11,589 matches
-
mai mult decât în viața sentimentală", "Dacă suptul copiilor nu ar crea plăcere, multe femei ar uita să-i mai alăpteze", " Chiar în zdrențe poți fi bun de ceva: de sperietoare", " Proștii au un defect își subapreciază prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lui Codreanu, conturat, în mare, încă de la vârsta de 25 de ani, gândirea, în calitatea ei de categorie psihică, este factorul determinant al existenței umane. Autorul face distincție între gândirea comună, a tuturor și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în calitatea ei de categorie psihică, este factorul determinant al existenței umane. Autorul face distincție între gândirea comună, a tuturor și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discutabile, cum ar fi aceea a considerării lui C. Dobrogeanu-Gherea în raport cu Titu Maiorescu: "Mă pot declara satisfăcut de replica dată de Gherea teoriei maioresciene în Personalitatea și morala în artă. Gherea e mai puțin artificial decât Maiorescu, dar n-are geniul concentrării acestuia" (1029). Paralela dintre cei doi e interesantă și aduce în scenă un critic, din păcate, astăzi uitat. Th. Codreanu ia în derâdere inclusiv teoria artei pentru artă a lui Maiorescu completată cu "misiunea morală" din Comediile d-lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care Iona-omul își rătăcește trecerea: "[...] Suntem prizonieri fără scăpare, în labirint" (5363). Intrarea în labirint e o "încercare", care începe cu "păcatul" și se sfârșește cu ieșirea-moarte: "5681. Partea fascinantă, estetică a labirintului este intrarea. Construită de un arhitect de geniu, misterul îmbietor al porții este amplificat de lipsa paznicilor. În fața labirintului, omul își poate exercita în voie libertatea. Pe care și-o va pierde înăuntru." În viziunea autorului, omul-număr este integrat într-o organizație de masă "vegetând ca simplu număr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de eminescolog consacrat, la rând cu cei mai importanți din domeniu, cum se vede și din prefațarea uneia din cărțile sale de Zoe Dumitrescu-Bușulenga sau din scrisoarea-prefață a lui George Munteanu. Credința în Eminescu, în importanța/ valoarea operei sale, în geniul poetului nepereche, dar și în profunditatea și perenitatea gândirii lui teoretice, bazată pe observarea istoriei milenare a poporului nostru, este, la Theodor Codreanu, una cu credința proprie în patria română și poporul ei tragic, dar rezistent întocmai prin limba, cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu "perfecțiunea" formală. Pare a fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic" (p. 43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și alte năzăreli altoite pe ideologia Școlii Resentimentare. Lucrurile stau exact pe dos, explică Th. Codreanu, fiindcă un scriitor canonic este viu, stimulativ, invitând la controversă, la gândire și la trăire estetică. Tocmai bogăția spirituală a geniului îl scutește pe Eminescu de mortificare. Când un scriitor iese din canon, numai atunci el devine de necitit" (p. 61). N. Manolescu însă e convins că poemul eminescian Luceafărul este o operă mediocră, deși nu se poate să nu fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care e "moloz", "dificil la lectură"), Criticilor mei (e "banală"). Față de proza eminesciană autorul e și mai categoric: Sărmanul Dionis este o "filozofie nulă", Făt-Frumos din lacrimă este prea "sofisticat" și "pe jumătate absurd", iar psihologia lui Toma Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul, antisemitismul etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului gederist, e suficient să vă prezentăm originala etnogeneză a neamului nostru în viziunea acestuia: "etnia noastră s-a născut din urina dacică peste care s-au îmbulzit alte urine: romană, slavă, turcă etc." (Politice, p. 63). Mai greu de digerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care s-a folosit comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturale franceze, Roland Barthes, marele cărturar român "a fost surprins să descopere că nu cunoștea nici o limbă străină, că era plat, formalist, snob, frivol, intolerant cu Benedetto Croce, profesând ierarhii rigide, subiective, într-un cuvânt, un "terorism" cultural incompatibil cu geniul Occidentului". Se pare că e un portret tipic al unui "corect". Acesta nu va accepta niciodată adevărul unei maxime a lui René Girard, reprodusă și comentată de Theodor Codreanu în ultima secțiune a Polemicilor sale: "Omul nu este niciodată victima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din ezoterism. De asemenea, sunt evidențiate afinitățile de gândire ale poetului cu dogmatismul lui Blaga, un alt poet însetat de mister, concept care devine ținta supremă către care tinde cunoașterea poetică, precum și afinitățile de stil și de imagine poetică cu geniul eminescian. De pildă, într-o extraordinară analiză comparativă între poezia Timbru și poemul Memento mori, criticul identifică o serie de apropieri izbitoare între cele două producții lirice, ajungând la concluzia că "performanța unică a lui Ion Barbu este că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? / Precum atunci și azi întocma: / Mărunte lumi păstrează dogma. // [...] / Acest ou-simbol ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Îl urcă-n soare și cunoaște!" "Nerodul uituc" a pierdut semnificația euharistică a oului, nemaivăzând în oul roșu decât hrana trupească, uitând-o pe cea spirituală, sărbătorească (nuntă) a cunoașterii." (p. 217 / 219 sq.). Paralela dezvoltată de Th. Codreanu între geniul romantic-eminescian și geniul parnasian-hermetic-barbian angajează paradoxist / transmodernist și "punctul întâlnirii paralelelor", "aria" / "planul" intersectării din infinitul "plus" / "minus", "profund", sau "de calmă creastă", punct desemnat prin sacra sintagmă a geometricienilor, "cuadratura cercului": "Undeva, geniul lui Ion Barbu se întâlnește cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
soare și cunoaște!" "Nerodul uituc" a pierdut semnificația euharistică a oului, nemaivăzând în oul roșu decât hrana trupească, uitând-o pe cea spirituală, sărbătorească (nuntă) a cunoașterii." (p. 217 / 219 sq.). Paralela dezvoltată de Th. Codreanu între geniul romantic-eminescian și geniul parnasian-hermetic-barbian angajează paradoxist / transmodernist și "punctul întâlnirii paralelelor", "aria" / "planul" intersectării din infinitul "plus" / "minus", "profund", sau "de calmă creastă", punct desemnat prin sacra sintagmă a geometricienilor, "cuadratura cercului": "Undeva, geniul lui Ion Barbu se întâlnește cu al lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paralela dezvoltată de Th. Codreanu între geniul romantic-eminescian și geniul parnasian-hermetic-barbian angajează paradoxist / transmodernist și "punctul întâlnirii paralelelor", "aria" / "planul" intersectării din infinitul "plus" / "minus", "profund", sau "de calmă creastă", punct desemnat prin sacra sintagmă a geometricienilor, "cuadratura cercului": "Undeva, geniul lui Ion Barbu se întâlnește cu al lui Eminescu, amândoi admiratori ai Antichității și care trag un ultim "profit" poetic de pe urma "celebrei probleme istorice", cuadratura cercului"" (p. 363); "Eminescu are intuiția că problema cuadraturii cercului trebuie privită ca încifrare simbolică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al unui spirit dedublat". Și asta, o dată, pentru că, pășind pe urmele unei erori de acest gen, înțelegerea demersului lui Theodor Codreanu ar fi obturată, dar și pentru că Eminescu nu a fost un spirit dedublat, ci o conștiință unitară, profundă, un geniu care ineluctabil, după cum ne arată autorul cărții, a găsit "calea luminării". "Pe de altă parte, afirmă criticul literar în opul său, deosebit de grăitor e faptul că Eminescu respinge nihilismul modernilor, ceea ce atestă că filozofia sa ultimă nu este cinică, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autorul, propunând un șir de revizuiri, developând tragismul unui destin exemplar și denunțând acribios mistificările de care a avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu vorbele lui A.C. Cuza, "normal, în înțelesul vulgar, (el) nu era". Motiv temeinic, așadar, de a propune, metodologic vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ne permitem a reține, în concluzie, aceste considerații ale lui A.C. Cuza, un mare admirator al poetului, care afirmă: "Eminescu a fost un om pe deplin sănătos", zice domnia sa, dar "un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist" și deopotrivă "un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul". Tocmai de aceea adevărul nici nu poate fi altul. "Convorbiri literare", nr. 2, februarie 2012 Ioan ȚICALO M. Eminescu și Th. Codreanu Apariția volumului Eminescu în captivitatea "nebuniei" semnat de Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce este vorba? Indiscutabil, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
introducerea a nouă funcționari „printre lucrătorii” care nu au sistat activitatea în acest răstimp. Generalul Gheorghe Argeșeanu, comandantul militar al Capitalei, a informat Serviciul Secret, la 26 martie 1940, că pe data de 31 martie 1940 la Școala Militară de Geniu, în prezența regelui, va avea loc ceremonia înaintării în grad a promoției excepționale „Regele Ferdinand I”. Măsurile de pază și siguranță inițiate de Serviciul Secret au fost detașarea unui număr de 20 funcționari, care au verificat tribuna regală, stadionul, curtea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de Economii, Credit și Ajutor din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, la care s-au găsit „un număr important” de manifeste subversive. La 10 aprilie 1943 a fost reținut și inginer Aurel Câmpeanu, agronom-șef la Serviciul Îmbunătățiri Funciare din Direcția Geniului Rural, dovedit șeful Secției de Colportaj a Corpului «Răzleți». În paralel cu activitatea specifică (420 informații, 30 descinderi, 16 arestări), în luna mai 1942 s-a analizat cauza intrării „în declin” a organizațiilor legionare și introducerea unor metode de protecție
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
21. Societatea - export de construcții- București 157,3 Întreprinderea de de comerț montaj în domeniul b-dul -------- comerț exterior exterior transporturilor, lucra- Dinicu a) 157,3 "CONTRANSIMEX" "Contra- rilor publice, telecomu- Golescu b) - București nsimex" nicatiilor, amenajării nr. 38, București teritoriului, geniu ci- sector 1 - Ș.A. vil; - export de produse din profitul transporturilor, produse prelucrate din metal, inclusiv piese de schimb; - export de linii tehnologice pentru producția de piatră spartă; - import de utilaje și mate- riale pentru execuția în străinătate a lucrărilor
HOTĂRÎRE nr. 93 din 4 februarie 1991 privind înfiinţarea unor societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul activităţilor de construcţii-montaj, industrie şi servicii din tranSporturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107643_a_108972]
-
Institutul Militar de Tancuri "Mihai Viteazul"**) - Institutul Militar de Auto "Basarab I"**) - Institutul Militar de Artilerie și Geodezie "Ioan Vodă"**) - Academia Aviației și Apărării Antiaeriene*) - Institutul Militar de Radiolocație "Avram Iancu"**) - Institutul Militar de Aviație "Aurel Vlaicu"***) - Institutul Militar de Geniu, Construcții și Căi Ferate "Panait Donici"**) - Institutul Militar de Transmisiuni "Decebal"**). *) Potrivit prevederilor art. III din Hotărârea Guvernului nr. 616/1995 : (1) Începând cu anul universitar 1995/1996, Academia Trupelor de Uscat și Academia Aviației și Apărării Antiaeriene funcționează având
HOTĂRÎRE Nr. 190 din 22 martie 1991*) *** Republicată privind transformarea şcolilor militare de ofiţeri în institute militare de învăţământ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107720_a_109049]