KorAP: Find »[drukola/base=fotoliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...300 301 302 ...341 >

8,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

nu fusese inventat încă implantul cu silicon și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe casa scărilor, pe stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
doamne de cartier una și una, printre care și niște pensionare credincioase, și mă scotea din apartament ca pe un cățeluș de companie; numai curelușă nu aveam. Și tot ca pe un cățeluș de companie mă ținea, în vreme ce stăteam lângă fotoliu, la picioarele ei, pe covorul peste care aruncase o blană de căprioară, trecându-mi la nesfârșit mâna prin păr, vorbind ore în șir cu suratele ei. Uneori simțeam și faptul că Jojo, cățelușa ei pekineză, este geloasă, pentru că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre o invitație, a răspuns tipul aproape galant, făcând semn către o masă din holul hotelului, lângă care așteptau două fotolii neocupate. Aș putea, neoficial, începu omul, să întreb ce treburi v-au adus prin Moscova, mai nimerit ar fi să prezint o legitimație sau să spun, direct, că sunt în interes de serviciu, dar, nu știu de ce, nu pot apela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
familie? sugeră Myatt. — Oh, sărmanul Eckman și cu mine am fost destul de apropiați În ultima vreme, spuse domnul Stein, deschizând larg o ușă care dădea Într-un salon mare și strălucitor, unde un pian, un bol de flori și câteva fotolii de inox erau scăldate În aerul galben-pal. Iată, Emma, spuse domnul Stein, l-am convins pe domnul Carleton Myatt să vină să te vadă. Nu existau colțuri Întunecate În Încăpere și n-aveai unde să te ascunzi de lumina blândă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să țină legătura cu cineva. Apoi femeia Îi invită să ia loc. Începu să dosească Într-un coș de lucru mare gheme de bumbac și lână, bucăți mari de flanelă și ace de croșetat. Domnul Stein privi stânjenit la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
doi nasturi de sidef. — Cu asta sunt de acord, remarcă domnul Stein și-și dezumflă obrajii. Nu Înțeleg ce vede soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859

a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am pornit spre portița grădinii chiliilor... După doar doi-trei pași, am auzit: ― Ei! Da’ nu cumva avem musafiri? Și nu pe oricine, ci pe unul din cei mai iubiți. Hai, dragule! Îndrăznește! ― Sărut dreapta, sfințite, și bine te-am

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
seară cu bătrânul. Fără tragere de inimă, am pornit spre ușa chiliei călugărului... După răspunsul “intră”, am pășit pragul. Bătrânul s-a ridicat și, cu pas poticnit, a venit în întâmpinarea mea. ―Bine ai venit, fiule. Ia loc colo, pe fotoliu. ― Mulțumesc, sfințite, pentru primire și ospătare. ― Să-ți fie de bine - mi-a răspuns el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam ca bătrânul să redeschidă vorba. N-a fost nevoie de

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
a ridicat și, cu pas poticnit, a venit în întâmpinarea mea. ―Bine ai venit, fiule. Ia loc colo, pe fotoliu. ― Mulțumesc, sfințite, pentru primire și ospătare. ― Să-ți fie de bine - mi-a răspuns el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam ca bătrânul să redeschidă vorba. N-a fost nevoie de prea multă zăbavă. ― Ei? Ți-ai prins dorul, dragule? - a căzut întrebarea bătrânului, precum ghilotina asupra capului nefericitului condamnat la moarte

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te colea, pe fotoliul tău... Și începutul tălăzuirii noastre prin cele spuse și nespuse despre închinarea celor mănăstiri către locurile sfinte să fie în ceasul cel bun. ― Aceeași dorință o am și eu, sfințite - am răspuns cu privirea furată de un decor de pe masă

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
am simțit că puterile bătrânului au scăzut mult și că ar fi bine să ne oprim din cislă. De altfel și palma trecută peste frunte lăsându-i chipul cu ochii închiși mi-a arătat că trebuie să mă ridic din fotoliu. Gândul meu a fost confirmat pe dată de vorbele călugărului: ― Cred că pentru astăzi am străbătut destulă cale. Și mâine mai e o zi. ― Sfinția ta are dreptate - am răspuns eu, ridicându-mă și strângând cu grijă documentele de pe masă

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
în mână. Am așteptat ca bătrânul să-și tragă sufletul, apoi i-am bătut în ușă. Cuvântul de încuviințare a venit - mi s-a părut mie - cu oarecare întârziere. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Fii bine venit, fiule. Așează-te colea pe fotoliu și spune-mi: te-ai gândit pe unde om hălădui astăzi? ― Apoi n-om merge prea departe de mănăstirea Sfântul Sava. ― Adică unde ne-or purta pașii? ― Ia până colea, la mănăstirea Golia. ― Atunci, cu Dumnezeu, înainte! ― La primul pas

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
și ghid al celor care luau parte la ele; Miruna - niveditoare, în atelierul de suveniruri pentru cei care poposeau temporar pe aici. Personaje secundare - mirii de la nunta care avu loc în timpul acțiunii povestirii de față. Ionică sta, liniștit, pe un fotoliu, în așteptarea ordinului conducerii stațiunii. Cu Miruna se cunoștea de aproape cinci ani. Dar, nimic mai mult. De câte ori se întâlneau, și se întâlneau de multe ori: bună ziua, ce mai faci? Îți doresc sănătate și dragoste. Mulțumesc. La fel. Acum, voinicuța

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
viața mea.Vreau să-l repetăm. Da? Da. Hai. și-l repetară.La fel de reușit. Trecură mai întâi dânsa, apoi și el, prin bae, după care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
pomenești, de ceva. O fi. Pe lume sunt mulți oameni suferinzi, care-și ascund suferința în ei, ca într-un fel de ceva de nepătruns. O fi una din acei oameni.O fi. În altă zi, veni din nou la fotoliul pe care sta Ionică. Am o veste. Pot s-o aud? Firește. Sunt gravidă. Deatunci, știi?! știu. Ce facem, acum, ne căsătorim? Ea răspunse: nu ne căsătorim. Fii pe pace. Nici nu mai vreau să facem dragoste, amândoi. Atunci? Nimic

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
de rai. Bravo ei! Inima doamnei Rița Fermecătorul birou al vestitei doamne Rița are formă de inimă. Făcut de material scump, care strălucește uimitor, din oricare parte și unghi ar fi privit. În capul de sus al inimii este așezat fotoliul rotativ al șefei. În partea din dreapta, un fotoliu, din același tip, destinat sponsorului; în partea stângă, un altul, pentru domnul colector, redistribuitor de banii tuturor, în raport cu cerințele doamnei deputate. Coada inimii, loc unde se adună tot ce vine din celelalte

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
birou al vestitei doamne Rița are formă de inimă. Făcut de material scump, care strălucește uimitor, din oricare parte și unghi ar fi privit. În capul de sus al inimii este așezat fotoliul rotativ al șefei. În partea din dreapta, un fotoliu, din același tip, destinat sponsorului; în partea stângă, un altul, pentru domnul colector, redistribuitor de banii tuturor, în raport cu cerințele doamnei deputate. Coada inimii, loc unde se adună tot ce vine din celelalte părți, e destinată marelui socotitor. De aici, se

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
că nu poate rezolva singură problema becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]