7,663 matches
-
în figura lui Alexandru Macedon - reperabilă și în literatura curții, și în legendele lumii rurale -, atât modelul constantinian, cât și pe cel autohtonizat al cruciatului și al eroului de basm. Prin filtrul mirabilului creștin, se trece din fabulosul popular în fantasticul alegoric (la Cantemir, în Istoria ieroglifică) - și invers -, schemele mitice organizând traseele inițierii, ale întemeierii de civilizații sau ale victoriei în numele credinței creștine. Încă o dimensiune comună a romanelor populare și a cronicilor este dată de simbolistica tronului, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
consonanță cu mișcările europene de idei făcute cunoscute în Țările Române prin exercițiul cultural al puterii din secolul XVIII (Lemny 182). În toată aventura sa istorică sau imaginară, omul medieval (de fapt, bărbatul) își însoțește existența cu formele și figurile fantastice care îi bucură clipele de răgaz sau de meditație, în Cetatea de scaun, într-o chilie sau într-un colț privilegiat al casei. Cu siguranță, acest timp românesc întâlnește, mai puțin inventiv și mai puțin sensibil decât occidentul, dar tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
așezată mai aproape de diavol decât de bărbat, care se sustrage pe cât posibil de sub incidența păcatului adamic. Aparițiile supranaturale sunt de factură diferită, conform tipologiei trasate de Todorov, în funcție de prezența divinității. Între fabulosul popular, mirabilul creștin al hagiografiilor, miraculosul apocaliptic și fantasticul Alexăndriei, imaginarul puterii nu percepe mari diferențe de substanță, el concentrându-se pe afirmarea masculinității și pe miturile corespondente. Tipologia feminină este tratată mult mai fantezist, dat fiind că, în imaginar, ea își găsește locul mai curând în "lumile" damnate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În O samă de cuvinte sau în Istoria ieroglifică, în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie sau în Viața și petreacerea svinților, imaginarul masculinității este linear, dominator, glorios și de aceea mântuit. La confluența dintre feluritele lumi ale fantasticului, în tonuri estompate, feminitatea abia dacă este reprezentată; ea își consumă drama, aproape fără chip și voce, prin roluri care o fac vag vizibilă. Dintre textele culte, doar Țiganiada, mult mai târziu, va atenua din îndârjirea superioară a bărbatului medieval
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și miraculosul religios se transformă în magic, după cum călătoriile sfinților misionari (în Dosoftei, Viața și petreacerea svinților) au ajuns să se asemene, prin pitoresc și aventura fabuloasă, cu Alexăndria sau cu legendele hagiografice, în imaginarul colectiv se configurează o realitate fantastică inedită. Apocrifele lui Cigala, lui Dorothei de Monembasia sau cele din Paleea historica transferă către imaginar narațiuni și personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Cigala, lui Dorothei de Monembasia sau cele din Paleea historica transferă către imaginar narațiuni și personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interesa și interesează mai mult decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic 1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte tradiții culturale pe care le-a străbătut, se întâlnește cu eroii mai tineri ai creștinismului. Incursiunea în rai sau în iad aduce cu ea un întreg arsenal specific
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se desfășoară pe aceeași schemă cosmico-eschatologică, dominată de imagini stereotipe, care slăbesc în final "tensiunea conflictual-magică, tangentă la existența propriu-zisă" (Ciobanu 118). Marile spații și locuințele fastuoase se bucură de cele mai reușite descrieri în romanele cavalerești. Marcate de suprarealitatea fantastică, trecând din mitologiile precreștine în ortodoxismul primar, asimilat de folclor și de credințele populare, romanele dezvoltă narațiuni de largă respirație, în care protagonistul nu este deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme, au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
deloc străin de traseul inițiatic al eroului de basm. Dincolo de parabole, sentințe și enigme, au loc nașteri miraculoase ale unor personaje cu calități supraumane, semn al destinelor spectaculoase. De cele mai multe ori, aceste trasee existențiale apar mai întâi proiectate în vise fantastice, împrumutate ca schemă din prevestiri (aparițiile proorocului Ieremia în Alexăndria sau premoniția lui Esop în legătură cu harul său). Destinul eroului cere în mod necesar o geografie mitică; drumul prin rai sau infern, teritorii interzise la început, capătă funcțiile și valorile unei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare ar fi trebuit să aibă ca subiect mai degrabă o lume feminină, a interiorității sensibile, eliberate de obsesivele coduri ale eroicului. În parte, așa se și întâmplă. Însă, fiind ei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
separă și camerele, cu funcțiile lor bine delimitate, în timp ce podul este un spațiu al întâlnirii cu sinele ascuns (ideal) sau cu rămășițele trecutului, iar pivnița duce către lumea misterelor (mai târziu, la Mircea Eliade, comentarii științifice detaliate, dar și proză fantastică pe această temă). Iată, pe verticală și pe orizontală, formele simbolice ale spațiului familial și principalele reprezentări ale vieții terestre proiectate în imaginar, dar surprinse și în textele medievale. Evenimentele vieții laice împart existența în: "istorie" politică (spre exemplu, temporalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a secolului al XVII- lea. București: Ed. Academiei, 1982. ---. Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800). București: Meridiane, 1987. 2 vol. Thomas, Joël (coord.). Introduction aux méthodologie de l'imaginaire. Paris: Ellipses, 1998. Todorov, Tzvetan. Introducere în literatura fantastică. București: Univers, 1971. Teoria simbolului. București: Univers, 1980. [1977] Topolsky, Jerzy. Narrare la storia. Nuovi principi di metodologia storica. Milano: Bruno Mondadori, 1997. Tristan, Frédérick. Primele imagini creștine. De la simbol la icoană, secolele II-VI. București: Meridiane, 2002. Talbot Rice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca într-o lume de legendă și de miresme tari. Nu mai știu încotro să privesc. Din toate părțile mă cheamă priveliști care de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer și un nume mi-a rămas în închipuire: Crăiasa Zăpezii. Curând, vâlvătaia din aur începe să se stingă, iar odată cu ea se sting
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Crăiasa Iarnă s-a gândit să-și pună coroniță de steluțe argintii și să plece în caleașca ei la plimbare. Curând începe să ningă. Copacii cercelați cu flori de gheață, se fălesc în noul lor costum de iarnă. Un tablou fantastic mi se arată dinaintea ochilor ; o săptămână mai târziu, pe strada mea, au început să treacă săniuțe. Casele își schimbaseră cușmele de toamnă cu altele noi și albe, iar prispa ogrăzii era împodobită cu ghirlande de cristal. Pomul de Crăciun
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
tot ce au făcut fantasmele bunului meu dar ? Aceasta nu se va întâmpla, căci sufletul meu le este încredințat lor, ele mi-au dăruit tot. Mirificul culorilor mă învăluie iar și cred că am ajuns în alte părți ale tărâmului fantastic. Aici, totul e bine și simt cum aerul mă îmbată, neștiind să mă ducă mai departe, dar călătoria mea continuă spre îndepărtatul Soare. De acolo, din planeta lui, se vede sclipirea boabelor mari de aur, o pulbere fină de smaralde
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Aceste circumstanțe le putem numi “șanse”, de noi depinde mai departe dacă le fructificăm, dacă prin muncă și dăruire reușim să ajungem să ne îndeplinim visele. Nu tot ce ne dorim este potrivit pentru noi, putem să ne dorim lucruri fantastice sau irealizabile, putem să ne vedem stăpânii unui imperiu de miliarde de dolari dar asta cu siguranță nu ne va face niste învingători. Pentru ca mintea să poată face ceea ce îi cerem trebuie să o antrenăm, trebuie să pornim de la o
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
poate face un spectacol cu bucurii pentru toată lumea: e caldă, cu mult omenesc. DANA MARINESCU, artist plastic, ... o piesă care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor, ... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din domeniul muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez, dezvăluindu-și, totodată, afinități cu unii critici timișoreni (Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș) preocupați de aceeași sferă a biograficului. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
care locuiesc în cimitire și poduri și devorează cadavre sau oameni vii) cu forme monstruoase și fără nume, caractere umane alterate și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare; înzestrați cu arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul plac în mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Îmi păreau altfel Înainte de a merge acolo, decît pe urmă. Este o legendă a românilor din America, și această legendă este bine să o Înlăturăm [...]. Legenda românilor din America este aceasta: că ei sînt foarte numeroși. Ni se dau cifre fantastice, uimitoare. Atunci cînd cauți mai de aproape, vezi că ele nu există și nici n-au existat vreodată”. „Românii din America, concluziona el, Însemnează altceva, și În ce privește numărul lor, și În ce privește proveniența lor, felul lor de viață, viața lor culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de carte și mai mult oamenilor de la sate, În seara de Crăciun sau Între două focuri sunt, de fapt, comedii ocazionale, fără alte merite în afara unor vagi note de umor, intenția moralizatoare fiind dominantă. Schițele, nuvelele și cele câteva povestiri fantastice din volume precum Pe pământ udat de sânge... sau O bucată de pâne din Banat și alte schițe originale (1925) și din periodice merită ceva mai multă atenție. Notația moravurilor se îmbină cu înregistrarea aproape mereu fidelă a felului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]