KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...300 301 302 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

punct de vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mândrie, care vrea să facă o carieră, să reușească în viață. A mai auzit și că Nina Alexandrovna Ivolghina, mama lui Gavrila Ardalionovici, este o femeie excepțională și cât se poate de respectabilă, că sora lui, Varvara Ardalionovna, e o domnișoară extraordinară și energică. Ptițân i-a vorbit mult despre ea. A mai auzit că își suportă cu stoicism ghinioanele; ar dori să le cunoască; însă întrebarea e: o vor primi oare cu bucurie în familia lor? În tot cazul, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai ales că unele dintre întâmplări se prezentau încă sub forma unor zvonuri mult prea vagi. De exemplu, cică Toțki ar fi aflat de undeva că Nastasia Filippovna ar fi intrat în niște incerte și secrete față de ei relații cu domnișoarele Epancin, zvon absolut incredibil. În schimb, dădea crezare fără voie unui alt zvon și se temea de el ca de un coșmar: i se dăduse drept sigură vestea că Nastasia Filippovna știe cu absolută certitudine că Ganea se însoară numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vi s-a făcut educația? Vreau să știu totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori în dimineața aceea. Generăleasa se arăta din ce în ce mai mulțumită. Domnișoarele ascultau și ele cu atenție. Își trecură stirpele în revistă; se dovedi că prințul își cunoștea destul de bine arborele genealogic; însă, cu toate strădaniile, între el și generăleasă nu descoperiră aproape nici o legătură de rudenie; doar bunicii și bunicile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
minute le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire iscoditoare și serioasă. — V-am supărat cu ceva? întrebă el brusc, parcă derutat, dar privindu-le totuși pe toate în ochi. — Cu ce? strigară cele trei domnișoare, uimite. Păi, parcă v-aș ține o lecție... Toate izbucniră în râs. — Dacă sunteți supărate, nu mai fiți, spuse el, doar știu și eu că am trăit mai puțin decât alții și înțeleg viața mai puțin decât alții. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
chipurile dumneavoastră: o, nu, nu-i asta! Poate că am avut motivele mele. VIItc "VII" După ce prințul tăcu, toate îl priveau vesele, chiar și Aglaia, dar mai ales Lizaveta Prokofievna. — Iată că l-am examinat! strigă ea. Vă gândeați, stimate domnișoare, că îl veți lua sub oblăduirea voastră ca pe un biet neajutorat, iar dumnealui de-abia a catadicsit să vă onoreze, ba încă prevenindu-vă că ne va vizita foarte rar. Iată-ne rămase cu buzele umflate, lucru de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nou, acolo pe mine... datorită unei împrejurări absolut ciudate și ridicole... de care nu am nici o vină, ei bine, într-un cuvânt, n-are rost să vă spun despre ce-i vorba, deci, acolo, mi se pare că doamna și domnișoarele sunt puțin supărate pe mine, așa că de câtva timp nu pot intra acolo decât dacă sunt chemat. Acum aș avea teribil nevoie să discut cu Aglaia Ivanovna. Pentru orice eventualitate, i-am scris câteva cuvinte (în mâinile lui apăru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
știi, dragule: cred că Dumnezeu mi te-a adus special din Elveția, aici, la Petersburg, tocmai ca să te întâlnești cu mine. Poate că vei fi având și alte treburi, dar pentru mine ai venit, așa a vrut Dumnezeu. La revedere, domnișoarelor. Alexandra, vino puțin la mine. Generăleasa ieși. Ganea, întors pe dos, înfuriat, luă portretul de pe masă și i se adresă prințului cu un zâmbet strâmb. — Prințe, plec chiar acum acasă. Dacă nu v-ați schimbat intenția și vreți să locuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în ea fermitatea și chiar intransigența. Era îmbrăcată extrem de modest, în ceva închis la culoare, cu totul bătrânește, dar ținuta ei, conversația, toate manierele trădau în ea pe femeia care văzuse și o societate mai aleasă. Varvara Ardalionovna era o domnișoară de vreo douăzeci și trei de ani, de statură mijlocie, destul de slăbuță, cu un chip nu foarte frumos, dar care conținea în sine secretul de a plăcea fără frumusețe și de a face pe cineva să se îndrăgostească cu pasiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră. Se apropiase curioasă și neîncrezătoare, auzind numele generalului Ivolghin și al prințului Mâșkin. — Maria Alexandrovna nu-i acasă, spuse ea, privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce ghinion! Și, imaginați-vă, doamnă, totdeauna mă paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ani, într-o duminică, la casa de la țară a lui Semion Ivanovici Ișcenko. Avea invitați la masă. După masă, bărbații au mai rămas la un pahar cu vin. Mie mi-a trecut prin cap s-o rog pe fiica lui, domnișoara Maria Semionovna, să ne cânte ceva la pian. Trec prin camera din colț și văd că pe masa de lucru a Mariei Ivanovna zace uitată o hârtie de trei ruble: o fi scos-o să plătească cine știe ce trebuință a casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
degenereze într-o ceartă; toți erau încruntați... Generalul era ocupat zi și noapte, umbla cu treburi; arareori mai fusese văzut atât de ocupat și activ, mai ales la slujbă. Cei de-acasă de-abia apucau să-l zărească. Cât despre domnișoarele Epancin, acestea, firește, n-au spus o vorbă cu voce tare. Poate că și atunci când erau singure, între ele, și-au spus prea puține. Erau domnișoare mândre, arogante, uneori chiar sfioase una față de alta, care, de altfel, se înțelegeau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ales la slujbă. Cei de-acasă de-abia apucau să-l zărească. Cât despre domnișoarele Epancin, acestea, firește, n-au spus o vorbă cu voce tare. Poate că și atunci când erau singure, între ele, și-au spus prea puține. Erau domnișoare mândre, arogante, uneori chiar sfioase una față de alta, care, de altfel, se înțelegeau nu doar de la primul cuvânt, ci chiar de la prima privire, așa că uneori nici nu mai aveau de ce să vorbească. Un observator din afară, dacă ar fi existat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deja chiar de-a doua zi, ba încă și cu amănunte destul de precise. Cât despre veștile privitoare la Gavrila Ardalionovici, se putea bănui că acestea fuseseră aduse la cunoștința Epancinilor de Varvara Ardalionovna care-și făcuse pe neașteptate apariția la domnișoarele Epancin și chiar devenise foarte intimă cu ele, ceea ce o mira nespus pe Lizaveta Prokofievna. Însă Varvara Ardalionovna, deși, cine știe de ce, găsise cu cale să se împrietenească atât de bine cu domnișoarele Epancin, nu ar fi discutat cu ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care-și făcuse pe neașteptate apariția la domnișoarele Epancin și chiar devenise foarte intimă cu ele, ceea ce o mira nespus pe Lizaveta Prokofievna. Însă Varvara Ardalionovna, deși, cine știe de ce, găsise cu cale să se împrietenească atât de bine cu domnișoarele Epancin, nu ar fi discutat cu ele despre fratele ei. Și ea era o femeie destul de mândră, avea un fel al ei de a se ține mândră, cu toate că înfiripase o prietenie în locul din care fratele ei mai că nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
despre fratele ei. Și ea era o femeie destul de mândră, avea un fel al ei de a se ține mândră, cu toate că înfiripase o prietenie în locul din care fratele ei mai că nu fusese alungat. Mai înainte, deși le cunoștea pe domnișoarele Epancin, se văzuse rar cu acestea. De altfel, nici acum nu se prea arăta în salon și intra, mai întotdeauna pe fugă, pe ușa din spate. Lizaveta Prokofievna n-o privise cu ochi buni nici înainte, n-o agrea nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
niște știri neplăcute. În cele din urmă, la două luni după plecarea prințului, la Petersburg se stinse aproape orice zvon despre el, iar în casa Epancinilor „gheața tăcerii“ nu se mai spărgea. Însă Varvara Ardalionovna continua să le viziteze pe domnișoare. Ca să terminăm cu aceste zvonuri și înștiințări, să adăugăm și că în casa Epancinilor, spre primăvară, se produseră multe cotituri, așa că le era greu să nu-l uite pe prinț, care nu le dădea sau, poate, nici nu voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o călătorie de o vară nu poate dăuna cu nimic, ci, într-un fel, ar fi chiar în măsură „să facă posibil“. Aici e locul să amintim că proiectata căsătorie a lui Afanasi Ivanovici Toțki cu cea mai mare dintre domnișoarele Epancin eșuase și că cererea lui oficială nici nu fusese făcută. Se întâmplase cumva de la sine, fără mari discuții și fără lupte în sânul familiei. Din momentul plecării prințului, totul se potolise de ambele părți. Deci și această împrejurare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ganea restituise banii atunci: pentru asta era gata să-i ierte multe. Trecură trei luni de la plecarea prințului și deodată familia Ivolghin află că și Kolea a făcut din senin cunoștință cu Epancinii și că este foarte bine primit de domnișoare. Varia află curând acest lucru; de altfel, Kolea nu făcuse cunoștință prin intermediul Variei, ci „singur, din propria lui voință“. Încetul cu încetul fusese îndrăgit în casa Epancinilor. Generăleasa, la început foarte nemulțumită de el, curând începu să-l răsfețe „pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Privindu-l, Lebedev consideră că e de datoria lui să râdă și el. Cu toată emoția deosebită pe care o încerca, se vedea clar că era foarte satisfăcut. Vestea adusă de Kolea era adevărată; le-o luase înaintea doamnei și domnișoarelor Epancin doar cu vreo câțiva pași, ca să le anunțe, așa că oaspeții apărură în același timp din două părți, de pe terasă- doamnele Epancin și din camere - soții Ptițân, Ganea și generalul Ivolghin. Doamnele Epancin auziseră de boala prințului și de faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în când se ciorovăia răutăcios, în pofida prieteniei care îi lega. — Stai amice, nu te grăbi, nu-ți umbri triumful! îi răspunse Lizaveta Prokofievna, așezându-se în fotoliul oferit de prinț. Lebedev, Ptițân, generalul Ivolghin se grăbiră să le ofere scaune domnișoarelor. Generalul se ocupă de cel pentru Aglaia. Lebedev îi oferi un scaun și prințului Ș., reușind până și prin frângerea șalelor să exprime un respect neobișnuit. Ca de obicei, Varia se salută bucuroasă, în șoaptă, cu domnișoarele. — E adevărat, prințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le ofere scaune domnișoarelor. Generalul se ocupă de cel pentru Aglaia. Lebedev îi oferi un scaun și prințului Ș., reușind până și prin frângerea șalelor să exprime un respect neobișnuit. Ca de obicei, Varia se salută bucuroasă, în șoaptă, cu domnișoarele. — E adevărat, prințe, am crezut că o să te găsesc la pat, atât de mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți jur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
om politicos și extrem de sociabil, se ridică foarte curând și se retrase în atenansa lui Lebedev, dorind foarte mult să-l ia cu el și pe Lebedev. Acesta îi promise că vine repede; între timp, Varia intrase în vorbă cu domnișoarele și rămăsese pe loc. Ea și Ganea erau foarte bucuroși de plecarea generalului; curând și Ganea îl urmă pe Ptițân. În timpul celor câtorva minute cât rămăsese pe terasă în prezența doamnelor Epancin, se arătase modest, demn, nu se pierduse deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Împrejurul baronului nostru cu pantofi străini, căruia mai că nu i se aprinseseră călcâiele după o celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]