogai și-a trimis pe unul din nepoții săi la Caffa, în Crimeea, să ridice haraciul. Colonia genoveză de aici l-a primit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aprins clădirile, lăsându-le să ardă până la mistuire. Distrugerea Caffei și Sudacului, cele mai mari centre comerciale ale Hoardei de Aur la Marea Neagră și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii. În decembrie 1299, când Nogai se afla încă la Sudak, marele han apăru cu oștile sale pe Nipru. Marele emir, care nimicise
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
14 mai 1360, el recompensează meritele lui Vanciuc prin dăruirea moșiei Varalia, apoi pe cele ale lui Stan, fiul lui Petru, căruia îi dă satul și moșia Rona de Sus. Dar, mai presus de toate, el reînființează voievodatul Maramureșului și, culmea, numește, în 24 iunie același an, în fruntea lui pe Ștefan, nepotul lui Bogdan („Stephanus, filius Ige, woywoda noster Maramorosiensi”), care, după cum am văzut mai sus, devastase în 1349 domeniile lui Dragoș din Giulești și fusese declarat infidel, ca și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]