9,140 matches
-
UNUI MINIM INDISPENSABIL DE MOBILIER ȘI NICI O APARATURĂ AFARĂ DE TELEECRAN. SE OPRI ÎN DREPTUL ACESTUIA. ― Teleecran, zise el cu glas tare. A, firește. PORNI CĂTRE ACESTA ȘI APOI IAR RĂMASE LOCULUI, CÎND SIMȚI PRIVIREA LUI NEELAN CARE-L URMĂREA CU MULTĂ CURIOZITATE: \ REPEDE, LIPEȘTE-TE DE PERETELE ACELA! ȘI-I ARĂTĂ ZONA DIN SPATELE TELEECRANULUI. CRED CĂ N-AR FI BINE SĂ TE VADĂ. ÎNTREBĂ NEELAN. DAR PROBABIL CĂ DE FAPT ERA CONVINS, CĂCI SE ÎNDREPTĂ SPRE LOCUL INDICAT. HEDROCK DĂDU DRUMUL LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mult spre stînga, preferabil înapoia lui Triner, dar mai lateral. Hedrock încuviință satisfăcut. Nu-l scăpase o clipă din ochi pe Triner iar acum îi spuse: ― Am să-ți spun absolut totul, Triner. (Asta era un fel de aperitiv pentru curiozitatea evidentă a individului și avea să-i calmeze nerăbdarea). Dar mai întîi vreau să te rog să mai faci un lucru. Ai în biroul central de aici un contabil șef numit Royan. Cheamă-l sus. După ce-i vorbesc, o să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe Nensen prin metoda simplă a reflectării asupra lui a propriului său pistol. Neînfrîntul Deely se dovedi inofensiv, un bătrîn monstru care se predă iute văzînd că pe Hedrock nu-l interesează convertirea lui tîrzie. Ceilalți constituiau obstacole ale căror curiozități și inerție mintală trebuiau înfrînte. Abia a doua zi de dimineață la șapte fără un sfert Hedrock luă o pastilă energizantă, niște vitamine și se întinse jumătate de oră ca ele să-și facă efectul asupra trupului său obosit. Mîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai așteptă. Zîmbi cînd Peter Cadron explică motivul acestor precauții; iar apoi, încet și perfect calm, păși înainte și înfruntă colțul deschis al mesei în formă de V. Văzu că toate privirile sînt ațintite asupra lui. Unele erau pline de curiozitate, altele nerăbdătoare, iar altele pur și simplu ostile. Toți păreau că doresc să-l audă vorbind. ― Domnilor, spuse Hedrock cu glasul lui răsunător, am să vă pun o singură întrebare: știe cineva din cei de fată unde mă aflam cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși a geometriei. Ca sfera absolută, neeuclidiană. Am avut curiozitatea să gust, într-o atitudine de așteptare, lecțiile profesorului Țițeica. Le-am cunoscut ca niște clare bătălii. Sub fața aceasta, mai ales, le iubesc. Însemnătatea acestor lecții nu-ți îngăduie însă o prea lungă pasivitate. Scoți repede hârtia, creionul și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cam farsor, editarea la nivelul clasicilor ar părea o faptă extravagantă. Amintirea persoanei sale fizice este încă destul de vie, datele de anecdotism biografic încă mai ocupă o întindere cel puțin egală cu cele câteva studii importante despre poezia sa. Curiozitatea pentru poetul și omul Ion Barbu este însă în creștere. Se cunoaște influența acestuia asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe când noi, ceilalți, cu excepția lui Iason, care continua să se pieptene, ne-am dus la fereastră și ne-am uitat peste Dragoș, afară, Zenobia s-a ridicat de pe podea și a venit lângă mine, chiar Dragoș, cuprins de o neașteptată curiozitate, s-a uitat peste el însuși, afară; și l-am văzut pentru ultima oară pe cel plecat dintre noi, depărtându-se în mlaștini, cuminte și palid, purtându-se pe sine însuși în brațe, ca pe un sicriu... „Aici“, ne-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apăsat pe un buton care declanșa nebunia; am repetat asta de câteva ori, ca să nu am îndoieli asupra forței acelui obiect modelat cu mii de ani în urmă, până mi s-a făcut milă de fată și m-a dezgustat curiozitatea mea, oricât mi se părea ea de pură și de justificată; atunci am pus falusul deoparte; peste puțin timp, fata s-a ridicat și a plecat fără să bănuiască nimic din toată întâmplarea. 16. Altă dată, mă aflam pe un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sărutat-o măcar. „Am venit să iau niște desene vechi, nu știam că ești singur.“ „Nici nu sunt singur, Maria“, am spus arătând vag spre masa de unde Dragoș, care nu mai deschisese de mult ochii, ne privea cu o sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Radu și lui i se păru că ea are anumite sentimente față de el. Zâmbi atunci când îi dădu informația. în drum spre gară Angela se întrebă de mai multe ori pe cine poate el aștepta? Cu cât se apropria mai mult, curiozitatea ei creștea. Deodată îl zări pe Radu cu Ramona, care băteau din picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să-i salute, ea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
face așa ceva. Trebuie să vorbiți cu domnul Molins, care e cel care-l ține. I-am zîmbit malițios. Însă dumneavoastră aveți o cheie paspartu, bănuiesc. Chiar dacă Îi spuneți individului ăluia că nu... Să nu-mi spuneți că nu muriți de curiozitate să aflați ce-i Înăuntru. Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fotoliul mortuar al domnului Fortuny. LÎngă Biblie era o cutiuță cu fotografii alb-negru, vechi portrete de studio. Am Îngenuncheat să le examinez, aproape neîndrăznind să le mîngîi cu degetele. M-am gîndit că profanam amintirile unui biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr, cu un copil de cel mult patru ani. L-am recunoscut după ochi. — Iată-i. Domnul Fortuny, tînăr, și ea... Julián nu avea frați sau surori? Portăreasa ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele sau pari înfipți la rând ca la paradă...Plin de curiozitate, cu privirea alergând cu nesaț peste tot, calc pe ulițe...Iată-mă-s pe una care parcă nu seamănă cu celelalte. Îi mai altfel...e mai dreaptă, iar casele au altă față. Dughenile se aliniază cuminți una după alta. O
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am terminat de spus povestea caselor lui Pătrașco, călugărul mă ia de mână și mă duce lângă un gard cam ponosit... Uite la locul ista, nu ți se pare că a fost părăsit cam de multă vreme? Privesc plin de curiozitate. „De ce să fi fost părăsit acest loc?” Mă uit la bătrân. El îmi zâmbește candid și mă lămurește: Cred că îți amintești de faptul că armenii veniți la noi în Iași s-au așezat pe o singură uliță, care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se înfățișează. Apoi îmi face semn să-l urmez...Ne aflăm într-o încăpere afumată, destul de mare, în care câțiva târgoveți și cărăuși de pe la chervăsărie stau la taifas cu câte un deț de rachiu în față...Ne privesc plini de curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor...Un flăcăiandru cu plete de la tejghea ne iese înainte, se plecă adânc în fața bătrânului și-i sărută mâna întinsă... În clipa următoare, pornește spre o ușiță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un șir de stoguri - ca la paradă - aflate cam la capul dinspre vale al Uliții Tărbujenești. „Ce caută atâta fânăret în mijlocul târgului” - m-am întrebat îndată. N-am aflat însă taina până nu l-am întrebat pe bătrân. Am o curiozitate, părinte. Mi-am dat seama că te bântuie o întrebare după felul cum priveai în lingul uliței. Apoi acolo-i Ulița Fânăriei, fiule. Acolo se vinde și se cumpără fânul. La auzul numelui acestei uliți, mi-am adus aminte de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a făcut ochii mici, sfredelindu-mă plin de curiozitate, să vadă dacă mă duce gândul unde trebuie. Drep-îi că chiar după primele cuvinte am priceput unde bate bătrânul. Păi se poate, părinte, să te îndoiești de bietele mele cunoștințe? Multe n-oi ști eu, dar marele vornic despre care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
svînta rugă” și cumpără încă o casă, de la „preutul Toader”, la 1 februarie 1753 (7261). Păi nu-i lucru de șagă să ridici o mănăstire. Câte lucruri nu trebuie unei obști monahicești!... M-am oprit în loc și privesc plin de curiozitate la ridicarea - piatră cu piatră - a ultimei părți a pereților. Meșterul măsoară cu palma niște lodbe pe care le așază cap la cap. Cu un cărbune începe să tragă pe ele o linie în chip de boltă... Bătrânul se apropie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
calea spre Ulița Măjilor, care-i la doi pași de aici. Nu-ți miroase a pește, fiule? Nu știu dacă este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade este dacă trimișii domnești cu treburi de hotărnicie mai confundă Brăhăria cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit toate curiozitățile și nevoile mele de intelectual rebel și neînregimentat mijlocindu-mi o experiență de neimaginat și de neuitat. Mulțumesc domnului Mihai Maghearu, președintele unei comunități de români din Sydney care a făcut toate diligențele pe lângă autoritățile australiene pentru ca experiența australiană să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile. Și totuși, acum, la douăzeci de ani, trăiește un sentiment acut de panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară. Cuvintele lor, gesturile par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
minunat. Acolo, la Bondai Beach, Silvia mi-a povestit despre ea până a răgușit. Venise aici imediat după revoluție, uneori mi se pare că a spus că venise înainte de 1989, dar ea nu este foarte coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu că nu trebuie s-o iau prea în serios. Trece rapid de la stări de euforie la stări de tristețe și agitație nervoasă. Totuși se simte că vrea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul colea, la faleza abruptă, de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de fapt decât un cognomen, o variantă slavizată a numelui Waldemar, din țările saxone, încercă să ghicească: Frumoasa mea doamnă, permite-mi să întreb: ești evreică, ori nemțoaică? Își luă o pauză pentru explicația prin care trebuia să-și justifice curiozitatea lui, nedelicată, într-o oarecare și mică măsură: Prea multe lămuriri mi-ai dat în germană, prea multe aparențe de felul acesta mi-ai oferit ca să nu gândesc la asemenea origini! Sunt săsoaică, spuse simplu Melanie. Însă numai după mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]