8,674 matches
-
cuvânt, se uita la pictor cum lucrează. Prezența poetului era chiar plăcută, atâta doar că, la plecare, acesta se ducea la lada veche de sub fereastra atelierului și strecura înăuntru un caiet. „Poezii, poezii?!“, întreba pictorul cu înțelegere și poetul aproba delicat cu bărbia. Fiindcă poetul îl vizita zilnic de câțiva ani, în ladă se adunaseră sute de caiete. Oricine ar fi fost curios să vadă ce fel de poezii scria bătrânul în caietele lui. Nu și pictorul, care termina zilnic câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumină electrică, au exclamat că stelele sînt foarte aproape de pămînt În noaptea aceea. Copiii aceia, pe care unii dintre voi Îi veți fi văzut, Învață acum În școli colective, de la abecedar pînă la dobîndirea unei meserii și pînă la știința delicată de a deveni un revoluționar. Aceasta este noua specie de om care se naște În Cuba. SÎnt născuți În locuri Îndepărtate din Sierra Maestra și, de asemenea, În cooperative și În locuri de muncă. Toate acestea au de-a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
este Sărbătoarea Maicii Domnului, și că va trebui să faci un dar mai frumos Maicii noastre cerești? - Și ce lucru trebuie să-i dau? întrebă copilul. Vrei să-i dau trandafirul frumos ce ne umple casa de un plăcut miros? - Delicat gând, fiul meu, însă Prea sfânta Fecioară vrea un dar și mai frumos. - Ei bine, vrei să-i jertfesc pasărea din colivie, ce ne cântă așa de plăcut? - Nu, dragul meu. Ea vrea un dar și mai frumos. - Atunci poate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mulțime a păcatelor mele ar dispărea într-o clipită ca un strop de apă, aruncat pe jar aprins”. Ea ne-a arătat „calea cea mică” ce duce la culmile desăvârșirii, cale ce nu este decât calea iubirii încrezătoare, generoase, dezinteresate, delicate și exclusive, calea copilăriei spirituale, care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi să ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dușmăniile, bețiile și înjurăturile. A reparat, mărit și înfrumusețat biserica satului. A realizat un complex de țesături de covoare în sat pentru ca tinerele fete să nu mai alerge la oraș, ori în alte părți după serviciu, pereclitându-și floarea cea mai delicată a vârstei lor. A predicat frumos și a atras lumea la bine. Dar s-a îmbolnăvit de cancer și Domnul l-a chemat la sine în anul 1978, fiind deplâns și înmormântat de poporul credincios din Barticești în cimitirul satului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pica, se trăgea din sudul Franței. Copilul s-a născut pe când tatăl se afla într-o călătorie de afaceri în Franța; la botez i s-a dat numele Ioan, dar întorcându-se acasă, tatăl, din simpatie pentru Franța și o delicată atenție față de Donna Pica, a hotărât să se numească Francesco (francezul), nume până atunci rar întâlnit. Micuțul Francisc avea să devină „floarea tineretului din Assisi”, datorită însușirilor sale de viitor cavaler și datorită banilor tatălui, mândru de copilul său. Ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de plante, pline de mustul primăverii. Un miros suav de violete... Iar trupul alb, intact după un an și patru luni de la moarte... Trupul lui Mihai, atât de armonios proporționat, zvelt, nu prea înalt, cu picioarele lungi, cizelate, cu mâinile delicate, cu degetele fine, cu chipul... Numai chipul se ștersese, dar fără să poarte amprenta hâdă a morții, ci dimpotrivă, un fel de mască ce atenua accidentele feței, asemenea unui ciorap de mătase tras peste cap, menit să estompeze plinurile și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Aceste plante își părăsiseră natura lor, iar eu eram convinsă că țineau cu Statul. Printre plantele de „rasă superioară“ se numărau și gladiolele, care, înmănuncheate în buchete festive, se întindeau de-a lungul tribunelor oficiale pe un pat de ferigi delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
automate o mitraliau neîndurător de la tălpi până-n creștet ca pe cel mai mare inamic declarat al Marelui Imperiu Alb. Marele Stat Major era de-a dreptul consternat și vexat de provocarea lansată de o persoană atât de slabă, sensibilă și delicată, lipsită de elementele de virilitate caracteristice oricărui luptător căruia i s-a dus buhul. Așa ceva nu se putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pună serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel mai consistent, asemănător carpenului din flora silvică; celelalte două, păstrând proporțiile necesare, comparabile cu teiul și plopul. Copii, ne aflăm într-o situație delicată: tizicul s-a terminat. Va trebui să mai facem rost de niște crengi uscate de salcâm pe care le-a rupt vântul. Da, mama, așa vom face. Mama a plecat la muncă. Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apărători ai ordinii publice își manifestaseră la cote amețitor de înalte sentimentul năvalnic de iubire patriotică pe care-l primiseră odată cu laptele supt de la țâța mamei în ceea ce privește piesa numărul doi din repertoriu, lucrurile stăteau cum să vă spun? ceva mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era tumefiat, iar fața lui delicată era plină de sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
împărăteasa aisbergurilor, a ținuturilor înghețate și a zăpezilor veșnice?? În timp ce privirea noastră proceda la inventarierea minuțioasă a elementelor exterioare aparținând enigmaticei noastre vizitatoare, ne-am gândit că n-ar strica să dăm o raită și prin organele interne printr-o delicată incizie practicată în epiderma sa regală, pentru a verifica numărul, forma, dar mai ales capacitatea lor funcțională. Oare unele dintre ele au ajuns la performanțe deosebite, spectaculoase? Spre exemplu, ar fi posibil ca stomacul ei să aibă proprietatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care singurul punct luminos era familia: soția și copiii lui dragi. Momentul dramatic al arestării tatălui ne-a impresionat profund pe noi, copii, dar în mod cu totul deosebit a șocat-o pe mama, care se afla într-o postură delicată, fiind însărcinată în luna a opta. Dacă s-ar fi supus unui control medical de specialitate, în mod sigur i s-ar fi prescris o anumită medicație atât pentru protecția fătului, cât și a propriului organism sau măcar i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altfel! Cea mai bună cotă o au rusoaicele, prezentate ca "femei simple, autentice, care visează la fericirea familiei". Și încă o mică frază, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe sociologii de aici: "posedă valori tradiționale". Subiectul este delicat și dificil, dar e ciudat că trebuie să cauți tocmai până în Rusia pentru a putea găsi femeia capabilă să facă o supă caldă pentru familie, fără a protesta după aceea că nu are suficient de mult timp pentru "dezvoltarea personală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
croustillant. Conseil du Sommelier: Un vin rouge du Sud: Gaillac, Cahors, Madiran, Côtes de Bergerac et tous les autres AOC du Midi-Pyrénées. (Adevărați cârnați de Toulouse și savuroase bucăți de porc, însoțite de tradiționala fasole cu bob mare, totul gătit delicat cu grăsime de gâscă și o doză subtilă de sos tomat. Mod de preparare: încălziți la foc mic Cassoulet Toulousain timp de 8-10 minute. Dacă dispuneți de mai mult timp, 15 minute, așezați fasolea pe un platou, presărați pesmet și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă, frumoasă, cu facies teuton (plăcile de înmatriculare erau din Zürich). Imaginea m-a făcut să mă gândesc la o alta, văzută cum câțiva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care cade lumina, masca pare să și schimbe expresia. R.P. Ce înseamnă să ai scris în tine destinul unei ectoplasme? Am citit formula aceasta când v-ați referit la cariera dumneavoastră de traducătoare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la consumul de carte. Așa multă cum e ea, iată că la alții (pe care ne obișnuiserăm să-i considerăm inferiori nouă) e și mai multă. Sigur, nu știu dacă aici intervine și puterea de cumpărare, dar situația e oricum delicată. A.R. Totuși, credeți că albanezii citesc mai mult decât românii? R.P. Nu pot să fiu sigur, dar din studiile de piață așa reiese. Evident, depinde de cât de credibil e studiul și de cine-l întreprinde. A.R. Un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bagaj, o mobilare interioară. Or, nimic. Omul dă impresia că e chiar mândru că s-a păstrat necorupt. Când l-am auzit, m-am gândit la replica lui Lady Bracknell din The Importance of Being Earnest: „Ignorance is like a delicate exotic fruit. Touch it and the bloom is gone.“ Ignoranța e aidoma unui delicat fruct exotic. Cum îl atingi, cum îi dispare puful. A.R. Poate că era mândria cuiva care stabilea un record, dacă tot spuneți că venea din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
s-a păstrat necorupt. Când l-am auzit, m-am gândit la replica lui Lady Bracknell din The Importance of Being Earnest: „Ignorance is like a delicate exotic fruit. Touch it and the bloom is gone.“ Ignoranța e aidoma unui delicat fruct exotic. Cum îl atingi, cum îi dispare puful. A.R. Poate că era mândria cuiva care stabilea un record, dacă tot spuneți că venea din lumea comentariului sportiv. R.P. Exact. Ai ajuns într-un loc unde alții n-au
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R. Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții dumneavoastră. E o întrebare mai delicată și aveți liber ta tea de a nu-mi răspunde. Domnule Oz, sunteți un mem bru activ al mișcărilor de pace din Israel, sunteți implicat în numeroase comitete pentru pace și reconciliere, susținând soluția a două state în conflictul israelo-palestinian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
unei narațiuni de o înșelătoare simplitate.“ DAN GRIGORESCU, Contemporanul, nr. 10, 1976 „Ce trebuie neapărat spus despre traducerea performată de Antoaneta Ralian este că aceasta pare să fie impecabilă și foarte bine adaptată la limbajul uzual ro mânesc. Numai urechile delicaților să fie apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
când o întâlnesc întâmplător în fața Uniunii Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia foșnitoare a revistei în care acordă emoționante interviuri sau se revoltă delicat îm potriva celor care ofensează bătrânețea, dar mai ales mă tulbură când, între coperte lucioase, o găsesc traducând cu aceeași eleganță. Polirom a reeditat Iarna decanului, dar eu nu-l recomand aici pe Saul Bellow, ci pe doamna din spatele lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lăsasem, de-a latul patului, nedezbrăcat, nedescălțat; n-a dat semn că m-ar auzi urcând, dezbrăcându-mă ușurel, doar de cămașă, ca pe vremea pubertății, când ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata ne interzicea accesul la pijamale; delicat, am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]