7,888 matches
-
homunculi, de păpuși, de creaturi care nu mai există, care nu există încă." Noapte sau Zi (1998) este poemul post-traumatic, nu însă mai puțin tensionat. Titlul însuși exprimă nu atât indecizia, cât alternanța, succesiunea complementară a celor două dimensiuni, regimuri existențiale, "visul de noapte" concurându-l pe cel "de zi" fără a se delimita neapărat și/sau perceptibil. Odată întregul mecanism înțeles, rămâne infinita călătorie între cele două senzații la fel de puternice, prelungite indecibil una în alta: realul sau visul. Aceasta este
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
cu nerăbdare, prinzând CNN-ul cu antene improvizate, dar când aceasta se produce, nu intervine vreo schimbare definitivă, militarii trec pe aici ca printr-o gară. Asupra kurzilor cad doar valuri de soldați care vin și pleacă. Starea de confuzie existențială nu apare prea des verosimilă la un popor întreg, dar tocmai aceasta este reușita regizorului. Să o ducă la un asemenea extrem încât absolut toate relațiile pe care le socotim firești să își iasă din albie. Poți recunoaște rudimente, de
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
și membru respectat al ruralei ,societăți civile"... Cât privește luminile filtrate de autor, razele destul de rare, ele apar din suprapunerea, pe acest teren minat al realității cotidiene, a unor atitudini și gesturi fundamentale, intens-omenești, arcuite pe deasupra durelor condiționări și implicații existențiale. Jalea din cântecul lui Birică și chiar disperarea din litania Guicăi, bucuria colocviilor din poiana lui Iocan, glumele lui Moromete și înjurăturile colorate ale lui Cocoșilă, roșeața de pe obrazul fraged al Irinei Boțoghină ori liniștea ,bună și răcoritoare" ce se
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
una singură, să sting aparatul și să mă culc." (pp. 116-117). Este notabilă reușita autoarei de a vorbi despre lucruri intime și delicate pe un ton de firesc omenesc, epurat de exprimări liricoide, ca și de inutile cruzimi realiste. Povara existențială se simte mai bine printr-o asemenea frazare de proces-verbal, exact și anticalofil. Mai ales că prozatoarea nu aspiră la etajări și extrapolări simbolice, meditații amare pe marginea condiției umane. Ea își alege de la bun început o anume nișă: propriul
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
greutate. După un timp, filele citite se ,amestecă" și se confundă, întrucât nu există suficienți constituenți epici. Episoadele cu cei doi bărbați adevărați din viața Sofiei se țin mai bine minte tocmai pentru că ele sunt desenate în câmpuri temperamentale și existențiale tari. Când romanul se impregnează de mirosul lor bărbătesc, de gesturile repezite și istoriile suculente, ștacheta artistică e mai înaltă. Când însă prozatoarea nu oferă destulă carnație epică dialogurilor protagonistei cu ea însăși ori rememorărilor sale, povestea, singură, a Sofiei
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
cuprinsul romanelor) în mai multe limbi străine. Cu anii de tinerețe și maturitate suprapuși biruitorului internaționalism sovietic și cu cei de bătrânețe afundați în mâlul naționalismului ceaușist, Ion D. Sîrbu își concepe și își scrie opera sub o teribilă presiune existențială, ca pe marginea unui vulcan fumegător care poate, în orice clipă, să-l împietrească definitiv. Maratonul său literar e impresionant: pe ultima turnantă a vieții, reușește să pună pe hârtie marile lui cărți, lucrate cu o luciditate ,până la sânge" și
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
de Bacovia care se prăbușește fără scăpare în abisul abuliei, al monotoniei geniului său, Ion Vinea e un introvertit ce jinduiește extrovertirea. Dramatismul său intrinsec consistă în această tensiune între doi poli, unul al eului care suportă simțămîntul de zădărnicie existențială, altul al lumii chemătoare, ispită a unei mirifice eliberări mereu promise și mereu temporizate. Nostalgia spectacolului universal apare potențată de incapacitatea ființei de-a se scufunda în fluxul acestuia, de a-l aborda altminteri decît ca o ficțiune ce conține
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
într-altfel un bancher. Ba mai mult, în virtutea acestui statut discret, oameni avînd același statut social pot trăi uneori pe niveluri de existență radical diferite, cum tot așa oameni separați de mari diferențe sociale pot împărtăși aceeași acuitate a atenției existențiale. Din nefericire, această situație este extrem de rară, și asta nu din nu cauza rarității fenomenului aflat în discuție (el este ubicuitar), ci deoarece metabolismul nostru sufletesc silește orice om să-și plieze acuitatea simțirii pe statutul social pe care îl
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
nor vesel// Și nebunia cu gura în U ondulînd urechile mari" ( Această obstinantă urmăire). Numai că e vorba de limite de ordin teoretic, deoarece, de facto, Ioan Moldovan e capabil a-și administra lirismul în condiții de suficientă coerență, sublimîndu-și existențialul aflat în criză, dar încă îndeajuns de robust, sub semnul suveran al rigorii: Pentru că timpul de aproape a dispărut/ și entuziasmul a diminuat/ o, rigoare/ fă ce mai poți face" ( Ce mai poți face). Marcat de o intensitate aparent dezabuzată
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
toate culminînd cu recentul volum Tags, distins cu prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor din România. În Tags, ca și în celelalte volume de după 1989 Dinu Flămând scrie o poezie a angoasei. Se simte în versurile lui Dinu Flămând o derută existențială și tentativa disperată de a pune lucrurile în ordine cu instrumentele filozofiei și poeziei. Firește un asemenea demers nu este în măsură să exorcizeze răul ( existențial), dar poate până la un punct să îl explice și, eventual, să-l facă mai
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
scrie o poezie a angoasei. Se simte în versurile lui Dinu Flămând o derută existențială și tentativa disperată de a pune lucrurile în ordine cu instrumentele filozofiei și poeziei. Firește un asemenea demers nu este în măsură să exorcizeze răul ( existențial), dar poate până la un punct să îl explice și, eventual, să-l facă mai suportabil. Într-un fel, întreaga lirică a acestui volum se poate subsuma binomului antinomic prezență absență. Fapt explicabil pentru un scriitor obligat ca noi toți în
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
Poezia nu mai are însă, în lumea contemporană, locul și rostul pe care le-a avut în secolele anterioare. Iar poetul este conștient de faptul că gestul său de a lăsa urme scrise este, într-un fel, echivalent cu angoasa existențială a tinerilor teribiliști sau poate doar disperați care încearcă să-și marcheze trecerea prin anumite locuri cu tags ( plurarul francez al lui tag, definește o formă de graffiti - acele picturi murale din stațiile de metrou și chiar din interiorul vagoanelor
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
ajut la dispariția acestei lumi încep să aflu/ că viețile noastre asemănîndu-se/ vieții stelelor/ se telescopează-n întunecime/ diamant/ cristalizînd/ stingerea/ ca lumină..." ( Stingere pp. 54-55) Puține sînt în Tags momentele în care autorul părăsește starea de depresie, de derută existențială pentru a se bucura de viață, simbolizată ca la romantici, prin renașterea primăvăratică a naturii. Chiar și în aceste situații rarisime este vorba mai mult de un exercițiu cerebral, de autoimpunere a sentimentului de bucurie, decît de o trăire spontană
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
aproape nici un cuvînt nu este inutil, iar complexitatea ideatică a poemelor nu poate fi demonstrată fără citarea integrală a acestora. Dinu Flămând caută și găsește de fiecare dată "le mot juste" ceea ce conferă angoaselor sale un suprinzător echilibru emoțional. Anxietatea existențială ( reală sau fictivă) este ținută în permanență sub control de o luciditate exacerbată care domină suveran sentimentele și exprimarea lor artistică. Poemele din Tags au o consistență estetică remarcabilă ( de la lapidaritatea enunțurilor din fiecare vers și compoziția perfect dozată ideatic
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
către incoruptibil și etern, nu este o simplă ficțiune, doar un exercițiu de retorică și un ornament metafizic pentru cei care se simt în siguranță, ci, pur și simplu, o realitate halucinantă, un moment de clarviziune în clipele de impas existențial. Și Georgeta Năpăruș a reușit, într-un mod ieșit din comun, să facă din acest impas existențial un moment artistic de o mare seninătate și, poate, acest lucru s-a întîmplat pentru că viața ei reală și lumea simbolică în care
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
metafizic pentru cei care se simt în siguranță, ci, pur și simplu, o realitate halucinantă, un moment de clarviziune în clipele de impas existențial. Și Georgeta Năpăruș a reușit, într-un mod ieșit din comun, să facă din acest impas existențial un moment artistic de o mare seninătate și, poate, acest lucru s-a întîmplat pentru că viața ei reală și lumea simbolică în care a trăit nu erau fenomene paralele, nu erau nici măcar momente alternative ale aceleiași vieți, ci, pur și
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
viața sufletească eșuează în clișee. Nora Iuga are o cultură bine însușită și, deci, o capacitate remarcabilă de a se înțelege pe sine, de a-și individualiza trăirile, de a le sesiza semnificația. Datorită subiectului, ca și autenticității de document existențial a confesiunii, romanul ar putea deveni un best-seller. Dacă totuși nu va deveni este numai din cauză că în paginile lui, în afară de momente care au o funcție estetică și prezintă interes pentru toată lumea, există și unele inerte, care autoarei i s-au
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
emblemă a poetului se instituie disperarea: "Disperare -/ tu ancora mea siderală/ trăgînd după tine/ atîta pămînt/ atîta noroi? (Nuielușa). Această disperare constituie nucleul moral al antiutopiei. Nucleul intelectual al antiutopiei lui Dorin Tudoran îl alcătuiește absurdul. Reducînd la absurd tabloul existențial, autorul săvîrșește dubla operație de descriere a utopiei scelerate (postură ani contemplativă) și de subminare a ei, în temeiul unei saturații teratologice ce tinde a se autoanula. Excesul duce la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
arid și abstract se dovedește aplicabil la însăși experiența cotidiană a vieții obișnuite. Într-un capitol intitulat "Life paths" (rom. "Cărările vieții"), Krausz analizează conceptele de singularism direcțional și pe cel de multiplism direcțional. Primul se referă la o filozofie existențială conform căreia fiecare om își are destinul lui, iar al doilea la o viziune asupra vieții care permite schimbare, ezitări, căutări și abandonuri. Iată cum încercări de lămurire conceptuală precum cele oferite din Michael Krausz în paginile acestei cărți se
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
la paradoxul constatat de Kundera. Mai curînd, pornind tocmai de la impasul creat de absența unei definiții și de existența unui paradox, autoarea demonstrează că lumea e mult mai încăpătoare decît am crede, că în ea e loc, în sensul rigid existențial al termenului, și pentru o Tamina cu acte de identitate, și pentru eroina lui Kundera. Amie L. Thomasson, Fiction and Metaphysics, Cambridge University Press, 175 pag., 1999.
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
acestei risipe", se poate întrupa în rigoarea scriiturii de tip flaubertian: "Nu alt rost vedea Flaubert scrisului". Dar considerăm că există încă o explicație, nu mai puțin relevantă, a opțiunii lui Radu Petrescu pentru bardul Plumbului. O explicație de ordin existențial. Ca și Bacovia, Radu Petrescu s-a aflat, ca persoană civilă, în marginea societății. Nu numai că n-a reușit a ajunge profesor universitar, așa cum a aspirat și, indiscutabil, ar fi meritat cu prisosință, însă n-a realizat nici acel
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
avut și disperări? A.C. - Tot timpul. Nu știu dacă voi mai reuși să trăiesc sau voi muri de foame... aici... R.G. - Disperarea a fost numai din lipsă de bani? A.C. - Dar din ce alt motiv? Există altul? (rîde) R.G. - Disperări existențiale... A.C. - N-am avut așa ceva. Nici în țară și nici la Paris. R.G. - A meritat Parisul... A.C. - Absolut! O experiență unică. N-am să regret niciodată. Deși nu știu dacă n-am să mă înec. R.G. - În ce? A.C. - În
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
pe fereastră - și nu-mi/ mai vine să-mi amintesc nimic. e o vreme/ fără urmare - în care nici nu mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare negativă, în răspăr, cu acele hiperbole înscrise pe portativul esteticii urîtului, cu acele crude devisceralizări ale realului refuzat pe care le putem întîlni la Arghezi sau la Ion Caraion și pe
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
alte întrebări. Dacă în ceea ce privește tehnica scriiturii invocarea suprarealismului nu este deplasată (dicteul automat, absența mărcilor distinctive în cadrul textului, absența segmentelor de legătură la nivelul frazei), este limpede că nimic nu este mai îndepărtat de gratuitatea ludică a suprarealiștilor decît dramatismul existențial care răzbate dintre paginile acestei cărți. La prima vedere ești tentat să spui că Lebăda cu două intrări este o carte tipică de proză (printre altele în ea se vorbește despre alegerile din anul 2000, despre lumea scriitoricească de ieri
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
am avut senzația că întregul eșafodaj imagistic era condamnat să cânte, intrând într-un fericit contrapunct cu Mobilele sonore ale celor șase clarinete suprapuse pe banda magnetică. Ca în toate mărturisirile sale artistice, Aurelian și-a povestit propriile-i avataruri existențiale atât de firesc și persuasiv încât m-a făcut să le accept ca fiind și ale mele. Totodată m-a convins că este un veritabil homo-musicus, care deține capacitatea de a se întrupa atât în ipostaza de instrumentist, cât și
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]