9,278 matches
-
luna ..."". Luna și anul nu se mai disting. Pictura a fost restaurată în perioada 1930-1936, fiind spălată de retușurile ulterioare și de praful și fumul depuse în ultimele sute de ani. Tabloul votiv aflat pe peretele naosului îi prezintă pe domnitorii Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb și Petru Rareș, închinând biserica la picioarele Mântuitorului, care este așezat pe tron. Prezența lui Petru Rareș aici (în timpul căruia a fost pictată biserica) are sensul de a sublinia descendența acestuia
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
Orb și Petru Rareș, închinând biserica la picioarele Mântuitorului, care este așezat pe tron. Prezența lui Petru Rareș aici (în timpul căruia a fost pictată biserica) are sensul de a sublinia descendența acestuia din Ștefan cel Mare. Interesant este faptul că domnitorii nu sunt reprezentați cu familia ca la alte tablouri votive. Ei sunt reprezentați tineri, îmbrăcați în haine de brocart, cu coroane și părul lung căzut pe umeri. Biserica oferită Mântuitorului nu are turle și acoperișul este țuguiat și șindrilit, cum
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
o hrubă secretă pentru adăpostirea odoarelor bisericești în vremuri de primejdie. După cutremurul din 4 martie 1977 s-au efectuat lucrări de restaurare care au urmărit consolidarea structurii de rezistență a turnului. La 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene, domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), au construit în 1607 un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al său, Pavel, mort la o vârstă
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
I î.e.n. Atropatena a început să aibă un rol independent în viața politică din regiune, iar la sfârșitul sec. I î.e.n. conducătorii Atropatenei au încercat sa-și consolideze poziția pe tronul armean. În anul 36 î.e.n. unul din ultimii atropateni, domnitor Artabazd, în alianță cu parțienii, a cucerit de la romani trofee mari, printre care, drapelul unui legat din regiune al lui Antonius. În ultimii ani ai sec. I î.e.n. în timpul acestuia are loc procesul de îndepărtare de la politica tradițională proparțiană. Conform
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
au stabilit tabăra pe un deal în pădurea Schönbrunn, acolo având lemn din belșug. Profitând și de pasivitatea domnului moldovean, Șerban Cantacuzino a preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor creștine. Astfel, sub pretextul trimiterii de spioni sub zidurile „inamice”, domnitorul român trimitea de fapt soli având ca scop informarea vienezilor despre mișcările din tabăra turcească; ba chiar mai mult, a dezvoltat un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
dușmani”. În ziua bătăliei decisive de pe dealul Kahlenberg (12 septembrie 1683) între armatele regelui Ioan III Sobieski al Poloniei și forțele turcești conduse de marele vizir Kara Mustafa Pașa, românii au privit desfășurarea evenimentelor cu pasivitate din tabăra lor. Acțiunile domnitorului muntean au contribuit într-o mare măsură la depresurarea Vienei, permițând creștinilor să cunoască dinainte intențiile turcilor și oferindu-le răgazul pentru a-și regrupa și întări forțele. Aprecierile austriecilor la adresa comandantului român nu au întârziat să apară. Generalul Wallenstein
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
și întări forțele. Aprecierile austriecilor la adresa comandantului român nu au întârziat să apară. Generalul Wallenstein îl laudă pentru „acele frumoase fapte”, ca și „pentru bunele cugete ce hrănești în inima ta”, iar Kunitz, rezidentul austriac din tabăra turcească, aflase că domnitorul dorea „victoria armatelor împăratului asupra dușmanului ereditar și înfruntarea trufiei sale” și emite un raport cifrat, destinat coaliției creștine, în legătură cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino. Șerban Cantacuzino a încercat totodată să păstreze aparențele față de Imperiul Otoman. Pentru a dovedi turcilor că
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
a primit de la împăratul Leopold I titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman. Totodată, cei doi conducători au continuat să poarte o corespondență secretă în vederea organizării unei cruciade de eliberare a Constantinopolului, în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri [...] ale nemților”. Gheorghe Duca a fost îndepărtat de la tron încă în 1683, de către regele Sobieski cu ajutorul lui Ștefan Petriceicu, pe când se întorcea în Polonia. În timpul asediului, Șerban Cantacuzino
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
în care Ștefan cel Mare a luat în stăpânire Ciceul și Cetatea de Baltă este 1486-1490 deși nu trebuie exclusă posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474. Ambele domenii au făcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor și constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă și nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei. A. Rusu contestă tradiția istoriografică conform căreia scopul daniei era compensarea pierderii de către Ștefan a Chiliei și Cetății albe. Este mult mai pertinentă destinația de
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
letopisețul lui Ion Neculce aflam că prin anul 1710, când Rusia "a pornit război împotriva împărăției otomane". Cronicarul relatează: "Atunci, marele Petru Alexievici, impăratul Moscului, trecănd Prutul, au venit drept la tărgul Iașilor, impreună cu impărăteasa lui, anume Ecaterina. Dumitrașcu-Vodă, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe impărat, care a stat la Iași trei zile. Apoi au tras la tabăra pe care o avea pe Prut, chemănd acolo și pe domn și pe boierii săi și cu ei au
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
național Sf. Sava, prima promoție de juriști fiind consemnată în anul 1854. La 25 noiembrie 1859, prin decret princiar, Facultatea de Drept devine instituție independentă, primul său decan fiind Constantin Bosianu. La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă înființarea Universității din București, prin reunirea celor trei facultăți existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere și Filozofie. Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori și 30
Facultatea de Drept a Universității din București () [Corola-website/Science/309197_a_310526]
-
primăvara anului 1751 un detașament mare al armatelor hanatului Urmia s-a îndreptat spre cetatea İrəvan pe care a asediat-o. Totuși, pește puțin timp, urmieni au fost nevoiți să renunțe la asediu și să se îndrepte către Kahetia, deoarece domnitorul Irakli ÎI al Kahetiei a trimis în ajutorul celor asediați armatele sale. Bătălia s-a terminat cu victoria Hanatului Urmia și Fatali han Afșar a luat prizonieri și daruri. În 1752, că rezultatul bătăliei de la Qamșa Fatali han a zdrobit
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
han Zand și Panah Ali han au atacat Hanatul Urmia. După un asediu de 9 luni cetatea a fost cucerita. Karim han l-a executat pe Fatali han acolo unde a fost omorât fratele său İskander (1763). După Fatali han domnitorul Hanatului Urmia supus a fost Rustam han Afșar.
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
, fondatorul și domnitorul (1410-1420) statului turcoman-azer Qaraqoyunlu. În anii 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, , s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului, exista statul Djelairid cu capitală în Tabriz (1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
(în azera "Müstəqil xanlıqlar dövrü"), este o perioadă de fărâmițarea feudala din istoria Azerbaidjanului înainte de cucerirea rusească și iraniană (sec.XVIII-XIX). După moartea domnitorului Iranului Nadir șah Afșar (1747), Azerbaidjanul a câștigat o șansă de a recupera independența. Însă acest proces nu s-a desfășurat rezultând crearea unui stat unitar azer, ci mai multor Hanate independente. Cauzele eșecului statului unitar Azerbaidjan și fărâmițării feudale
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
al XVI-lea și al XIX-lea), frescele au fost deteriorate și afumate de la lumânări, unele dintre ele suferind niște retușuri. Pictura murală a fost restaurată în perioada 2003-2010, sub stratul negru de fum descoperindu-se picturi realizate pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Fresca cu tema «Învierea» este considerată a fi una dintre cele mai vechi picturi murale din România. Potrivit muzeografilor, frescele ar fi fost realizate de un pictor grec tocmit de Ștefan cel Mare, în jurul căruia s-a
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
este o scenă istorică, ci o scenă ce se petrece în Rai. Istoricul de artă medievală și bizantină André Grabar a analizat sensul alegoric al acestei scene, văzând în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva turcilor, îndemn pe care domnitorul Ștefan cel Mare l-a adresat în repetate rânduri întregii creștinătăți a vremii. Este de fapt o invocare a Armatei cerești chemată de domnitor în sprijinul armatelor sale pământești ce luptau pentru păstrarea identității creștine în fața turcilor. Spre deosebire de "Cavalcada Sfintei
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
al acestei scene, văzând în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva turcilor, îndemn pe care domnitorul Ștefan cel Mare l-a adresat în repetate rânduri întregii creștinătăți a vremii. Este de fapt o invocare a Armatei cerești chemată de domnitor în sprijinul armatelor sale pământești ce luptau pentru păstrarea identității creștine în fața turcilor. Spre deosebire de "Cavalcada Sfintei Cruci", celelalte picturi din pronaos au fost refăcute. În naos se remarcă Tabloul votiv în care Ștefan cel Mare este reprezentat oferind biserica Mântuitorului
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
identității creștine în fața turcilor. Spre deosebire de "Cavalcada Sfintei Cruci", celelalte picturi din pronaos au fost refăcute. În naos se remarcă Tabloul votiv în care Ștefan cel Mare este reprezentat oferind biserica Mântuitorului Iisus Hristos, prin mijlocirea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Domnitorul este urmat de soția sa, Maria Voichița, de fiul său Bogdan al III-lea și de domnițele Maria și Ana. Ștefan cel Mare are plete blonde și o mustață fină de culoare roșiatică, poartă pe cap o coroană și pe
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Voichița, de fiul său Bogdan al III-lea și de domnițele Maria și Ana. Ștefan cel Mare are plete blonde și o mustață fină de culoare roșiatică, poartă pe cap o coroană și pe umeri o mantie de brocart. Fiul domnitorului, Bogdan al III-lea, poartă pe cap aceeași coroană ca și tatăl său, precum și aceleași însemne domnești pe hainele sale. Istoricii de artă presupun că tabloul votiv ar fi fost repictat în perioada 1496-1499, acest lucru fiind dovedit de existența
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
manuscris copiat pentru Mănăstirea Pătrăuți este "Codicele Pătrăuțean". Acesta a fost copiat în 1787 de dascălul Manolache și cuprindea unele texte liturgice, unele extrase din "Psaltirea" lui Dosoftei, precum și amănunte cu privcire la moartea lui Grigore al III-lea Ghica, domnitor al Moldovei în două rânduri (1764-1767 și 17774-1777). Și acest manuscris a dispărut fără urmă. În biserică se mai păstrează în prezent Biblia de la Buda, tipărita și prefațată în secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
vecinătatea satului Sârbi, două sălașe de țigani, niște dughene din Iași și 500 lei. Schitul a mai primit danii, de la Pantelimon Smântână din Costești, cinci stînjeni de pământ situați lîngă moșia Ciorăni. Schitul s-a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
dughene din Iași și 500 lei. Schitul a mai primit danii, de la Pantelimon Smântână din Costești, cinci stînjeni de pământ situați lîngă moșia Ciorăni. Schitul s-a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Schitul s-a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie în fiecare lună, precum și dreptul de a aduce doisprezece „"liudi"”(oameni din afara țării) pentru a lucra pe moșia sa
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]